MAI este prima institutie capturata de “suveranism”!Cum MAI respinge Directivele Europene!

Într-o manieră profund ironică, conducerea Ministerului Afacerilor Interne (MAI) – Predoiu, Despescu, Grecu, Tatu – demonstrează prin fapte exact ceea ce ei probabil ar nega cu vehemență: un antieuropenism structural care merge dincolo de simple declarații retorice.

Cei reclamati in sesizarea penala sindicatului sunt toti “suveranişti” extremişti (ascunsi) care practica o respingere sistematica a dreptului Uniunii Europene.

Sesizarea penală privind nerespectarea Directivei 2003/88/CE este dovada limpede că pentru cei reclamati, suveranismul chiar este o modalitate de acțiune instituțională.

Spre deosebire de partidele “suveraniste (AUR SOS, POT, etc) care rămân la nivel de retorică sceptică față de UE, Aparatul Central al MAI a mers mai departe – a transformat retorica în practică administrativă concretă. Ani la rând, ministerul (controlat de Despescu, ministrul “de facto” si de Grecu, seful DGF) a ignorat în mod constant directivele europene, transformând nerespectarea lor într-un adevărat sistem. Astia sunt suveranisti pe fapte, nu pe vorbe!

Emil Pascut

                  PLÂNGERE PENALĂ 

---

OPIS DOCUMENTE

1. Plângere penală – paginile 1-17
2. Rezumat al plângerii – pagina 2
3. Anexe:
   • Copie Sentința nr. 526/2023 Tribunalul Vrancea
   • Copie Decizia nr. 241/2024 Curtea de Apel Galați
   • Copie Decizia nr. 116/2024 Curtea de Apel Galați
   • Copie Sentința nr. 210/2023 Tribunalul Brăila
   • Copie Decizia nr. 603/2024 Curtea de Apel Iași
   • copie sentinta 152/2024  Tribunal Braila
   • copie Decizie 823/2024  Curte de Apel Galati
   • Alte documente relevante

---

REZUMAT AL PLÂNGERII

Prezenta plângere penală vizează o practică sistematică și prelungită a conducerii Ministerului Afacerilor Interne (MAI) de refuz de aplicare a prevederilor Directivei 2003/88/CE privind includerea sporurilor permanente ( in cazul nostru, sporul de conditii grele, cunoscut si sub denumirea “spor de antena”) în indemnizațiile de concediu ale polițiștilor.

Persoane reclamate: Cătălin Predoiu (ministru), Bogdan Despescu (secretar de stat), conducerea Direcției Generale Financiare (Grecu, Cretu, Rață) și conducerea Direcției Generale Juridice (Călin, Crăciun, Tatu).

Fapte reclamate:

1. Refuzul aplicării uniforme a Directivei 2003/88/CE și a legislației naționale, prin menținerea și aplicarea Ordinului S/7/2018, secretizat abuziv;
2. Ignorarea jurisprudenței CJUE (Hotărârea Williams) și a hotărârilor judecătorești definitive;
3. Menținerea caracterului secret al Ordinului S/7/2018, contrar principiilor transparenței.

Calificare juridică: Abuz în serviciu (art. 297 CP) în forma agravată prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 și, în subsidiar, neglijență în serviciu (art. 298 CP), toate cu caracter continuat.

Prejudicii: Diferențe salariale neplătite polițiștilor (estimate la 2000-3000 lei anual/persoană), costuri suplimentare pentru bugetul de stat (dobânzi legale), discriminare instituțională.

---

CĂTRE:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

CATRE

Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României

( avand in vedere art 12 din legea 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala)

SUBSCRISUL:

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, persoană juridică cu personalitate legală dobândită conform Sentinței Civile nr. 22(PJ)/23.11.2006, pronunțată în dosarul nr. 15033/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5,

cu sediul social în București, Str. Corbița nr. 39, Sector 5,CIF: 19544011,

cont bancar: RO96CECEB31231RON1692764, deschis la CEC – Sucursala Lipscani, București,

reprezentat legal prin președinte Vitalie Josanu,

cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, Strada Ienăchiță Văcărescu nr. 17A, Sector 4, parter, ap. 1,

tel/fax: 0213152826,

e-mail: petitii.sprdiamantul@yahoo.com,

---

ÎN CALITATE DE:

Denunțător, 

---

PERSOANELE VĂTĂMATE:

Toți polițiștii din Ministerul Afacerilor Interne (MAI) care au fost privați de dreptul la includerea sporurilor pentru condiții grele/periculoase (ex. „spor de antenă”) în indemnizațiile de concediu, în perioada 2019-prezent, datorită refuzului MAI de a aplica uniform Directiva 2003/88/CE și normele naționale.

