Aplicarea selectivă a sporurilor pentru combaterea corupției în MAI: O analiză critică

Recenta adresă a Direcției de Informare și Relații Publice din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) către Sindicatul Profesional Diamantul ridică serioase semne de întrebare privind transparența și corectitudinea aplicării prevederilor legale referitoare la acordarea sporurilor salariale pentru personalul cu atribuții în prevenirea și combaterea corupției.

Lipsa de transparență administrativă

În răspunsul oficial nr. 1736000 din 18.03.2025, MAI susține că “la nivelul direcției de specialitate din aparatul central nu există o listă a ordinelor modificatoare” pentru OMAI S/7/2018. Această afirmație este greu de acceptat din perspectiva principiilor de bună guvernare și transparență administrativă. Este dificil de conceput cum o instituție de amploarea și importanța MAI nu dispune de o evidență sistematică a modificărilor aduse propriilor acte normative interne, mai ales când acestea privesc aspecte esențiale precum salarizarea personalului.

Invocarea argumentului că “întocmirea acesteia ar presupune o prelucrare individuală a datelor disponibile, activitate care excedează prevederilor Legii nr. 544/2001” pare mai degrabă o strategie de evitare a furnizării informațiilor solicitate, decât o limitare reală în capacitatea administrativă.

Interpretarea extensivă și abuzivă a prevederilor legale

Aspectul cel mai problematic din răspunsul MAI îl constituie modul în care ministerul justifică acordarea sporurilor prevăzute la art. 14 alin. (3) din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Conform adresei, atât personalul militar din DGPI (Direcția Generală de Protecție Internă), cât și toți polițiștii din DGA (Direcția Generală Anticorupție) beneficiază de aceste majorări salariale.

MAI afirmă că “toți polițiștii din cadrul Direcției Generale Anticorupție au prevăzute în fișa postului atribuții de prevenire și combatere a corupției și desfășoară astfel de activități ori de câte ori situația operativă o impune.” Această generalizare este în flagrantă contradicție cu:

1. Regulamentul de Organizare și Funcționare al DGA (OMAI 158/2017) care arată clar că există compartimente cu atribuții exclusiv administrative, cum ar fi:
   • Financiarul (art. 41), care se ocupă de gestionarea resurselor financiare, elaborarea bugetului și operațiuni contabile
   • Biroul juridic (art. 42), care asigură asistență juridică și reprezintă instituția în instanță
   • Compartimentul de psihologie (art. 43), care realizează evaluări și asistență psihologică
2. Decizia ÎCCJ nr. 60/2024, care a stabilit clar că “de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5% beneficiază numai personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care desfășoară atât activități privind prevenirea, cât și activități privind combaterea corupției în rândul personalului propriu.”

Această decizie evidențiază faptul că activitățile de prevenire și cele de combatere trebuie să fie îndeplinite cumulativ, nu alternativ, ceea ce contrazice direct practica MAI de a acorda sporul tuturor angajaților DGA și DGPI.

Ignorarea deliberată a Deciziei ÎCCJ nr. 60/2024

Răspunsul MAI omite în mod deliberat să prezinte conținutul efectiv al Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 60 din 28 octombrie 2024, preferând să afirme doar că “nu se impune emiterea unui nou ordin” pentru punerea acesteia în aplicare.

Din examinarea deciziei ÎCCJ, care are caracter obligatoriu, rezultă clar următoarele:

1. Instanța supremă a stabilit explicit că particula “și” din textul legal impune îndeplinirea cumulativă a ambelor condiții – atât prevenirea, cât și combaterea corupției.
2. Decizia menționează că: “Din interpretarea gramaticală a textului de lege rezultă că voința legiuitorului a fost aceea ca de majorarea de 12,5% să beneficieze numai personalul care desfășoară atât activități privind prevenirea, cât și activități privind combaterea corupției în rândul personalului propriu.”
3. Înalta Curte a subliniat că “activitățile privind prevenirea corupției sunt acele activități prin care se atrage atenția asupra consecințelor negative ale corupției în rândul personalului propriu, în timp ce activitățile privind combaterea corupției sunt acelea prin care se iau măsuri de anihilare a corupției în rândul personalului propriu.”

