INTRODUCERE: O AMENINȚARE IGNORATĂ, O SIGURANȚĂ PUBLICĂ DELIBERAT COMPROMISĂ
În era digitală, securitatea cibernetică a încetat de mult să fie un domeniu de nișă, devenind o componentă fundamentală și non-negociabilă a siguranței naționale. Protejarea cetățenilor, a infrastructurii critice și a economiei de amenințările din spațiul virtual reprezintă una dintre cele mai presante datorii ale statului modern. În acest context, eșecul autorităților de a oferi un răspuns adecvat și eficient la explozia criminalității informatice nu este doar o lacună administrativă, ci echivalează cu un abandon al uneia dintre funcțiile sale primare. România se confruntă astăzi cu o criză acută în acest sector, o criză care, după cum va demonstra prezenta analiză, nu este rezultatul inevitabil al complexității fenomenului, ci consecința directă a unor decizii manageriale profund eronate.
Datele oficiale, obținute de Sindicatul Polițiștilor din România Diamantul, conturează imaginea unui sistem de aplicare a legii complet copleșit. Aceste date arată o presiune infracțională în continuă creștere, cu epicentre clare în marile centre urbane. Doar în municipiul București, în anul 2024, au fost înregistrate 8.097 de infracțiuni informatice, o cifră care demonstrează că nu este vorba doar de un pol de dezvoltare, ci de epicentrul absolut al criminalității cibernetice din România. Aceste cifre nu sunt simple statistici; ele reprezintă vieți afectate, economii distruse și încredere erodată. Imaginea este completată de o realitate sumbră: la nivel național, peste 21.000 de dosare penale având ca obiect infracțiuni informatice zac nerezolvate, o mărturie tăcută a unui sistem aflat în colaps funcțional.
Teza centrală a acestui raport, fundamentată pe datele oficiale obținute de Sindicatul Polițiștilor din România Diamantul, este că această situație catastrofală nu poate fi imputată lipsei de dedicare sau de competență a polițiștilor din structurile operative. Dimpotrivă, ea este consecința directă, previzibilă și documentabilă a unui management defectuos și a unei incompetențe vădite la nivelul conducerii Ministerului Afacerilor Interne (MAI) și al Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR). Vom demonstra, pas cu pas, cum o politică de personal profund viciată, care devalorizează sistematic munca specializată și complexă, a sabotat din interior capacitatea statului de a lupta împotriva uneia dintre cele mai grave amenințări la adresa societății românești contemporane.
CAPITOLUL 1: COPLEȘIȚI DE REALITATE: STAREA DE FAPT A LUPTEI ÎMPOTRIVA INFRACȚIONALITĂȚII INFORMATICE
1.1. DIMENSIUNEA REALĂ A FENOMENULUI INFRACȚIONAL
Pentru a înțelege gravitatea eșecului managerial, este esențială mai întâi cuantificarea exactă a provocării. Creșterea exponențială a criminalității informatice nu este o simplă tendință, ci un veritabil tsunami infracțional care a lovit România. Datele comunicate Sindicatului Diamantul de către inspectoratele de poliție din țară relevă o dinamică ce ar fi trebuit să declanșeze un răspuns strategic imediat și robust din partea oricărei conduceri responsabile.