ÎMPOTRIVA:

1. Cătălin Predoiu, ministru al afacerilor interne al României, cu domiciliul necunoscut, sediul profesional în București, Ministerul Afacerilor Interne, Piața Revoluției nr. 1A, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, în forma agravată prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 și, în subsidiar, neglijență în serviciu.
   
2. Bogdan Despescu, secretar de stat în MAI, chestor general de poliție, cunoscut ca exercitând de facto funcția de ministru al afacerilor interne datorită indiferenței ministrului titular, cu sediul profesional în București, Ministerul Afacerilor Interne, Piața Revoluției nr. 1A, pentru aceleași infracțiuni.
   
3. Grecu Răzvan, chestor principal de poliție, director general al Direcției Generale Financiare din MAI, cu sediul profesional în București, Ministerul Afacerilor Interne, Piața Revoluției nr. 1A, pentru aceleași infracțiuni.
   
4. Cretu Andrei Lucian, comisar-șef de poliție, director general adjunct al Direcției Generale Financiare din MAI, cu sediul profesional în București, Ministerul Afacerilor Interne, Piața Revoluției nr. 1A, pentru aceleași infracțiuni.
   
5. Rață Mihai Ștefan, comisar-șef de poliție, director general adjunct al Direcției Generale Financiare din MAI, cu sediul profesional în București, Ministerul Afacerilor Interne, Piața Revoluției nr. 1A, pentru aceleași infracțiuni.
   
6. Călin Mihaela-Florentina, director general al Direcției Generale Juridice din MAI, chestor de poliție, cu sediul profesional în București, Ministerul Afacerilor Interne, Piața Revoluției nr. 1A, pentru aceleași infracțiuni.
   
7. Crăciun Gabriel-Dan, împuternicit director general adjunct al Direcției Generale Juridice, comisar șef de poliție, cu sediul profesional în București, Ministerul Afacerilor Interne, Piața Revoluției nr. 1A, pentru aceleași infracțiuni.
   
8. Tatu Viorel, director adjunct al Direcției Generale Juridice, comisar șef de poliție, cu sediul profesional în București, Ministerul Afacerilor Interne, Piața Revoluției nr. 1A, pentru aceleași infracțiuni.
   

---

Obiectul plângerii:

Sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor de:

1. Abuz în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) Cod Penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod Penal (caracter continuat), în forma agravată prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000;
   
2. În subsidiar, neglijență în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 298 Cod Penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod Penal (caracter continuat), în cazul în care nu se dovedește forma de intenție pentru abuz în serviciu.
   

DESCRIEREA DETALIATĂ A FAPTELOR

1. CONTEXTUL JURIDIC

Directiva 2003/88/CE privind organizarea timpului de lucru, integrată în dreptul național prin art. 20 din Constituția României, care acordă prioritate tratatelor internaționale, impune statelor membre să asigure un concediu anual plătit de minimum 4 săptămâni (art. 7), însoțit de remunerația obișnuită, inclusiv sporurile permanente aferente sarcinilor de serviciu. Această obligație este reflectată în legislația națională prin:

• Art. 150 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii: „Indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite.”
• Art. 37 alin. (1) din OG nr. 38/2003 privind salarizarea polițiștilor: „Polițiștii (…) primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute” în concediu.
• Art. 12 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr. 153/2017: Sporuri pentru condiții grele/periculoase, acordate „corespunzător timpului lucrat”, considerate permanente pentru polițiștii expuși constant la astfel de condiții.

Interpretarea obligatorie a Directivei 2003/88/CE de către CJUE în Hotărârea Williams

Hotărârea CJUE Williams și alții (C-155/10), pronunțată la 15 septembrie 2011, clarifică obligațiile statelor membre privind remunerația concediului anual:

1. Drept fundamental: Dreptul la concediu anual plătit este un principiu esențial al dreptului social comunitar (par. 19), având ca scop refacerea capacității de muncă, ceea ce necesită condiții economice comparabile cu perioadele de lucru (par. 21).
   
2. Remunerația obișnuită: Lucrătorul trebuie să primească „remunerația obișnuită”, incluzând toate sumele aferente activității obișnuite (par. 22). Excluderea sporurilor permanente ar descuraja exercitarea dreptului la concediu, contravenind Directivei (par. 23).
   
