Sindicatul Polițiștilor din România “Diamantul” se află într-un conflict deschis cu conducerea IGPR și MAI. În loc să abordeze critic deficiențele numeroase semnalate de-a lungul timpului, de organizația noastră, Bogdan Despescu și Benone Matei, prost sfătuiți, au ales calea represaliilor, deschizând două cercetări disciplinare împotriva președintelui Vitalie Josanu. Pentru prima cercetare disciplinara, s-au folosit DGPI si IPJ Neamt ca instrumente in vederea atingerii scopului (destituirea, dar suntem încă în interiorul termenului de contestare). După cum avertiza Emil Pascuț încă de acum doua-trei luni, planul IGPR era ca, prin utilizarea IPJ Neamț, sa aibă control asupra fazei de contestație. Adică să păstreze controlul balonului (sa nu cumva să se verifice contestația subsemnatului, de către alți oameni decât cei din schemă, cum ar fi unii neimplicați din aparatul central al MAI), ca destituirea sa rămână definitivă. La a doua cercetare, deschisă la IGPR, pentru că s-a lăsat cu plângeri penale față de implicarea DGPI în spionarea activităților sindicatului și emiterea abuzivă a unei note “secret de stat” cu rezultatul spionării sindicatului și președintelui de sindicat, DGPI a fost retras și s-a folosit pe post de “reclamant”, brigada CIRP, unde iși duce veacul deja celebra Olga Menaev, care deja are vreo cinci plângeri penale (numărul este în creștere) de la noi, pentru prodigioasa activitate anti-transparență în general și în particular, împotriva sindicatului.
Aceste cercetări nu vizează corectarea problemelor semnalate, ci în mod vădit, intimidarea și reducerea la tăcere a vocilor critice din sistem. Esența acestor investigații este absurdă: pretind ca angajatorul să cenzureze mesajul și forma de exprimare a organizațiilor sindicale, transformându-ne practic într-o extensie docilă a conducerii, similară Corpului Național al Polițiștilor.
Dacă altor organizații sindicale le convine această poziționare și tac, noi – în mod categoric, ne opunem! Fiecare dintre cele două cercetări disciplinare culeg efectiv ”probatoriu” din postările critice de pe acest site și culeg anume ceea ce le rănește orgoliile, drept ”denigrare a imaginii Poliției Române” ori ”ofensarea superiorilor”, în schimb nu bagă la index nimic legat și de semnalările de ilegalitate, deficiențe conținute acolo, în spiritul echidistanței și a adunării probelor în favoarea și defavoarea celui cercetat. Oricum, statutar SPR Diamantul pune în capul priorităților nu imaginea șifonată a Poliției Române, ci promovarea interesului membrilor noștri, chiar cu prețul că unii ștabi s-ar putea simți ofensați.
Vajnicii căutători de ”nod în papură” au periat peste 50 de postări semnate de Vitalie Josanu – dovadă clară că suntem citiți – și au cules 19 incriminatoare, printre care și postarea OSCAR DE VASLUI – CUM POȚI FI CEL MAI BINE COTAT DINTRE NOMINALIZAȚI ȘI SĂ RĂMÂI PE DINAFARĂ, https://sprd.ro/?p=3097 din care au reținut doar faptul că am criticat activitatea Șefului Serviciului de protejare a patrimoniului cultural național din cadrul IGPR-DIC. N-au mișcat însă un deget și pentru faptul că acolo arătam modul cum a fost omis de la majorarea pe excelență un coleg de-al nostru de la IPJ Vaslui – SICE. E drept că și față de sesizarea legată de activitatea șefului de la IGPR se impunea să declanșeze niște verificări. Noi am mai oferit pe site destule indicii probatorii, cât să-l vedem trimis la pensie; cu siguranță se numără printre cele vreo 50 postări periate, considerate ”fără valoare operativă”.
Noi constatam că această structură centrală mimează lupta cu infracționalitatea în domeniu, printre altele – dacă nu știți – exportul expoziției, din care ne-am ales cu pierderea coifului de aur și a celor trei brățări dacice, se aduce (procedural) la cunoștința Poliției Române, care trebuia să fi atras atenția asupra faptului că spațiul BENELUX (Belgia, Olanda Luxemburg) se confruntă cu cele mai multe spargeri din muzee. Aveau sub nas note permanente de informare, pe care le redistribuie în ”provincie”, se pare, că fără să le citească și ei.
De câțiva ani buni, polițiștii din teritoriu și chiar (după știrea noastră) un procuror de top, au trimis semnalări (ca să nu spunem altfel pentru public) către IGPR-DIC-Serviciul protejarea patrimoniului cultural național, coordonat spre vecinica dispariție și deprofesionalizare de dl. comisar șef Bogdănel Carp, despre activitatea suspectă a Casei de licitații Artmark din București. Chiar eu sunt autorul în 2022 a cinci astfel de materiale, generate de surse foarte bine documentate și trimise către IGPR-DIC. În acel an sau în următorul am fost apelat de doamna cms. șef Miță Paula din cadrul structurii IGPR, de protejare a patrimoniului cultural, să-mi spună că a primit o informație (am întrebat de ce doar una, răspunsul a fost că șeful ei, Bogdănel, a împărțit frățește… deși erau legate între ele tematic) și că… oricum nu știe ce să facă cu ea. Legat de durerea-n… a domnului Bogdănel Carp față de patrimoniul cultural eram deja familiarizat din anul 2017 (chiar mai devreme), când i-am livrat fotografii datate cu un coif viking (unicat), pozat pe planșă de șantier cu elemente de localizare și a ținut în sertar sesizarea până când l-am forțat să miște în anul 2020, prin declanșarea unor reacții pe Facebook (e vorba de mai multe poze).