Tabelul 1: STATISTICA INFRACȚIUNILOR INFORMATICE ÎNREGISTRATE (2021-2025)
| Judeţ/Municipiu | 2021 | 2022 | 2023 | 2024 | 2025 (parţial) | |
| Bucureşti | 7.070 | 6.214 | 6.370 | 8.097 | 3.569 (6 luni) | |
| Alba | 317 | 371 | 460 | 635 | 394 | |
| Arad | 296 | 253 | 182 | 187 | 94 | |
| Bacău | 359 | 416 | 367 | 340 | 151 | |
| Bihor | 359 | 262 | 327 | 348 | 177 | |
| Bistrița-Năsăud | 247 | 176 | 232 | 206 | 86 | |
| Botoşani | 654 | 640 | 632 | 674 | 376 | |
| Brăila | 196 | 221 | 249 | 293 | 131 | |
| Braşov | 1.006 | 862 | 984 | 811 | 307 | |
| Buzău | 212 | 324 | 469 | 428 | 215 | |
| Caraş-Severin | 107 | 94 | 82 | 97 | 35 | |
| Călăraşi | 85 | 105 | 92 | 159 | 69 | |
| Cluj | 1.267 | 852 | 761 | 883 | 433 | |
| Constanţa | 433 | 205 | 281 | 428 | 188 | |
| Dolj | 281 | 246 | 257 | 483 | 305 | |
| Galaţi | 343 | 295 | 442 | 342 | 166 | |
| Giurgiu | 98 | 93 | 88 | 95 | 59 | |
| Gorj | 145 | 182 | 163 | 162 | 115 | |
| Harghita | 112 | 107 | 113 | 114 | 44 (7 luni) | |
| Hunedoara | 311 | 364 | 446 | 609 | 406 | |
| Ialomiţa | 87 | 115 | 162 | 178 | 112 | |
| Iaşi | 541 | 495 | 508 | 661 | 267 | |
| Mehedinţi | 93 | 76 | 167 | 265 | 163 (6 luni) | |
| Mureş | 411 | 350 | 402 | 399 | 219 | |
| Neamţ | 216 | 278 | 372 | 417 | 245 | |
| Olt | 152 | 146 | 173 | 155 | 69 (7 luni) | |
| Satu Mare | 159 | 151 | 164 | 237 | 86 | |
| Sălaj | 157 | 158 | 187 | 263 | 176 | |
| Sibiu | 291 | 301 | 449 | 543 | 257 | |
| Teleorman | 102 | 102 | 137 | 127 | 60 | |
| Timiş | 606 | 368 | 424 | 625 | 220 | |
| Tulcea | 120 | 140 | 125 | 166 | 55 | |
| Vâlcea | 173 | 139 | 192 | 220 | 114 | |
| Vrancea | 185 | 183 | 211 | 250 | 135 | |
| Sursă: Date centralizate de Sindicatul “Diamantul” pe baza răspunsurilor oficiale de la DGPMB și Inspectoratele de Poliție Județene |
Analiza acestor date relevă o realitate incontestabilă: volumul de muncă este imens și inegal distribuit, cu o concentrare masivă în Capitală și în centrele economice precum Cluj, Brașov și Timiș. Această creștere nu este doar cantitativă. Rapoartele specializate, inclusiv cele ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), confirmă o diversificare și o sofisticare constantă a metodelor de atac.
Răspunsurile inspectoratelor de poliție mai relevă un fapt administrativ uluitor: “Niciun inspectorat nu deține o statistică standardizată pentru ‘numărul total de petiții, sesizări și plângeri‘”. Acestea sunt direct integrate în dosare penale, odată ce se constată existența unei fapte penale. Această metodologie este profund viciată. Ea ascunde numărul real de sesizări din partea cetățenilor care nu se transformă în dosare penale, dar reprezintă un volum de muncă destul de consistent. Fără acest indicator de bază – volumul total al solicitărilor – este imposibil de calculat rata reală de succes, de evaluat corect volumul de muncă sau de planificat necesarul de personal. Este o metodologie care, intenționat sau nu, maschează amploarea reală a problemei și a eșecului instituțional.
În plus, refuzul unor inspectorate, precum cele din Brașov și Tulcea, de a furniza date elementare despre structura organizatorică și gradul de ocupare, invocând caracterul clasificat al informațiilor, este un abuz de procedură care servește la obstrucționarea transparenței. Deși anumite detalii operative pot fi clasificate, structura de bază și numărul de posturi dintr-un compartiment nu ar trebui să constituie un secret de stat. Această practică creează o cultură a opacității, în care performanța slabă poate fi ascunsă cu ușurință, ferind factorii de decizie de responsabilitate și perpetuând un status quo disfuncțional.
1.2. COLAPSUL OPERAȚIONAL: STRUCTURI SPECIALIZATE “DOAR PE HÂRTIE”
În fața acestei avalanșe de dosare complexe, răspunsul logic și responsabil al conducerii MAI și IGPR ar fi trebuit să constea într-o consolidare masivă a structurilor specializate. Realitatea de pe teren, documentată pe baza datelor comunicate Sindicatului Diamantul de către inspectoratele de poliție din țară, demonstrează însă exact contrariul: o stare de precaritate și subdimensionare cronică ce a anihilat orice capacitate de răspuns eficient.