3. Includerea sporurilor: Sporurile „legate intrinsec de executarea sarcinilor” (ex. pentru condiții grele, risc) trebuie incluse în remunerația concediului (par. 24). Excepție: doar costurile ocazionale/accesorii (ex. cheltuieli de deplasare) pot fi excluse (par. 25).
   
4. Protecția lucrătorului: Practicile naționale care reduc remunerația obișnuită (ex. excluderea sporurilor) sunt contrare Directivei, afectând protecția lucrătorului (par. 28). Statele nu pot invoca interpretări restrictive pentru a eluda obligațiile (par. 29).
   
5. Rolul instanțelor: Judecătorul național trebuie să interpreteze legislația internă conform Directivei, asigurând eficacitatea dreptului UE (par. 32).
   

Această interpretare confirmă că „sporul de antenă” al polițiștilor MAI, aferent expunerii la câmpuri electromagnetice, este intrinsec sarcinilor și permanent, trebuind inclus în indemnizațiile de concediu.

Principiul supremației dreptului UE și obligațiile statelor membre

Principiul supremației dreptului UE, consacrat de CJUE în Hotărârea Costa v ENEL (C-6/64, 1964), afirmă că:

1. Întâietatea dreptului UE: Dreptul comunitar, datorită naturii sale speciale și originale, nu poate fi subordonat dreptului național, fără a-și pierde caracterul de drept comunitar (par. 3). Statele membre au transferat competențe către instituțiile UE, limitându-și drepturile suverane (par. 3).
   
2. Inaplicabilitatea actelor naționale contrare: Orice act național ulterior incompatibil cu dreptul UE, inclusiv actele administrative (ex. Ordinul S/7/2018), nu poate prevala (par. 4).
   
3. Supremație față de constituții: CJUE a clarificat că dreptul UE are întâietate chiar și față de constituțiile statelor membre, aplicându-se întregului drept național, indiferent de rang sau data adoptării (ex. Hotărârea Internationale Handelsgesellschaft, C-11/70).
   
4. Obligația instanțelor naționale: Instanțele naționale trebuie să aplice dreptul UE în integralitatea sa, protejând drepturile conferite (ex. concediul plătit) și înlăturând orice prevedere națională contrară (Simmenthal C-106/77).
   
5. Implicații practice: Prevederile naționale contrare (ex. S/7/2018) nu sunt automat anulate, dar autoritățile și instanțele trebuie să refuze aplicarea lor, asigurând aplicarea uniformă a dreptului UE în toate statele membre.
   

Relevanța: Principiul supremației face ca Directiva 2003/88/CE să prevaleze asupra Ordinului S/7/2018, un act administrativ inferior și secretizat abuziv. MAI, sub conducerea persoanelor reclamate, a ignorat acest principiu, refuzând aplicarea Directivei tuturor polițiștilor, ceea ce subminează ordinea juridică a UE și egalitatea de tratament garantată cetățenilor.

Transpunerea Directivei 2003/88/CE în legislația națională

Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru a fost transpusă în legislația națională a României prin Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, care reprezintă principalul act normativ ce reglementează relațiile de muncă în România. Codul Muncii include prevederi care transpun cerințele Directivei, printre care:

1. Reglementări privind timpul de muncă și perioadele de repaus: Dispoziții referitoare la repausul zilnic (11 ore consecutive), repausul săptămânal (24-35 ore neîntrerupte) și pauzele în timpul zilei de lucru (pentru zile de peste 6 ore).
   
2. Dispoziții referitoare la munca de noapte: Norme pentru protecția lucrătorilor de noapte, conform art. 8 al Directivei.
   
3. Norme privind concediul anual de odihnă: Art. 144-151 din Codul Muncii garantează dreptul la concediu anual plătit, iar art. 150 alin. (1) prevede includerea sporurilor permanente în indemnizația de concediu, în acord cu art. 7 al Directivei.
   

Deși Directiva 2003/88/CE nu a necesitat o lege specifică de recunoaștere, prevederile sale au fost integrate în Codul Muncii. România, ca stat membru al UE, are obligația de a asigura aplicarea corectă a directivelor UE, inclusiv a Directivei 2003/88/CE, prin legislația națională, conform art. 20 din Constituția României și principiului supremației dreptului UE.

