Pe 10.12.2025, declasificam OMAI S/108/2011 privind permanenta!

Pe 10.12.2025, declasificam OMAI S/108/2011 privind permanenta! Mai jos aveti concluziile scrise pe care le trimitem azi la Curtea de Apel Bucuresti!

Emil Păscuț

CĂTRE CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a IX-a DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. 3411/2/2025

Termen: 10.12.2025

DOMNULE PREȘEDINTE,

Subscrisa, SINDICATUL POLIȚIȘTILOR DIN ROMÂNIA „DIAMANTUL”, în calitate de reclamant, formulăm prezentele:

CONCLUZII SCRISE

prin care vă solicităm ADMITEREA ACȚIUNII astfel cum a fost formulată, obligarea pârâților Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) la declasificarea O.M.A.I. nr. S/108/2011 și a Dispoziției IGPR nr. S/51/2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii, înțelegem să combatem apărările de fond ale pârâților și să demonstrăm caracterul nelegal al menținerii clasificării, invocând următoarele argumente consolidate de practica judiciară recentă:

I. CARACTERUL ABUZIV AL CLASIFICĂRII INTEGRALE. OBLIGAȚIA DE DECLASIFICARE PARȚIALĂ CONFIRMATĂ DE ÎCCJ ȘI CAB

Pârâții susțin eronat că prezența unor elemente sensibile într-un act administrativ impune secretizarea sa integrală. Această apărare a fost demontată definitiv de instanțele de judecată, care au analizat spețe identice și au statuat următoarele:

1. Decizia ÎCCJ nr. 5424/21.11.2024 (Dosar 6517/2/2023 – ROF IPJ Bacău)

În această cauză, Înalta Curte a respins recursul IGPR și a menținut obligația de declasificare a Regulamentului de Organizare și Funcționare. Instanța supremă a reținut argumente decisive, aplicabile și în cazul OMAI S/108:

• Refuz nejustificat: ÎCCJ a validat raționamentul primei instanțe conform căruia refuzul de declasificare constituie un „refuz nejustificat” în sensul Legii 554/2004, atâta timp cât autoritatea nu analizează concret dacă dezvăluirea informațiilor ar prejudicia în prezent siguranța națională¹.
  
• Lipsa prejudiciului: Instanța a sancționat faptul că IGPR nu a demonstrat cum anume ar fi prejudiciate interesele unității prin divulgarea conținutului regulamentului. Simpla invocare a caracterului “secret” nu este suficientă fără proba prejudiciului.
  
• Obligația de analiză: ÎCCJ a statuat că autoritatea avea obligația legală să analizeze cererea prin prisma art. 20 alin. (1) lit. b) din H.G. 585/2002 (dacă dezvăluirea mai poate prejudicia siguranța națională), lucru pe care pârâții nu l-au făcut, limitându-se la refuzuri formale.
  

2. Sentința Civilă CAB nr. 1897/2024 (Dosar 6822/2/2023 – ROF IPJ Timiș)

Curtea de Apel București a pronunțat o hotărâre extrem de relevantă, obligând IGPR să declasifice regulamentul, cu excepția prevederilor despre cifrul de stat. Argumentele instanței sunt direct transferabile către OMAI S/108:

• Interesul public prevalează: Instanța a reținut că regulamentele de funcționare conțin atribuții și reguli de conduită care creează drepturi și obligații pentru personal. Cunoașterea lor este esențială pentru apărarea interesului public, fiind „fundamentul organizării oricărui serviciu public”.
  
• Interdicția clasificării: S-a reținut incidența art. 33 din Legea 182/2002, care interzice clasificarea informațiilor care, prin natura lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor.
  
• Divizibilitatea actului: Instanța a aplicat corect principiul declasificării parțiale, obligând la comunicarea documentului cu excepția strictă a art. 18 lit. i și j (cifrul de stat)⁶. Aceasta demonstrează că argumentul „totul sau nimic” al pârâților este invalid.
  

3. Decizia ÎCCJ nr. 5881/10.12.2024 (Dosar 970/2/2023 – ROF IPJ Ilfov)

Această decizie consfințește o recunoaștere de facto a culpabilității pârâților. În acest dosar, IGPR a declasificat administrativ documentul chiar în timpul procesului (prin Adresa nr. 841904/04.12.2024), pentru a evita o nouă înfrângere pe fond7.