Situația este deosebit de critică în București, epicentrul fenomenului, unde Serviciul Combaterea Infracțiunilor Informatice, înființat în octombrie 2024, funcționează la doar 49% din capacitate. Un deficit similar se înregistrează în IPJ Harghita, cu o încadrare de 50%. Aceste cifre demonstrează o vulnerabilitate extremă exact în punctele nevralgice. Consecințele sunt devastatoare. A gestiona 8.097 de dosare penale într-un an cu o structură încadrată la jumătate reprezintă nu doar o provocare, ci un colaps operațional programat, cu un volum de muncă estimat la peste 500 de dosare per polițist.
Corelarea datelor din cele două subcapitole relevă o cauzalitate directă și incontestabilă. Pe de o parte, avem un volum de muncă uriaș și în creștere. Pe de altă parte, structurile menite să gestioneze acest volum sunt nu doar subdimensionate, ci, în punctele cele mai fierbinți, practic nefuncționale. Concluzia logică este că stocul de peste 21.000 de dosare nerezolvate nu reprezintă un eșec al polițiștilor, ci este rezultatul matematic, inevitabil, al deciziilor manageriale de a nu aloca resursele umane și financiare necesare. Este un eșec fundamental de planificare strategică, o dovadă a incapacității conducerii de a înțelege amploarea amenințării și de a acționa în consecință.
CAPITOLUL 2: PARADOXUL SALARIAL ȘI DEVALORIZAREA PROFESIONALĂ: DE CE PROFESIONIȘTII OCOLESC STRUCTURILE ESENȚIALE
Cauza profundă a subdimensionării cronice a unităților de combatere a criminalității informatice nu este lipsa de candidați competenți, ci o politică de personal deliberată și profund viciată, implementată de conducerea MAI și IGPR. Această politică a transformat cele mai complexe și solicitante poziții operative în “funcții mici”, neatractive din punct de vedere salarial și al perspectivei în carieră, creând un paradox în care importanța strategică a unei structuri este invers proporțională cu statutul și remunerația acordate personalului său.
2.1. CONCEPTUL DE “FUNCȚII MICI”: O POLITICĂ DE DESCURAJARE A PERFORMANȚEI
Sistemul de salarizare din Poliția Română este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar detaliile specifice familiei ocupaționale “Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională” sunt prevăzute în Anexa VI a acestei legi. Elementul central care determină nivelul salarial al unei funcții, dincolo de gradul profesional, este “coeficientul de ierarhizare”. Acesta este un multiplicator aplicat la baza de calcul, menit să reflecte complexitatea, responsabilitatea și importanța postului respectiv.
În mod inexplicabil și contraproductiv, funcțiile din cadrul structurilor de combatere a criminalității informatice sunt prevăzute în statele de organizare cu coeficienți de ierarhizare extrem de mici. Deși sunt printre cele mai dificile genuri de infracțiuni și presupun un efort de muncă enorm, aceste structuri nu pot atrage profesioniști, ofițeri sau agenți, din cauza funcțiilor mici. Un polițist care alege să se specializeze și să activeze în acest domeniu de vârf este, în esență, penalizat din punct de vedere financiar și al statutului în cadrul organizației. Această abordare managerială nu doar că nu reușește să atragă profesioniști din exterior sau din interiorul sistemului, dar creează și un puternic factor demotivant pentru personalul deja existent.
2.2. ANALIZĂ COMPARATIVĂ: PRIORITIZAREA BIROCRAȚIEI ÎN DETRIMENTUL MUNCII OPERATIVE
Anomalia sistemică devine evidentă atunci când se compară nivelul de salarizare al funcțiilor operative specializate cu cel al funcțiilor din aparatul administrativ-birocratic. În Poliția Română, structurile de contabilitate, resurse umane, cabinet sau logistică au funcții mult mai mari și motivante decât cele din compartimentele de combatere a infracționalității informatice. Datele oficiale obținute de Sindicatul Polițiștilor din România Diamantul și coroborate cu prevederile legale demonstrează o ierarhie a valorilor complet inversată.
