Principiul legalității, în contextul activității funcționarilor publici cu statut special, presupune că întreaga lor activitate trebuie să se desfășoare exclusiv în conformitate cu legea, respectând normele juridice aplicabile și limitele competențelor conferite prin lege.
Acest principiu exprimă ideea că orice autoritate publică și, implicit, orice funcționar aflat în exercitarea atribuțiilor sale trebuie să respecte întocmai normele legale în vigoare, să acționeze doar în limitele competențelor conferite prin lege și să se abțină de la orice conduită arbitrară sau discreționară.
Conform articolului 6 din Codul administrativ (O.U.G. nr. 57/2019), funcționarii publici exercită prerogativele funcției publice „cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi a tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte”, subliniindu-se caracterul imperativ și obligatoriu al legalității în exercitarea funcției. Această dispoziție consacră legalitatea nu doar ca o regulă de conduită profesională, ci ca o obligație juridică fundamentală care condiționează validitatea oricărui act administrativ sau operațiune efectuată în numele autorității publice.
În ceea ce privește legislația specială aplicabilă funcționarilor publici cu statut special, aceasta nu oferă o definiție distinctă sau derogatorie a principiului legalității. Legea nr. 360/2002 reiterează obligația polițistului de a acționa cu respectarea legii, însă o face într-un cadru general, fără a conferi principiului legalității un înțeles propriu, diferit de cel prevăzut în Codul administrativ, spre exemplu, în art. 4 alin.(1), se prevede expres că polițistul este obligat „să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, jurământul de credință față de România”, iar Codul de etică al polițistului (HG 991/2005) reafirmă principiul legalității într-un cadru profesional: „polițistul este obligat să respecte legea și drepturile și libertățile constituționale ale persoanelor” (art. 6 lit. a). În plus, art. 22 prevede obligația de „a verifica sistematic și de a asigura legalitatea acțiunilor sale” atât înainte, cât și în timpul desfășurării acestora, din perspectiva legislației naționale și a documentelor internaționale ratificate de România, ceea ce echivalează cu o aplicare directă a principiului legalității. Aceste acte normative se subordonează și principiilor generale din dreptul administrativ ce le completează prin norme de drept comun, dar fără a le contrazice sau a deroga de la ele.
Principiul legalității își păstrează același conținut și valoare juridică în raport cu toți funcționarii publici, indiferent dacă aceștia beneficiază sau nu de un statut special. Nicio dispoziție din legislația specială aplicabilă polițiștilor nu modifică semnificația acestui principiu, dimpotrivă, reglementările speciale doar detaliază obligațiile care derivă din legalitate, în acord cu natura particulară a activității de ordine publică și siguranță națională.
În consecință, funcționarii publici cu statut special nu pot acționa după bunul plac, ci doar în limitele și condițiile stabilite de actele normative publicate în Monitorul Oficial al României (legi, hotărâri de guvern, ordine etc). Orice decizie, acțiune sau inacțiune a acestora trebuie să aibă temei legal clar.
Potrivit analizei SPR Diamanul, Procedura de sistem PS-IGPR-DCI-06 a fost emisă cu depășirea cadrului legal aplicabil și în contradicție cu principiile fundamentale care guvernează activitatea funcționarilor publici cu statut special, în special principiul legalității (art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 6 din O.U.G. nr. 57/2019) și dreptul la apărare (art. 24 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului).
Această procedură introduce în mod nelegal o etapă administrativă de verificare cu caracter potențial sancționator, anterior declanșării cercetării disciplinare, în care:
- personalul vizat este obligat să coopereze și să formuleze puncte de vedere sub sancțiunea răspunderii disciplinare,
- nu i se recunoaște dreptul de a fi informat complet cu privire la obiectul și natura verificării,
- nu i se asigură posibilitatea de a beneficia de asistență juridică sau de reprezentare sindicală,
- iar dreptul la tăcere și cel de a nu se autoincrimina este complet ignorat.
Astfel, Procedura de sistem PS-IGPR-DCI-06, în forma sa actuală, depășește cadrul legal aplicabil și aduce atingere garanțiilor constituționale privind drepturile fundamentale ale polițiștilor, cu precădere:
- dreptului la apărare, în componentele sale esențiale (dreptul la tăcere, dreptul de a nu se autoincrimina, dreptul la informare și asistență juridică),
- dreptului la muncă și la desfășurarea raporturilor de serviciu în condiții de legalitate și echitate,
- dreptului la viață profesională demnă și predictibilă, protejat inclusiv prin standardele internaționale în materie de muncă și de proceduri administrative.
Pe cale de consecință, având în vedere lipsa temeiului legal al procedurii, caracterul său vădit disproporționat și neconstituțional, Sindicatul Polițiștilor din România DIAMANTUL a solicitat anularea sau, după caz, revizuirea integrală a procedurii de sistem PS-IGPR-DCI-06, în vederea armonizării acesteia cu legislația primară și cu drepturile fundamentale ale polițiștilor, garantate de Constituția României și de tratatele internaționale la care România este parte.
 din Constituția României și art. 6 din O.U.G. nr. 57/2019) și dreptul la apărare (art. 24 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului).){kind=link}