Articolul 272 din Codul Muncii stabilește că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Nerespectarea acestei prevederi poate avea următoarele consecințe principale pentru angajator:
- Pierderea procesului: Într-un litigiu în care niciuna dintre părți nu produce probe, angajatorul va pierde, chiar dacă are calitatea de pârât, întrucât lui îi revine sarcina probei.
- Imposibilitatea de a-și susține apărarea: Dacă angajatorul nu depune dovezile până la prima zi de înfățișare, acesta își poate pierde dreptul de a-și susține apărarea în mod eficient.
- Aplicarea principiului in dubio pro operario: În absența probelor furnizate de angajator, instanța poate interpreta situația în favoarea angajatului, aplicând principiul in dubio pro operario (în caz de îndoială, în favoarea salariatului).
- Costuri suplimentare: Nerespectarea acestei obligații poate duce la prelungirea procesului și, implicit, la costuri suplimentare pentru angajator.
- Posibile sancțiuni procedurale: Instanța poate aplica sancțiuni procedurale angajatorului pentru nerespectarea obligației de a depune probe la termen.
Este important de menționat că, deși art. 272 din Codul Muncii stabilește sarcina probei în sarcina angajatorului, această prevedere legală nu poate echivala cu obligarea acestuia la probatio diabolica (proba imposibilă). Angajatorul trebuie să depună dovezi rezonabile și relevante pentru apărarea sa, în limitele posibilului și ale legalității.
Se aplica si in litigiile politistilor privind drepturi salariale?
Potrivit art 1 (2) din Codul Muncii, “Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.”
Definiții din Legea 367/2022 a dialogului social:
Angajatul/lucrătorul- persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă ori a unui raport de serviciu, precum şi cea care prestează muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum şi de prevederile contractelor sau acordurilor colective de muncă aplicabile.
Angajator – persoană fizică, persoană juridică sau persoană fizică autorizată care angajează forţă de muncă, potrivit legii, pe bază de contract individual de muncă ori raport de serviciu.
Niciun text de lege nu interzice aplicarea art 272 CM intr-un litigiu intre un politist ( “angajat”, potrivit definitiei legale) si angajatorul lui “unitate de politie”.
Din pacate, judecatorii de contencios administrativ sunt reticenti in a aplica art 272 CM, pentru ca, in domeniul lor principal de activitate ( dreptul administrativ), ei au fost “specializati” sa considere ca interesul statului este superior interesului individului.
Nu exista nicio explicatie rationala pentru care in prezent, litigiile de munca ale angajatilor politisti se judeca la sectiile de contencios ( specializate, ghici, in contencios, nu in litigii de munca), iar litigiile de munca ale angajatilor cadre militare, la sectiile specializate in litigii de munca.