Răspunsul MAI ignoră complet această decizie obligatorie și continuă să aplice o interpretare proprie, contrară celei stabilite de instanța supremă. Această abordare sugerează o aplicare selectivă și arbitrară a legii, în beneficiul unor structuri privilegiate din minister.

Concluzie: Conducerea MAI – răspundere directă pentru risipa banilor publici

Răspunsul MAI la solicitarea SPR Diamantul reprezintă un exemplu elocvent de administrare discreționară a resurselor publice și încălcare flagrantă a legii. Ministrul Cătălin Predoiu și secretarul de stat Bogdan Despescu, în calitate de conducători ai aparatului central al MAI, poartă întreaga răspundere morală și juridică pentru această situație inadmisibilă. Fie că sunt implicați direct sau prin incompetență și neglijență în exercitarea funcțiilor de conducere, aceștia sunt responsabili pentru următoarele abateri grave:

1. Opacitate administrativă deliberată – Sub conducerea actualilor oficiali, ministerul refuză să furnizeze o simplă listă a modificărilor aduse OMAI S/7/2018, invocând pretextul că ar necesita “o prelucrare individuală a datelor disponibile”. Această lipsă de transparență este cultivată sistematic pentru a ascunde mecanismele prin care s-au creat privilegii nejustificate pentru anumite structuri.
2. Încălcarea deliberată a deciziei obligatorii a ÎCCJ – În ciuda existenței Deciziei nr. 60/2024 a Înaltei Curți, care stabilește fără echivoc condițiile cumulative pentru acordarea sporului de 12,5%, conducerea MAI continuă să aplice o interpretare proprie, extinsă arbitrar la categorii de personal care nu îndeplinesc condițiile legale. Această ignorare a unei decizii judecătorești obligatorii reprezintă o sfidare a statului de drept și un abuz de putere din partea conducerii ministerului.
3. Risipă ilegală a fondurilor publice – Prin ordinele emise și susținute de actuala conducere, se continuă acordarea generalizată a sporului către DGPI și DGA, inclusiv pentru personal administrativ și de suport care în mod evident nu desfășoară activități de combatere a corupției. Ministrul Predoiu și secretarul de stat Despescu sunt astfel direct responsabili pentru cheltuirea nejustificată a milioane de lei din bugetul public, în contradicție directă cu legea și decizia ÎCCJ.

Aceste acțiuni nu reprezintă simple erori administrative, ci un pattern sistematic de subminare a legii și risipă a fondurilor publice. Răspunderea conducerii MAI este incontestabilă – în calitate de șefi ai instituției, Predoiu și Despescu (oameni care apartin politicului, pentru au fost numiti pe baza increderii politice) poartă întreaga responsabilitate pentru actele aparatului pe care îl conduc, chiar si dacă nu sunt implicați direct în emiterea fiecărui ordin sau decizie. Principiul fundamental al administrației publice este că liderii instituțiilor răspund pentru acțiunile subordonaților lor.

Prin tolerarea, susținerea sau chiar simpla neglijență în supravegherea acestor practici abuzive, conducerea actuală a MAI se face vinovată de o administrare defectuoasă și potențial ilegală a banilor publici. Răspunderea lor este cu atât mai mare cu cât, cunoscând Decizia ÎCCJ nr. 60/2024, aveau obligația legală de a interveni imediat pentru a corecta aceste abateri, nu de a le perpetua sau ignora.

Se impune nu doar o aliniere urgentă a practicilor administrative din MAI la cadrul legal și la decizia obligatorie a ÎCCJ, ci și o analiză a responsabilității juridice și administrative a actualei conduceri pentru risipa de fonduri publice produsă prin ignorarea deliberată a legii.

Vitalie Josanu

Presedinte SPR Diamantul