Tabelul 2: ANALIZĂ COMPARATIVĂ A COEFICIENȚILOR DE IERARHIZARE ÎNTRE STRUCTURI OPERATIVE SPECIALIZATE ȘI STRUCTURI ADMINISTRATIVE ÎN POLIȚIA ROMÂNĂ (CONFORM ANEXEI VI, LEGEA 153/2017)
| Grad Profesional | Funcție Operativă Specializată (Ex: Ofițer Specialist, Combaterea Criminalității Informatice) | Coeficient de Ierarhizare Minim/Maxim | Funcție Administrativă/Suport (Ex: Ofițer Specialist, Resurse Umane/Logistică/Financiar) | Coeficient de Ierarhizare Minim/Maxim | Concluzie Comparativă |
| Subcomisar de poliție | Ofițer specialist principal II | 3.89 – 4.40 | Ofițer specialist principal I | 3.89 – 4.40 | Funcțiile administrative sunt adesea încadrate la un nivel superior, oferind acces la un coeficient mai mare pentru aceeași vechime și grad. |
| Comisar de poliție | Ofițer specialist I | 4.51 – 5.23 | Șef Birou (structură administrativă) | 5.63 – 7.58 | Disparitate flagrantă: O funcție de conducere administrativă minoră (șef birou) este salarizată la un nivel superior (similar gradului de comisar-șef) față de un specialist de top din operativ. |
| Comisar-șef de poliție | Șef Serviciu (Combatere a Criminalității Organizate) | 5.63 – 7.58 | Șef Serviciu (Logistică / Resurse Umane / Financiar) | 5.63 – 7.58 | Deși coeficienții par egali, funcțiile de conducere administrative sunt mult mai numeroase, mai ușor accesibile și oferă o cale în carieră mai rapidă și mai motivantă decât cele operative. |
Analiza acestui tabel dezvăluie un sistem de stimulente pervers, care subminează direct eficiența instituției. Un ofițer de poliție competent, cu aptitudini tehnice, este pus în fața unei alegeri absurde: fie rămâne într-un domeniu operativ esențial pentru siguranța publică, dar slab remunerat și cu perspective limitate de avansare, fie migrează către o funcție administrativă mai puțin solicitantă, dar semnificativ mai bine plătită și cu o cale mai clară în carieră. Această structură salarială nu este o întâmplare, ci rezultatul unor decizii manageriale conștiente care au prioritizat aparatul birocratic în detrimentul capacității operative.
CAPITOLUL 3: INCOMPETENȚĂ VĂDITĂ: O RADIOGRAFIE A EȘECULUI MANAGERIAL LA VÂRFUL MAI ȘI IGPR
Eșecul în gestionarea crizei criminalității informatice transcende simpla neglijență și intră în sfera incompetenței manageriale vădite. Analiza datelor comunicate Sindicatului Diamantul de către inspectoratele de poliție din țară relevă o discrepanță flagrantă între prioritățile declarate public de conducerea MAI și IGPR și acțiunile concrete întreprinse.
3.1. DISCREPANȚA DINTRE DISCURSUL PUBLIC ȘI REALITATEA ALOCĂRII DE RESURSE
În rapoartele anuale de activitate și în comunicările publice, conducerea Poliției Române menționează constant combaterea criminalității informatice printre obiectivele sale strategice. Aceste declarații sunt însă complet golite de conținut. Un management competent nu se măsoară în declarații, ci în acțiuni. Atunci când o organizație se confruntă cu o explozie a unui anumit tip de infracționalitate, răspunsul logic implică o realocare strategică a resurselor. Conducerea MAI și IGPR a făcut exact opusul.