Observație: Cu sau fără transpunere în norme explicite din dreptul național, Directiva 2003/88/CE face parte din dreptul național, datorită art. 20 din Constituția României și principiului supremației dreptului UE (Costa v ENEL). În plus, conform jurisprudenței CJUE (ex. Hotărârea Van Gend en Loos, C-26/62), Directiva are efect direct în relațiile cu statul atunci când este suficient de clară și necondiționată (cum este art. 7), iar termenul de transpunere a expirat, obligând autoritățile naționale (inclusiv MAI) să o aplice direct. Astfel, refuzul MAI de a include sporurile permanente în indemnizațiile de concediu contravine atât legislației naționale, cât și dreptului UE aplicabil direct.

Relevanța: Transpunerea Directivei în Codul Muncii, coroborată cu efectul său direct, confirmă că obligațiile sale sunt parte integrantă a dreptului național, fiind obligatorii pentru MAI. Refuzul aplicării corecte a art. 150 alin. (1) din Codul Muncii, care reflectă art. 7 al Directivei, reprezintă o încălcare directă a legislației naționale și a dreptului UE, clarificate de Hotărârea Williams.

Alte interpretări și confirmări judiciare

• ICCJ (Decizia nr. 23/2021, RIL): Obligatorie conform art. 517 alin. (4) Cod Procedură Civilă, stabilește că sporurile permanente, aplicabile mutatis mutandis polițiștilor MAI, trebuie incluse în indemnizațiile de concediu.
  
• Confirmare judiciară: Instanțele românești, ca „judecători ordinari ai dreptului UE”, au aplicat uniform Directiva și normele naționale:
  
  • Sentința nr. 526/2023 Tribunalul Vrancea: Obligă recalcularea indemnizațiilor pentru 2019-2023, incluzând sporurile, cu dobânzi legale și actualizare.
  • Decizia nr. 241/2024 Curtea de Apel Galați: Confirmă caracterul permanent al sporurilor, aplicând Directiva și ICCJ nr. 23/2021.
  • Decizia nr. 116/2024 Curtea de Apel Galați: Respinge recursul I.P.J. Galați, obligând la plată pentru 2019-2021.
  • Sentința nr. 210/2023 Tribunalul Brăila: Declară Ordinul S/7/2018 inaplicabil, obligând recalcularea pentru 2020-2022.
  • Decizia nr. 603/2024 Curtea de Apel Iași: Trimite spre rejudecare, invocând necesitatea aplicării Directivei conform CJUE.

1.1. CAZUL PĂLAN SMARANDA RAMONA – CONFIRMARE JUDICIARĂ SEMNIFICATIVĂ

Un caz recent de o deosebită importanță pentru prezenta plângere este Dosarul nr. 34419/3/2021, soluționat definitiv de Curtea de Apel București prin Hotărârea nr. 2407/2023 din data de 14.11.2023. Acest caz prezintă următoarele caracteristici relevante:

1. Calitatea reclamantei: Pălan Smaranda Ramona a ocupat, potrivit informatiilor noastre, funcția de director general adjunct la Direcția Generală Resurse Umane din aparatul central al MAI..
   
2. Obiectul litigiului: Litigiu privind funcționarii publici, vizând inclusiv includerea sporurilor permanente în indemnizațiile de concediu.
   
3. Soluția instanței de fond: Prin Hotărârea nr. 1444/2022 din 17.03.2022, Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea, obligând Ministerul Afacerilor Interne să includă în cuantumul indemnizației de concediu a cuantumului sporului pentru condiții grele de muncă acordat reclamantei, începând cu data de 01.11.2018.
   
4. Soluția instanței de recurs: Prin Hotărârea nr. 2407/2023 din 14.11.2023, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul Ministerului Afacerilor Interne ca nefondat, menținând soluția instanței de fond, cu mențiunea că hotărârea este definitivă.
   

Relevanța cazului pentru plângerea penală:

a) Demonstrează că persoanele reclamate, în special conducerea MAI, au continuat practica ilegală de excludere a sporurilor permanente din indemnizațiile de concediu chiar și împotriva propriilor directori generali adjuncți.

b) Confirmă caracterul deliberat al încălcării legii de către persoanele reclamate, acestea refuzând aplicarea Directivei 2003/88/CE chiar și atunci când beneficiarul ar fi fost un înalt funcționar din aparatul central.

c) Dovedește persistența abuzului în timp, cazul fiind soluționat definitiv în noiembrie 2023, moment de la care persoanele reclamate au avut suficient timp să remedieze situația la nivel instituțional.

d) Relevă faptul că MAI a exercitat căi de atac împotriva hotărârii favorabile reclamantei, ceea ce confirmă existența unei strategii instituționale de contestare sistematică a drepturilor salariale legitime, strategia fiind perpetuată și susținută de toate persoanele reclamate.

