I PREAMBUL
Cercetarile disciplinare asupra lui Vitalie Josanu, presedintele SPR Diamantul, planuite de catre un grup abuziv de indivizi din Directia Control Intern a IGPR, ca represalii pentru activitatea sindicatului, deranjanta pentru structurile centrale ale MAI, au reprezentat pentru mine un factor declansator ca sa efectuez un studiu detaliat al procedurii disciplinare din MAI, ocazie cu care am constatat mai multe abateri grave de la principiile directoare ale procedurii disciplinare, abateri care reprezentau o practica defectuoasa intinsa canceros la nivelul tuturor structurilor de politie din MAI.
Cei care ati urmarit fidel, scrierile mele din ultimul an pe platformele de comunicare ale sindicatului, ati aflat despre practica ilegala de a nu se audia politistul cercetat disciplinar precum si despre efectul grav al acestei omisiuni- nulitatea sanctiunii disciplinare.
Similar, ati aflat despre dispretul cu care au tratat, ani de zile, conducatorii de unitati de politie si structurile de resurse umane, obligatia imperativa de pregatire speciala in materie disciplinara, a membrilor colectivelor din care se selecteaza membrii in consiliile de disciplina.
Ca o paranteza, dupa aparitia in spatiul public a dezvaluirilor critice ale Sindicatului Diamantul, in aceste zile, pentru prima oara in istorie, Institutul de Studii Pentru Ordine Publica (ISOP) a inceput sa primeasca de la unitatile de politie, comenzi pentru derularea oficiala si profesionista a unor programe reale de formare profesionala in materie disciplinara, pentru membrii in consiliile de disciplina.
Cu alte cuvinte, timp de zece ani, niste incompetenti din Aparatul Central si IGPR nu au inteles nici caracterul imperativ si de ordine publica al obligatiei de pregatire si nici cum trebuie pusa ea, in executare, prin programe de pregatire derulate de formatori autorizati.
A trebuit sa apara atacul vicios al IGPR asupra sindicatului, ca Păscuț sa tina niste lectii publice de drept si ca incompetentii vizati sa treaca la respectarea legii.
In continuarea analizelor mele asupra procedurii disciplinare,
Vreau sa va prezint suplimentar o alta incalcare colosala a principiilor dreptului disciplinar, de natura mai recenta, strecurata pe ascuns in legea 360/2002, printr-o ordonanta de urgenta, de catre militienii din Aparatul central al MAI, condusi de militianul sef Catalin Predoiu, “avocat” (dupa parerea mea, individul a fost avocat la fel cum a avut “activitate juridica”, Mihai Busuioc, judele CCR numit la presiunile PSD)
O sa vedeti mai jos si veti intelege, cu ajutorul explicatiilor mele, cum a fost transformata, peste noapte, prescriptia disciplinara, din scut pentru politistul cercetat, in instrument (sabie) care sa lucreze in favoarea conducatorilor unitatilor de politie si structurilor de control intern.
II Sediul Prescriptiei Disciplinare in Legea 360/2002
Textul actual, in vigoare (introdus la 28.06.2024, prin OUG 82/2024) art 60 alin 1 din lege 360/2002: “Sancțiunile disciplinare se dispun în termen de cel mult 6 luni de la data emiterii actului administrativ prevăzut la art. 59 alin. (5), dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii faptei.Termenul de 6 luni este termen de prescriptie, iar termenul de 2 ani este termen de decadere.”
Varianta art 60 alin 1 anterioară modificării (valabilă in perioada 31.03.2020 – 28.06.2024): “Sancțiunile disciplinare se dispun în termen de cel mult 6 luni de la data la care persoana prevăzută la art. 59 alin. (2) a luat cunoștință despre comiterea faptei, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii acesteia.Termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar termenul de 2 ani este termen de decădere.”
Ce trebuie sa observati din comparatia textelor de mai sus?
Retinand ca o sesizare disciplinara este in esenta o reclamatie care poate fi facuta de oricine – un compartiment intern MAI, DGPI, terti din afara MAI (sindicate, asociatii, orice persoana fizica sau juridica) – momentul curgerii prescriptiei a fost mutat hoțește de la momentul inregistrarii sesizarii disciplinare, la momentul emiterii actului administrativ de declansare a cercetarii disciplinare, care este un moment relativ, stabilit la bunul plac de catre reprezentantii unitatilor de politie, in interiorul termenului de decadere de doi ani de la data savarsirii faptei susceptibile sa fie incadrata ca abatere disciplinara.
