Multă vreme subiectul sporului pentru lucrări de excepție sau misiuni cu risc deosebit – îndeobște cunoscut ca ”excelență”, l-am mai poreclit și ”Oscar” – a constituit un subiect tabu, învăluit în mister, cu multă tensiune de culise și sfori întinse. Dintr-o intenție nobilă de a premia ”excesul de zel” aceasta se transformase într-un mijloc de fidelizare și încurajare a găștilor, cumătriilor, obedienței, lingușelii și ”orientării”.
Grație demersurilor noastre, am reușit să spargem această căpușă și să dăm în vileag întregul puroi, postând pe paginile noastre – drept dovezi – copii după Notele de fundamentare, întocmite de șefii de la IPJ Neamț. Nu ne-a fost ușor, am sesizat MAI, IGPR, a trebuit să-i scoatem în presă, i-am făcut de rușine, ne-am dus cu ei în instanță, ne-au târât – drept răzbunare – la Tribunal, cu plângeri penale (finalizate cu clasare); totul pentru ca – în sfârșit – de la nivel central să se dispună o procedură CORECTĂ și TRANSPARENTĂ. Iar transparența este asigurată, înainte de toate, prin invitarea TUTUROR sindicatelor, nu doar a celor ”reprezentative” care participau constant devenind, prin lipsa unei atitudini, părtașe la acele mizerii.
Astăzi s-au consumat ultimele ședințe și în urma centralizării impresiilor culese de liderii noștri putem formula câteva observații, nu înainte de a spune că realmente, în marea lor majoritate aceste sporuri nu au în spate ”lucrări de excepție” și nici ”misiuni cu risc deosebit”. Altminteri cum ai justifica acordarea unui asemenea ”Oscar” unui ofițer dosit în cea mai caldă funcție de purtător de cifru, când știi că pe vremea când acesta se ocupa de grupări infracționale, infractorii descărcau pistolul în plină stradă la Piatra Neamț? Excepționalul prestației a fost fundamentat prin faptul că ”putea sta acolo în lumea lui, că îi era tare bine, dar s-a oferit să-și ajute colegii de la Cabinet”. Și pentru asta tocmai 40%!
Evident, ca în cazul multor colegi neoperativi, acest spor practic NU se justifică, înainte de toate prin denumirea sa, chiar dacă au înghesuit în S/7/2018 și niște indicatori care să-i aibă în vedere. Practic, sporul pentru lucrări de excepție sau misiuni cu risc deosebit a fost înlocuit cu defunctul din 2009, ”spor de merit”, cu toate vechile lui păcate.
Odată lămurit acest aspect, înțelegem de ce fundamentările – acolo unde au fost și s-au dat citirii – se referă în special la volum de muncă, statistici, vechime și foarte rare cazuri concrete de unde să transpire ”excepționalul”. Din acest motiv, multe lucrări cu adevărat excepționale, care ies din rutina fișei postului, chiar dacă ajung să capete și mare impact media, nu prind nici măcar nominalizarea.
În altă ordine de idei, paradoxul situației iese la suprafață atunci când îi vezi pe distribuitorii de lucrări, acum în postura de împărțire premii, cum se zbat să evalueze ei munca pe dosare penale. Mai au un pic și se dau la procurori! Culmea e că fac parte din conclav și unii șefi care nici nu știu cum arată coperta unui dosar penal.
Nu fac decât să consolideze constatarea legată de ingerința șefilor în activitatea de cercetare penală și un argument în plus pentru trecerea poliției judiciare sub autoritatea Ministerului Public. În genere, un șef de poliție nu poate evalua munca supravegheată și validată de procuror.
De apreciat este că, în mare parte s-a încercat o dezbatere așezată pe un dialog transparent și corect. Nu peste tot, la Botoșani – de exemplu – inspectorul șef a citit în grabă pomelnicul celor propuși, apoi a procedat iute la eliminări, marcând cea mai ”operativă” ședință de acest fel din țară! Spre comparație, la Bihor a durat vreo 3 ore și jumătate.
Altminteri, peste tot au mai ieșit la iveală din vechile metehne și de departe cea mai hilară a fost încercarea unui ginere, ajuns șef, să-și satisfacă soacra subalternă, cum s-a întâmplat la Ilfov. Am avut și acolo un lider Diamantul inspirat și vigilent, care a știut să taie maioneza.
Penibile sunt justificările frecvent auzite că ”toți lucrătorii mei sunt buni și merită”, dar îi vezi pe unii șefi cum sudează excelențele, blocați fiind întrun cerc select-exclusivist de obligații și slăbiciuni. Dacă toți merită, atunci cum justifici că jumătate nu au primit niciodată, în timp ce alții sunt abonați? Și aceste apucături nu le găsești doar la șefii mai vechi, ci chiar și la unii tocilari transformați peste noapte în manageri. Deja, se deschid pariurile și numele viitorilor favoriți sunt rulate, înainte de a face dovada bravurii… fundamentarea nu e o problemă iar IGPR-ul nu clipește la sudori și abonați!
Până la urmă, o soluție pentru însănătoșirea Poliției Române ar fi să înceteze mandatele de șefie pe viață, preluând modelul procurorilor. Altfel s-ar simți atmosfera colegială în relația dintre un șef și subaltern.
Tehnic, acest spor s-a acordat în proporție de minim 70% pentru operativ și maxim 30% pentru neoperativ, 60% pentru lucrători cu funcție de execuție și 40% pentru comandă. Unii au înțeles să premieze indiferent de proporția pe structuri, alții au fost atenți să urmărească un echilibru între servicii, subunități, agenți și ofițeri, rural și urban.
Încă mai avem de lucru…
Vitalie Josanu
P.S. Trebuie să vă mărturisesc faptul că problemele atinse de noi aici, la nivelul Poliției de Frontieră reprezintă ceva de neconceput, încă.