Acest caz, soluționat definitiv în favoarea reclamantei in 2023, reprezintă o dovadă solidă a caracterului abuziv al practicii ce face obiectul prezentei plângeri penale, subliniind caracterul sistematic al încălcării legii de către persoanele reclamate.

2. Conduita ilicită a persoanelor reclamate

Sub coordonarea persoanelor reclamate – Cătălin Predoiu (fost ministru de interne), Bogdan Despescu (secretar de stat), Grecu Răzvan, Cretu Andrei Lucian și Rață Mihai Ștefan (conducerea Direcției Generale Financiare), Călin Mihaela-Florentina, Crăciun Gabriel-Dan și Tatu Viorel (conducerea Direcției Generale Juridice) – MAI a refuzat aplicarea uniformă a Directivei 2003/88/CE și a normelor naționale tuturor polițiștilor, limitând drepturile doar la cei care au câștigat procese judecătorești.

Rolul fiecărui reclamat:

1. Cătălin Predoiu: Numit ministru al afacerilor interne la 15 iunie 2023, depunând jurământul în aceeași zi, în cadrul guvernului condus de premierul Marcel Ciolacu. De profesie avocat și cunoscător al dreptului, numitul Predoiu are obligația legală de a asigura conformitatea MAI cu legislația națională și europeană, inclusiv cu Directiva 2003/88/CE. În calitatea sa de ordonator principal de credite și conducător al instituției, are autoritatea și obligația de a revoca sau modifica Ordinul S/7/2018 pentru a asigura respectarea drepturilor salariale ale polițiștilor conform legislației în vigoare. Se prezuma rezonabil că a fost informat despre această problemă prin memoriile sindicale și prin hotărârile judecătorești definitive pronunțate în timpul mandatului său. Cu toate acestea, a menținut în vigoare politica discriminatorie și a permis perpetuarea aplicării neunitare a legii. Daca domnia sa nu a fost informat, ministrul ” de facto”, secretarul de stat Bogdan Despescu, cu siguranta a cunoscut.
   
2. Bogdan Despescu: În calitate de secretar de stat, chestor general de poliție, a condus si conduce MAI, fiind considerat ministrul “de facto” al internelor, având atribuții directe în aplicarea normelor privind drepturile salariale ale polițiștilor. Conform art. 3 din HG nr. 416/2007 privind organizarea MAI, secretarii de stat coordonează activitățile departamentelor și exercită atribuții delegate de ministru. În această calitate, numitul Despescu a avut autoritatea și obligația de a propune modificarea sau revocarea Ordinului S/7/2018 și implementarea unitară a drepturilor salariale conform legislației naționale și europene.
   
3. Grecu Răzvan, chestor principal de poliție: Ca director general al Direcției Generale Financiare, avea responsabilitatea directă privind implementarea corectă a legislației financiar-contabile, inclusiv calculul și plata drepturilor salariale. Conform fișei postului și ROF-ului Direcției Generale Financiare, numitul Grecu avea obligația de a asigura conformitatea practicilor financiare cu legislația în vigoare.
   
4. Cretu Andrei Lucian, comisar-șef de poliție: În calitate de director general adjunct al Direcției Generale Financiare, a coordonat activitățile financiar-contabile și a susținut implementarea Ordinului S/7/2018, contribuind direct la excluderea sporurilor din indemnizațiile de concediu ale polițiștilor care nu au obținut hotărâri judecătorești favorabile.
   
5. Rață Mihai Ștefan, comisar-șef de poliție: În calitate de director general adjunct al Direcției Generale Financiare, a participat la implementarea și menținerea practicii discriminatorii, ignorând prevederile legale superioare și jurisprudența CJUE.
   
   Conform art. 86 alin. (7) din Anexa VI la Legea nr. 153/2017: “În Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne, structura financiară centrală, prin componenta organizațională specializată în domeniul salarizării, asigură îndeplinirea sarcinilor ordonatorului principal de credite din domeniile reglementării, implementării, coordonării metodologice, asistenței de specialitate, monitorizării și gestiunii sistemului de salarizare.”
   
   Această prevedere evidențiază faptul că Direcția Generală Financiară din MAI, condusă de domnii Grecu, Cretu și Rață, nu este un simplu organ de aplicare mecanică a dispozițiilor, ci are atribuții extinse și competențe avansate în domeniile reglementării, implementării, coordonării metodologice și asistenței de specialitate privind sistemul de salarizare. Aceste competențe presupun obligația activă de a asigura conformitatea practicilor de salarizare cu legislația națională și europeană.
   