Aceasta manevra “inovatoare” ( devianta de la principiile directoare ale prescriptiei din toate ramurile dreptului) si care putea sa le treaca prin cap, doar unor scelerati ( scelerat= (adjectiv) care este marcat de o răutate extremă, de ticăloșie; infam, odios) permite structurilor de control intern sa faca cercetari disciplinare in secret fata de politistul cercetat si fara ca acesta sa poata interveni in apararea sa, intarziind la bunul plac, momentul declansarii cercetarii disciplinare, pana in apropierea termenului de decadere de doi ani de la savarsirea abaterii disciplinare.
Doar cand acuzatorii cred ca sunt satisfacuti de probatoriu, se declanseaza formal, cercetarea disciplinara si de abia de la acest moment manipulat, preparat de acuzatori, incepe sa curga prescriptia disciplinara.
Acelasi mecanism nou, “inovator”, marca MAI, al relativizarii prescriptiei ofera conducatorului unitatii de politie, un cadru favorabil ca aceasta sa detina controlul si sa il poata santaja cu inceperea cercetarii disciplinare, pe politistul care a savarsit un “pacat” disciplinar, timp de aproape doi ani de la savarsirea faptei. Aceasta nu s-ar fi putut intampla daca momentul curgerii prescriptiei ramanea momentul sesizarii disciplinare, cum era in forma sanatoasa a art 60 alin 1, anterioara modificarii din iunie 2024.
Aplicatie concreta:
Exact asa s-a intamplat in speța Josanu-IPJ Neamt, in prima cercetare disciplinara ( secret de serviciu), de la IPJ Neamt.
Procedura a fost derulata cateva luni bune, in secret, la IGPR-Directia Control Intern, ascunsa sub forma unui “plan de verificari”, dupa care a fost transferata la IPJ Neamt, doar ca sa se declanseze formal, cercetarea disciplinara, si sa se continue acolo, teatrul unei cercetari disciplinare masluite, astfel incat IGPR sa pastreze, in mod parșiv ( ca organ superior si aparent obiectiv, neimplicat in represalii, care nici usturoi nu a mancat), controlul si asupra fazei de solutionare a contestatiei. Adica sa fie siguri ca solutia de destituire (deja pregatita de IGPR) se definitiveaza prin respingerea contestatiei, tot de catre gruparea din IGPR care a initiat represaliile.
În speța Josanu-IPJ Neamt, această strategie s-a materializat cronologic, astfel:
1)Sesizare DGPI catre IGPR la 26.06.2024 ( banuiala noastra este ca pana si sesizarea DGPI a fost una facuta la comanda, fiind solicitata prealabil ori de un functionar inalt din aparatul central MAI – posibil Despescu, cel care are controlul asupra DGPI- ori de unul din IGPR: Benone Matei, Miritescu sau Ionica Iulian);
2) Directia de Control Intern din IGPR (condusa de “imaculatul” Ionica Iulian) deruleaza cercetări secrete (ascunse sub forma unui “plan de verificare”) timp de cca 2 luni;
3)Cauza disciplinara este trimisa pachet cu fundiță la IPJ Neamt, de Ionica Iulian (cu semnatura sefului IGPR) cu materialul acuzatiilor pregatit si cu sugestia ( in fapt, comanda) destituirii,
4) La IPJ Neamt, gruparea formata din Coman Gabriel ( seful IPJ Neamt), Marius Ciprian Barbosanu ( adjunctul adus de la IPJ Iasi) si Oana Dascalescu ( sefa biroului control intern) pun in scena, teatrul cercetarii disciplinare, pe baza scenariului pregatit si livrat de DCI;
5) Se emite conform indicatiilor date de DCI, act “secret de serviciu “de destituire disciplinara, după 8 luni de la sesizarea facuta de DGPI, adica cu 2 luni mai tarziu decat termenul de 6 luni ( exact cele doua luni in care DCI a facut cercetari secrete impotriva lui Vitalie, ascunse sub forma unui “plan de verificare”);
6) Contestatia este solutionata si respinsa, conform planului, tot de gruparea din IGPR care a initiat cercetarea disciplinara.
III
NATURA JURIDICĂ ȘI FUNCȚIILE PRESCRIPȚIEI IN PROCEDURA DISCIPLINARA A POLITISTILOR DIN MAI
1. Prescripția disciplinară – instituție de ordine publică
Prescripția disciplinară în dreptul public, asemenea prescripției penale, are caracter de ordine publică:
- Nu se poate renunța la ea
- Se invocă si se aplica din oficiu, în favoarea functionarului public/polițistului cercetat;
- Protejează nu doar interese individuale, ci ordinea juridică în ansamblul ei
- Vizează limitarea exercitării puterii punitive a statului
Această natură de ordine publică impune standarde superioare de claritate, obiectivitate și predictibilitate, nu garanții diminuate.