Tabelul 3: ANALIZĂ COMPARATIVĂ A RESURSELOR ȘI A PRESIUNII OPERAȚIONALE (DATE 2024)
| Judeţ/Municipiu | Nr. Infracțiuni (2024) | Grad Ocupare (%) | Funcţii Prevăzute / Ocupate | Nr. Mediu Dosare/Poliţist (Est.) | |
| Bucureşti | 8.097 | 49% | N/A | > 500 (estimare critică) | |
| Cluj | 883 | 90% | 6 (prevăzute) | 177 | |
| Braşov | 811 | N/A | N/A | N/A | |
| Botoşani | 674 | N/A | 1 (raportat) | 674 | |
| Timiş | 625 | 80% | N/A | N/A | |
| Mehedinţi | 265 | N/A | 3 (prevăzute) | ~88 | |
| Olt | 155 | 75% | N/A | N/A | |
| Harghita | 114 | 50% | N/A | ~57-114 | |
| Sursă: Date centralizate de Sindicatul “Diamantul”. Notă: Numărul mediu de dosare/polițist este o estimare menită să ilustreze disparitățile extreme. |
Acest tabel ilustrează o alocare complet ilogică a resurselor. În epicentrul crizei, București, structura este la jumătate din capacitate și sufocată de dosare, în timp ce în alte zone cu presiune mai mică, gradul de ocupare este mai bun. Această discrepanță nu indică o eroare de judecată, ci o lipsă cronică de înțelegere a priorităților reale în materie de siguranță publică.
3.2. DECALAJUL TEHNOLOGIC: O LUPTĂ INEGALĂ, PROGRAMATĂ PRIN SUBFINANȚARE
O altă dovadă flagrantă a managementului defectuos este decalajul tehnologic uriaș dintre infractori și forțele de ordine. În timp ce grupările criminale folosesc un arsenal tehnologic de ultimă generație, polițiștii sunt trimiși la luptă cu mâinile goale, o realitate confirmată la nivel național. Infractorii utilizează unelte sofisticate, precum platforme de tip Ransomware-as-a-Service (RaaS), care permit chiar și actorilor cu cunoștințe tehnice limitate să lanseze atacuri devastatoare, și aplicații bazate pe inteligență artificială, precum FraudGPT sau WormGPT, pentru a crea fraude extrem de convingătoare.
Ransomware-ul ca serviciu (RaaS): Atacurile de tip ransomware au devenit o amenințare majoră la adresa infrastructurii critice și a companiilor din România. Cazuri de notorietate, precum atacurile asupra companiei aeriene TAROM în februarie 2023, asupra furnizorului de servicii de semnătură electronică certSIGN în octombrie 2023 și, poate cel mai alarmant, asupra infrastructurii informatice a Camerei Deputaților în ianuarie 2024, demonstrează capacitatea atacatorilor de a paraliza operațiuni esențiale. Atacul asupra certSIGN, de exemplu, a avut consecințe în lanț, afectând servicii publice vitale precum platforma Ghișeul.ro și activitatea Autorității pentru Digitalizarea României (ADR). Un element crucial în proliferarea acestor atacuri este modelul de afaceri
Ransomware-as-a-Service (RaaS). Malware-ul utilizat în atacul asupra Camerei Deputaților, dezvoltat de gruparea KNIGHT, este comercializat pe forumuri specializate de pe dark web, permițând unor actori cu cunoștințe tehnice limitate să lanseze atacuri devastatoare.
Phishing, Inginerie Socială și Fraude Sofisticate: Raportul de activitate al DIICOT pentru anul 2024 subliniază o tendință clară de creștere a numărului de atacuri de tip phishing, care au vizat aproape toate instituțiile bancare din România. Acestea nu mai sunt simple e-mailuri cu greșeli gramaticale. Infractorii utilizează tehnici avansate de inginerie socială și, din ce în ce mai mult, unelte bazate pe inteligență artificială generativă, precum FraudGPT sau WormGPT, pentru a crea mesaje și site-uri false extrem de convingătoare, personalizate pentru fiecare victimă. În paralel, DIICOT a înregistrat o creștere semnificativă a fraudelor care implică platforme false de investiții în criptomonede sau tranzacții bursiere (Investment Scam), precum și a atacurilor de tip Business Email Compromise (BEC) sau CEO Fraud, prin care companii sunt păcălite să transfere sume mari de bani în conturi controlate de infractori. Aceste tendințe sunt confirmate și de raportul Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC) pentru 2024, care arată o creștere alarmantă a fraudelor raportate (+40.2%) și a incidentelor de tip malware (+286.8%) comparativ cu anul precedent.