   În virtutea acestor atribuții expres prevăzute de lege, numiții aveau nu doar posibilitatea, ci obligația legală de a identifica neconformitățile Ordinului S/7/2018 cu prevederile superioare din Directiva 2003/88/CE, Codul Muncii și Legea 153/2017, și de a propune măsuri de remediere. În loc să își exercite competențele legale pentru asigurarea respectării drepturilor salariale ale polițiștilor, aceștia au contribuit activ la implementarea și perpetuarea unei practici vădit ilegale, utilizând pozițiile și expertiza Direcției Generale Financiare pentru a justifica excluderea nejustificată a sporurilor din indemnizațiile de concediu.
   
6. Călin Mihaela-Florentina, Crăciun Gabriel-Dan, Tatu Viorel: În calitate de conducători ai Direcției Generale Juridice, aveau obligația, conform art. 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, de a veghea la respectarea legii și apărarea drepturilor și intereselor legitime ale autorității. De asemenea, conform art. 14 din aceeași lege, consilierii juridici au obligația de a respecta dispozițiile legale și de a se conforma normelor deontologice. În ciuda acestor obligații profesionale și legale, numiții au avizat menținerea și aplicarea Ordinului S/7/2018, contrar jurisprudenței CJUE (Hotărârea Williams), principiului supremației dreptului UE, efectului direct al Directivei și hotărârilor definitive ale instanțelor naționale. Intampinarile formulate de Direcția Juridică în litigiile cu polițiștii si accesul la hotararile judecatoresti definitive obtinute impotriva MAI si unitatilor de politie demonstrează cunoașterea caracterului ilegal al practicii și susținerea deliberată a acesteia.
   

Mecanismul ilicit:

MAI a invocat Ordinul S/7/2018, un act secretizat abuziv, pentru a exclude sporurile din indemnizațiile de concediu ale polițiștilor care nu au câștigat litigii. Conform art. 67 și 68 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, actele normative trebuie să respecte ierarhia actelor normative și nu pot contraveni prevederilor de nivel superior. Cu toate acestea, Ordinul S/7/2018, un act administrativ inferior, a fost utilizat pentru a eluda aplicarea unor norme de rang superior: Directiva 2003/88/CE, art. 150 din Codul Muncii, art. 37 din OG 38/2003 și art. 12 din Legea 153/2017.

Tuturor persoanelor reclamate li se impută, ca faptă penală distinctă, menținerea caracterului “secret de serviciu” al Ordinului S/7/2018, în condițiile în care această secretizare contravine flagrant:

• Art. 6 din Legea 153/2017, care consacră principiul legalității în materia drepturilor salariale;
• Considerentelor CEDO privind accesibilitatea și previzibilitatea legii în sens material, așa cum au fost dezvoltate în jurisprudența constantă a Curții;
• Directivei (UE) 2023/970 privind transparența salarială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 17 mai 2023, care consolidează aplicarea principiului egalității de remunerare prin transparență salarială și mecanisme de asigurare a respectării legii.

Secretizarea Ordinului S/7/2018 reprezintă o încălcare deliberată a principiului transparenței în materia drepturilor salariale și a fost menținută exclusiv pentru a evita contestarea sa pe cale administrativă și pentru a îngreuna accesul polițiștilor la justiție, toate persoanele reclamate având posibilitatea și obligația legală fie de a face propuneri pentru desecretizare si modificare pentru acordare cu Directiva, fie de a dispune desecretizarea si modificarea acestuia (Predoiu si Despescu).

Această practică a fost menținută sistematic de persoanele reclamate, care au refuzat sa faca demersuri potrivit competentei, pentru modificarea sau revocarea ordinului, în ciuda numeroaselor hotărâri judecătorești definitive care confirmau drepturile salariale ale polițiștilor. Recursurile repetate formulate de structurile MAI împotriva hotărârilor favorabile polițiștilor (ex. recursul I.P.J. Neamț în Dosarul nr. 459/103/2024) demonstrează rezistența deliberată și coordonată a MAI față de aplicarea corectă a legii.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 556 din 2024 s-a statuat expres că:
„Hotărârile judecătorești definitive sunt prezumate a fi date în aplicarea și interpretarea legii și cu respectarea legislației specifice în vigoare, în interpretarea intrată în puterea lucrului judecat, nefiind de conceput ca într-un act normativ să fie cuprinsă o formulare care asumă, prin ipoteza normei juridice, că ar exista hotărâri judecătorești care recunosc drepturi de natură salarială în afara legislației specifice în vigoare.”