Mereu subiectul Artmark a fost unul tabu. Inerția IGPR-ului față de Artmark, m-a determinat să postez unele sesizări pe grupuri de interes, uneori reușind să-i forțez să se pună în mișcare, așa cum puteți vedea aici:
Ca să lămuresc, este vorba de afaceri cu bunuri în valoare de zeci de mii de euro, parte sunt bunuri arheologice (admitem găsite întâmplător dar posibil și braconate) care se predau statului în termen de 72 ore (art. 10 din OG 43/2000, art. 49 din Lg 182/2000), o serie de bunuri care fac parte din Fondul Arhivistic al Statului și sunt protejate de lege (Lg. 16/1994), tablouri și în general de bunuri a căror punere în vânzare (fără parcurgerea unei proceduri de clasare în patrimoniu sau examinări dubioase vezi art. 35 din Lg. 182/2000 și Normele de comerț cu bunuri culturale) intră în circuit privat și chiar scoase din țară, profitând de atitudinea PASIVĂ a autorităților române competente! Este o casă de licitații călcată de mai multe ori de poliție, cu ridicări de bunuri culturale extrem de valoroase… numai că ultimele isprăvi de acest gen sunt semnalate de presă tocmai prin anii de grație 2016-2017.
Curând am intrat însă în posesia unei dovezi care-mi confirmă bănuiala privind cârdășia conducerii IGPR, prin structura centrala de protejare a patrimoniului, condusă de Bogdănel Carp, cu Casa de Licitații Artmark – exact cu cei pe care bravii noștri polițiști ar trebui să-i monitorizeze, verifice, controleze, cerceteze și sancționeze. Evident, nu vom afla niciodată câte acțiuni a organizat structura asta la Artmark în ultimii… cinci ani și dacă le-au făcut, se pare că au mers doar să sorbească o cafea împreună. Documentul nostru e chiar declarația de avere a unei doamne comisar șef din structura coordonată de comisarul șef Bogdănel Carp, doamna comisar șef Paula Miță, fost ofițer de patrimoniu la Giurgiu, apoi mutată la DGPMB, în ambele fără să iasă în evidență măcar în top 20, dar găsită vrednică pentru a deveni ”ofițer superior” la IGPR:
Din ce vedem aici, fiica distinsei doamne ofițer superior încasează salariu de la… ARTMARK! Exact acolo unde ne așteptam ca ei să miște și tocmai acum înțeleg de ce doamna Miță îmi recunoștea că oricum nu are ce face cu asta.
Acum dacă distinșii colegi de la DCI calibrau și examinau postările noastre într-o variantă obiectivă (nu doar să-l ardem pe Josanu), cu siguranță (având acces neîngrădit la informațiile din interior), n-ar mai fi consemnat în raportul prealabil de cercetare disciplinară (primit recent) că Josanu Vitalie, prin postările sale, ”prezintă informații neadevărate” despre activitatea Poliției Române! Vorbim aici despre integritate, dacă nu chiar despre implicații de natură penală extrem de serioase, în dauna patrimoniului cultural național.
EPILOG:
Odinioară, pentru a evita situații extrem de neplăcute în care imaginea Poliției Române putea fi serios afectată (mult mai grav decât criticile aduse Poliției Române și MAI prin postările de pe pagina sindicatului) apelam la canale interne și lăsam lucrurile pe seama conducerii IGPR să le rezolve, fără public. I-am trimis și azi semnalarea domnului prim adjunct al IGPR, dl chestor Eduard Mirițescu. M-a asigurat că mâine se ocupă de acest caz. Am fi lăsat-o pentru rezolvare în culise, dacă – tot cu știrea dumnealui – nu pornea hărțuirea președintelui SPR Diamantul pentru curajul de a lua atitudine și dacă am fi primit semnale că cele anterior sesizate s-au rezolvat. E grav dacă nu postările în sine cât anume acest tip de ”deranjuri” – vădite în postări sau de culise – au provocat aversiunea conducerii IGPR față de Sindicatului nostru și față de președinte. Printre ele și o situație de pasivitate suspectă a unei structuri de combatere a crimei organizate. Respectiva structură a primit în primăvara anului 2024, chiar de la mine, date despre două câmpuri cultivate cu cânepă, cu localizări GPS și n-a mișcat nimic, nici ”Crima” – deși a trecut demult recolta de hlandani – dar nici nu avem semnale să fi acționat și domnul Mirițescu, după ce i-am semnalat că nu se întâmplă nimic acolo. Punem și una dintre fotografii spre vrednică aducere aminte…
Vitalie Josanu