Această evoluție a tacticilor criminale indică o schimbare fundamentală în ecosistemul infracțional. Prevalența modelelor RaaS și a uneltelor de phishing bazate pe IA semnalează o “democratizare” a criminalității informatice. Atacurile sofisticate, care odinioară necesitau expertiză tehnică de elită, sunt acum accesibile unui număr mult mai mare de infractori. Aceștia pot “închiria” infrastructura și uneltele necesare, operând într-un model similar unei economii de tip “gig”. Pentru forțele de ordine, acest lucru înseamnă că nu se mai luptă doar cu un număr restrâns de hackeri de top, ci cu o rețea vastă, descentralizată și în continuă expansiune de actori criminali. Metodele tradiționale de investigație, concentrate pe identificarea și anihilarea unor grupuri restrânse, devin astfel ineficiente. Combaterea acestei noi paradigme necesită capacități avansate de analiză a datelor la scară largă, monitorizarea proactivă a platformelor de pe dark web și abilitatea de a destructura rețele criminale care funcționează pe bază de servicii – capabilități pe care Poliția Română nu le deține în prezent.
În contrast, răspunsurile oficiale de la DGPMB și de la inspectoratele din țară arată o precaritate tehnologică inacceptabilă. Structurile de combatere a criminalității informatice nu au achiziționat programe sau aplicații software specializate din bugete proprii, bazându-se exclusiv pe soluții distribuite centralizat și pe unelte gratuite (open-source). Mai mult, polițiștii sunt adesea nevoiți să folosească laptopuri depășite tehnologic și chiar telefoanele personale pentru a efectua sarcini esențiale de investigare, o practică ineficientă și nesigură care poate compromite anchetele. Această lipsă cronică de finanțare pentru dotarea cu aplicații și programe competitive nu este o fatalitate, ci o decizie managerială care condamnă din start polițiștii la o luptă inegală și demonstrează, încă o dată, un management profund defectuos.
Singura excepție notabilă de la această regulă este IPJ Constanța, care a raportat achiziționarea a 30 de aplicații software specializate, 3 relicențieri și un upgrade din buget propriu. Acest caz izolat nu trebuie privit ca o poveste de succes, ci ca un rechizitoriu la adresa modelului centralizat. El demonstrează că, atunci când există inițiativă locală și flexibilitate bugetară, decalajul tehnologic poate fi redus. Faptul că acest lucru se întâmplă într-un singur județ din țară arată că sistemul, în ansamblul său, descurajează sau împiedică astfel de demersuri, condamnând majoritatea unităților la o stare de precaritate tehnologică. În esență, Poliția Română trimite ofițeri echipați cu unelte rudimentare să lupte împotriva unor adversari care dispun de un arsenal tehnologic de ultimă generație.
3.3. CONSECINȚELE EȘECULUI: SIGURANȚA CETĂȚEANULUI, VICTIMĂ COLATERALĂ
Impactul criminalității informatice transcende cu mult statisticile seci ale dosarelor penale. Acesta se traduce în pierderi financiare directe pentru cetățeni și companii, dar generează și costuri sociale și economice indirecte, adesea mai greu de cuantificat, dar cu efecte pe termen lung.
Prejudicii financiare directe: Deși nu există o statistică centralizată la nivel național privind valoarea totală a prejudiciilor, datele din cazuri individuale oferă o imagine a anvergurii problemei. Operațiunile DIICOT au destructurat rețele care, prin fraude cu criptomonede, au cauzat victimelor pagube individuale de zeci de mii de dolari. Grupările de ransomware anihilate de Poliția Română în colaborare cu parteneri internaționali, precum cele care distribuiau GandCrab și Revil/Sodinokibi, au obținut câștiguri ilicite estimate la zeci de milioane de dolari la nivel global, afectând numeroase victime și în România. La nivel global, cererile medii de răscumpărare în atacurile ransomware au atins sume de ordinul milioanelor de dolari. Chiar dacă nu toate victimele din România se confruntă cu astfel de cereri, suma totală a pierderilor este, fără îndoială, de ordinul a zeci, dacă nu sute de milioane de euro anual.