• Semnificația juridică: Această conduită procesuală a pârâtului demonstrează că este posibilă și legală declasificarea parțială (cu excepția cifrului) a actelor de organizare internă și că menținerea lor la secret este o decizie arbitrară, la care autoritatea renunță doar când este presată de iminența unei hotărâri judecătorești.

Concluzie pe acest punct: Jurisprudența constantă a instanțelor (inclusiv ÎCCJ) obligă autoritatea să separe informațiile clasificate (tehnică, cifru) de cele de interes public (organizare, program, acces) și să comunice actul declasificat parțial. Refuzul pârâților de a proceda identic cu OMAI S/108/2011 este un abuz de drept.

II. LIPSA PREJUDICIULUI PENTRU SIGURANȚA NAȚIONALĂ ȘI PROBA RELEI-CREDINȚE

Pârâții invocă riscuri abstracte la adresa securității naționale. Această apărare este demontată de două elemente probatorii clare aflate la dosar:

1. Existența actului normativ anterior NESECRET:
   Învederăm instanței că Regulamentul nr. 459/2003 (actul abrogat și înlocuit de OMAI S/108/2011) era un document NESECRET8. Timp de 8 ani, normele privind serviciul de permanență și accesul în unități au fost publice, fără a prejudicia capacitatea operațională a MAI. Pârâții nu au explicat de ce, în 2011, aceleași activități au devenit brusc „secrete”, altfel decât pentru a ascunde modificări abuzive ale drepturilor de muncă (eliminarea compensațiilor pentru permanență).
2. Recunoașterea administrativă recentă:
   Depunem la dosar Nota-Raport IGPR nr. 446.574/21.06.2024 (privind ROF Buzău), aprobată de Inspectorul General. În acest document intern, IGPR recunoaște explicit că „dezvăluirea informațiilor… nu poate prejudicia interesele” instituției și că declasificarea este necesară „pentru asigurarea unui cadru ridicat de transparență instituțională”. Este inadmisibil ca pârâții să susțină în fața instanței că declasificarea este periculoasă, în timp ce în documentele interne recunosc opusul.

III. SECRETIZAREA ASCUNDE ÎNCĂLCĂRI ALE LEGII ȘI ABUZURI GRAVE

Conform art. 24 alin. (5) și art. 33 din Legea nr. 182/2002, este interzisă clasificarea informațiilor pentru a ascunde încălcări ale legii. Menținerea la secret a OMAI S/108/2011 favorizează două tipuri de abuzuri majore:

1. Munca forțată neplătită: Secretizarea permite instituției să impună polițiștilor „permanența de la domiciliu” fără compensare, ascunzând faptul că vechile garanții legale (din Regulamentul 459/2003) au fost eliminate.
2. Supravegherea ilegală (Cazul IPJ Botoșani): Depunem dovezi zdrobitoare (Plângeri penale și către ANSPDCP) care atestă că, sub pretextul normelor clasificate de „pază și acces” din OMAI S/108, la nivelul IPJ Botoșani s-a implementat un sistem de supraveghere care interceptează ilegal discuțiile private (audio) ale angajaților și cetățenilor. Aceste înregistrări ilegale sunt folosite ulterior pentru hărțuirea disciplinară a polițiștilor. Secretizarea normelor de acces împiedică cetățenii și angajații să cunoască legalitatea măsurilor de supraveghere la care sunt supuși.

Pentru toate aceste motive, vă solicităm respectuos ADMITEREA ACȚIUNII, obligarea pârâților la declasificarea actelor normative contestate (cu anonimizarea strictă a elementelor tehnice/de cifru, dacă există) și comunicarea acestora către subscrisa.   

Va rugam sa admiteti actiunea si sa ne acordati cheltuieli de judecata astfel cum vor fi dovedite de sindicat. Va rugam sa judecati si in lipsa paratilor.   Atasam la prezenta, documentele la care am facut referire ( jurisprudenta si acte doveditoare ale cazului de la IPJ Botosani)                  

Cu deosebită considerație,

reclamant Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”

prin Președinte, Vitalie Josanu