Astfel, este exclusă orice susținere potrivit căreia instanțele „inventează” ori acordă sporuri „în afara legii”. Cât timp există hotărâri definitive ce includ aceste sporuri, ele reflectă interpretarea corectă a legislației naționale și a dreptului UE.
Refuzul MAI de a le aplica tuturor polițiștilor este cu atât mai evident contrar normelor în vigoare, având în vedere că nu poate exista un act (fie el și secret) care să pună la îndoială hotărâri intrate în puterea lucrului judecat.

3. Analiza caracterului abuziv al Ordinului S/7/2018 în raport cu jurisprudența CEDO, Directiva UE, Legea 153 din 2017

Caracteristici:

Ordinul S/7/2018 este un act administrativ normativ clasificat „secret de serviciu”, care exclude sporurile din indemnizațiile de concediu, contrar legii primare (art. 150 Codul Muncii, art. 37 OG 38/2003, art. 12 Legea 153/2017) și Directivei 2003/88/CE. Nu este publicat, fiind inaccesibil polițiștilor și publicului.

Ordinul S/7/2018 contravine în mod direct principiului legalității consacrat în art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care prevede că “drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forţa legii”. Conform acestui principiu fundamental, un ordin ministerial – cu atât mai mult unul clasificat “secret de serviciu” – nu poate restrânge sau anihila câmpul de aplicare al unei directive europene sau al legii naționale. Directiva 2003/88/CE, integrată în dreptul național prin art. 20 din Constituție, are forță juridică superioară unui ordin ministerial, iar aplicarea corectă a acestui principiu ar fi trebuit să conducă la înlăturarea Ordinului S/7/2018 din ordinea juridică sau, cel puțin, la neaplicarea sa atunci când contravine normelor superioare.

În plus, art. 90 din Anexa VI la Legea 153/2017 prevede că “În aplicarea prezentei legi, instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională emit norme metodologice, aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.” Această prevedere permite emiterea de norme metodologice doar “în aplicarea” legii, nu pentru a o contrazice sau a-i restrânge aplicarea. Astfel, Ordinul S/7/2018 depășește limitele competenței normative conferite de lege, întrucât nu poate fi considerat o “aplicare” a legii atunci când contravine atât legii naționale, cât și Directivei europene 2003/88/CE. Competența de reglementare conferită prin art. 90 este una de executare și detaliere a legii, nu de modificare sau restricționare a drepturilor prevăzute în acte normative superioare.

Cerințele CEDO:

Conform Hotărârii Rotaru împotriva României (par. 52) și Hotărârii Sissanis împotriva României (par. 66), o normă este „lege” doar dacă:

1. Este accesibilă (publicată, transparentă);
2. Este precisă, permițând cetățeanului să își adapteze conduita;
3. Este previzibilă, evitând arbitrarul, astfel încât cetățeanul să anticipeze consecințele juridice, eventual prin consiliere de specialitate.

Încălcări:

1. Lipsa transparenței: S/7/2018, fiind secret, nu este publicat în Monitorul Oficial, încălcând cerința de accesibilitate (Rotaru, par. 52). Polițiștii nu pot cunoaște conditiile si formulele de calcul ale drepturilor, fiind lipsiți de transparența cerută de CEDO. Aceasta subminează securitatea juridică, polițiștii fiind în imposibilitatea de a-și adapta conduita (ex. inițierea unui litigiu în cunoștință de cauză).
   
2. Imposibilitatea consilierii: Caracterul secret de serviciu împiedică consilierea juridică, contrar Sissanis (par. 66). Fără acces la text, avocații nu pot evalua legalitatea ordinului sau prevedea consecințele juridice, lăsând polițiștii într-o stare de incertitudine juridică totală.
   
3. Arbitrar și imprevizibil: Ordinul permite MAI să aplice discreționar drepturile salariale, doar polițiștii cu hotărâri definitive beneficiind de drepturile prevazute de lege ( Directiva 2003/88/CE). Aceasta subminează predictibilitatea cerută de CEDO, fiind un act arbitrar care nu permite anticiparea consecințelor „într-o măsură rezonabilă” (Sissanis, par. 66).
   
4. Abuzul secretizării: Secretizarea nu este justificată de necesități de securitate națională sau prejudiciu al unor interese publice, conform Legii nr. 182/2002, ci are scopul de ascunde o practică ilegală de incalcare a dreptului european, fiind un abuz de putere. CEDO a sancționat astfel de practici ca incompatibile cu statul de drept (Rotaru), cerând o bază legală clară pentru secretizare, absentă aici.
   