Impactul non-financiar și social: Dincolo de pierderile monetare, impactul este mult mai profund.
- Eroziunea încrederii: Fiecare fraudă online reușită, fiecare atac ransomware care paralizează un serviciu public, erodează încrederea cetățenilor în ecosistemul digital. Când victimele constată că plângerile lor rămân nerezolvate, așa cum o arată investigațiile jurnalistice , se instalează un sentiment de neputință și scepticism față de capacitatea statului de a-i proteja. Această pierdere de încredere este o frână majoră în calea digitalizării.
- Costuri emoționale și psihologice: Pentru victime, o fraudă informatică nu este doar o pierdere financiară. Este o experiență traumatizantă, care generează stres, anxietate și un sentiment de violare a intimității. O victimă intervievată de Recorder descria starea sa ca fiind “prăbușită emoțional”, fiind nevoită să apeleze la terapie pentru a depăși trauma.
- Disfuncționalități operaționale: Atacurile asupra companiilor și instituțiilor publice, precum cel asupra certSIGN, pot duce la întreruperea unor servicii esențiale pentru mii sau zeci de mii de cetățeni și firme, generând costuri economice indirecte și disfuncționalități majore în societate.
Acest cumul de efecte negative poate fi conceptualizat ca o “taxă invizibilă pe digitalizare”. Guvernul României și-a asumat digitalizarea ca o prioritate strategică națională, esențială pentru modernizarea administrației și creșterea economică. Succesul acestui demers depinde în mod critic de un nivel înalt de încredere publică în platformele online – fie ele bancare, comerciale sau guvernamentale. Incidența ridicată a criminalității informatice și, mai ales, percepția publică a incapacității forțelor de ordine de a oferi un răspuns eficient, subminează direct acest fundament de încredere. Când cetățenii și companiile ezită să adopte noi servicii digitale de teama fraudelor, procesul de digitalizare încetinește. Prin urmare, eșecul Poliției Române de a combate eficient acest fenomen nu este doar o problemă de aplicare a legii; este un obstacol direct în calea atingerii obiectivelor strategice naționale de dezvoltare economică și modernizare.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI: NECESITATEA IMPERATIVĂ A UNEI SCHIMBĂRI DE LEADERSHIP
Analiza riguroasă a datelor oficiale obținute de Sindicatul Polițiștilor din România Diamantul conturează un tablou sumbru și o concluzie inevitabilă. Starea de colaps a structurilor de combatere a criminalității informatice din România nu este un accident, ci rezultatul direct al unui lanț cauzal de decizii manageriale profund greșite. Explozia fenomenului infracțional a fost întâmpinată de o politică deliberată de subdimensionare și devalorizare profesională a exact acelor specialiști meniți să o combată.
Diagnosticul sever prezentat în capitolele anterioare impune o concluzie clară: ajustările marginale și reformele de fațadă nu mai sunt suficiente. Pentru ca Poliția Română să devină un actor relevant și eficient în combaterea criminalității informatice, este necesară o regândire fundamentală a strategiei, a alocării resurselor și a modului de operare.
Incapacitatea de a adapta structura de personal și sistemul de remunerare la noile realități ale criminalității, dublată de o discrepanță flagrantă între prioritățile declarate public și acțiunile concrete, constituie o dovadă de incompetență care a condus la compromiterea directă a siguranței publice.
În lumina acestor dovezi copleșitoare, orice tentativă de reformă cosmetică este sortită eșecului. Problema este una de concepție și de conducere. Prin urmare, un prim pas spre schimbare este demiterea sau demisia de onoare a conducerii actuale a Ministerului Afacerilor Interne și a Inspectoratului General al Poliției Române. Aceasta este singura cale pentru a debloca sistemul și pentru a iniția o reformă reală, o reformă care să înceapă cu revalorizarea muncii operative, să creeze mecanisme pentru atragerea și menținerea profesioniștilor în domeniile critice și, în final, să reconstruiască capacitatea Poliției Române de a-și îndeplini misiunea fundamentală în secolul XXI.
Vitalie Josanu