Concluzie: Ordinul S/7/2018 nu îndeplinește criteriile CEDO pentru a fi „lege”, lipsindu-i transparența, precizia și predictibilitatea. Este un act inferior, care nu poate deroga de la normele primare (art. 150 Codul Muncii, art. 37 OG 38/2003, art. 12 Legea 153/2017) sau Directiva 2003/88/CE, iar secretizarea sa abuzivă, perpetuată de persoanele reclamate, agravează încălcarea legii.

4. Efectele conduitei ilicite

a) Prejudicii materiale:

• Diferențe salariale neplătite: Polițiștii au fost privați de sporuri în concediu, prejudiciu confirmat de instanțe (ex. Sentința nr. 526/2023 Tribunalul Vrancea: recalculare pentru 2019-2023, cu dobânzi legale și actualizare cu indicele de inflație; Sentința nr. 210/2023 Tribunalul Brăila: recalculare pentru 2020-2022). Estimativ, prejudiciul se ridică la aproximativ 2000-3000 lei anual pentru fiecare polițist afectat, suma exactă urmând a fi determinată prin expertiză contabilă.
  
• Costuri bugetare: Statul plătește dobânzi legale suplimentare din cauza refuzului MAI (ex. Decizia nr. 116/2024 Curtea de Apel Galați: dobânzi pentru 2019-2021), generând cheltuieli inutile din bugetul public. Aceste costuri cresc proporțional cu durata refuzului de aplicare a legii și cu numărul de litigii inițiate de polițiști.
  

b) Vătămări ale intereselor legitime:

• Litigii repetate: Polițiștii sunt forțați să inițieze acțiuni judiciare pentru drepturi legale deja clarificate de lege și instanțe, suportând costuri financiare și stres emoțional (ex. Decizia nr. 241/2024 Curtea de Apel Galați: proces pentru 2019-2021; Decizia nr. 603/2024 Curtea de Apel Iași: rejudecare pentru 2020-2023).
  
• Subminarea autorității judiciare: Refuzul MAI de a respecta interpretarile stabilite prin hotărâri definitive (ex. Decizia nr. 116/2024) și continuarea practicii ilegale afectează încrederea în justiție și autoritatea judiciară, principiu fundamental al statului de drept.
  
• Încălcarea drepturilor fundamentale: Polițiștii sunt privați de protecția economică garantată de Directiva 2003/88/CE (Hotărârea Williams, par. 28), afectându-le dreptul la refacerea capacității de muncă.
  

c) Discriminare instituțională:

Încălcarea art. 16 din Constituția României: Aplicarea selectivă a legii creează o inegalitate nejustificată între polițiști. Cei care nu au câștigat procese sunt privați de drepturi legale stabilite prin Directiva Europeana, in baza unui ordin de ministru ascuns (OMAI S/7/2018, secret de serviciu), în timp ce cei cu hotărâri judecatoresti definitive beneficiază de drepturile Directivei, contrar principiului egalității în fața legii.

Practică discriminatorie între instituții publice: Pentru comparație, în Ministerul Justiției, Directiva 2003/88/CE este asigurată corect și uniform la toate nivelurile și pentru toate categoriile de personal. Această diferență de tratament între funcționarii MAI și cei ai Ministerului Justiției, deși ambele sunt instituții publice centrale, demonstrează că aplicarea corectă a Directivei este perfect realizabilă în sistemul public românesc, făcând astfel și mai evidentă nelegalitatea practicii din MAI.

Impact: Această discriminare afectează încrederea polițiștilor în dreptul UE si in instituțiile statului, creează un precedent periculos pentru aplicarea neuniformă a legii și generează costuri suplimentare pentru bugetul public prin plata dobânzilor legale rezultate din litigiile inevitabile. Totodată, se creează o inechitate flagrantă între funcționarii publici din diferite instituții ale statului român, contrar principiului unității și coerenței sistemului de drept.

Si nu in ultimul rand, ca o ultima chestiune, dar extrem de importanta, Statul obtine folosul infractiunilor savarsite de catre cei reclamati. Neplata unor drepturi recunoscute politistilor ( sporul de conditii grele, pe perioada concediilor, de Directiva Europeana si clarificate prin hotarari CJUE, ICCJ, Tribunale si Curti de Apel inseamna realizarea de economii la bugetul statului.

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”

Prin Vitalie Josanu, Președinte

Data plângerii (04 martie 2025)