2. Clarificarea conceptuală din Codul civil – dreptul la acțiune
Conform art. 2500 alin. (1) din Codul civil: “Dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.”
Art. 2500 alin. (2) definește dreptul la acțiune ca: “dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.”
Transpunând în materie disciplinară:
- Dreptul la acțiune disciplinară = dreptul angajatorului institutie publica de a constrânge polițistul, prin act administrativ executoriu, să suporte o sancțiune disciplinară
- Acest drept aparține exclusiv statului (MAI), nu polițistului
- Prescripția protejează polițistul de exercitarea tardivă a acestui drept de constrângere
3. Paradoxul protecției inverse și transformarea prescripției “din scut în sabie”
“Paradoxul protecției inverse” se referă la fenomenul prin care măsurile de siguranță sau protecție implementate într-un sistem pot duce, în mod neașteptat, la creșterea riscurilor sau la rezultate opuse celor intenționate.
Codul civil demonstrează că prescripția există pentru a proteja pe cel care poate fi constrâns (debitorul), nu pe cel care exercită constrângerea (creditorul).
În dreptul civil:
- Creditorul are dreptul la acțiune (de a constrânge)
- Debitorul beneficiază de prescripție (protecție împotriva constrângerii tardive)
- Momentul începerii prescripției este obiectiv (cunoașterea daunei și autorului)
În procedura disciplinara a MAI (forma actuală a art 60 alin 1 din legea 360/2002):
- MAI are dreptul la acțiune disciplinară (de a constrânge/sancționa)
- MAI controlează și momentul începerii prescripției (momentul stabilit de art 60 alin 1 fiind data care se decide, subiectiv, emiterea actului administrativ de declanșare a cercetării disciplinare)
- Polițistul nu beneficiază de nicio protecție efectiva si precisa, calculata in raport de un moment obiectiv stabilit prin lege, care sa nu poate fi manipulat de cel care are prerogativa disciplinara ( MAI sau unitatea de politie cu rol de angajator), împotriva constrângerii tardive.
Această inversare a protectiei de la salariat, la angajatorul unitate de poliție, pe care o observam ca un efect pervers al modificării operate asupra art 60 alin 1 (prin OUG 82/2024, in vigoare din 28 iunie 2024) transformă prescripția din scutul polițistului cercetat disciplinar, în sabia angajatorului – din instrument de protecție a celui pasiv, în instrument de control al celui activ.
4. Alte distincții observabile la comparatia intre prescripția civilă și prescriptia disciplinara, prin modificarea operata de OUG 82/2024 asupra art 60 alin 1 din lege 360/2002.
Prescripția civilă aparține ordinii private, protejează stabilitatea juridică prin limitarea în timp a dreptului la acțiune și nu stinge dreptul material subiectiv.
Cu toate acestea, oferă predictibilitate si garanția fundamentală a curgerii inexorabile a prescriptiei de la momentul obiectiv de la care creditorul a cunoscut sau putea sa cunoască “dauna și pe cel responsabil de aceasta.”
Art. 2523 Cod civil: “Prescripția dreptului la acțiune în răspundere delictuală curge de la data la care persoana vătămată a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna și pe cel responsabil de aceasta.”
Prin comparație, Prescripția disciplinară stinge însuși dreptul material de sancționare – consecință mult mai gravă.
Paradoxal, pentru polițiștii MAI, această prescripție de ordine publică, in varianta modificata a art 60 alin 1 din lege 360/2002, oferă zero garanții.
5. Funcțiile constituționale si legale ale prescripției disciplinare
Prescripția disciplinară servește multiple funcții esențiale:
- Securitatea juridică – previne incertitudinea prelungită;
- Protecția subiectului cercetat disciplinar – împiedică abuzurile de exercitare a puterii disciplinare;
- Sancționarea pasivității unității de poliție cu rol de angajator – principiul “vigilantibus non dormientibus iura succurrunt”;
- Este un instrument de protectie a stabilitatii in functia publica
Pentru a-și îndeplini toate aceste funcții, prescripția trebuie să aibă caracter obiectiv asigurat prin stabilirea unui moment de începere clar, verificabil, nemanipulabil de către funcționarii de conducere si structurile de control intern din unitățile MAI.
IV. ANALIZA COMPARATIVĂ A REGLEMENTĂRILOR SUBSTANȚIALE ALE PRESCRIPTIEI DISCIPLINARE, LA MAI MULTE CATEGORII DE SALARIATI – TRANSFORMAREA PRESCRIPȚIEI DIN GARANȚIE PENTRU POLITISTUL SUPUS INVESTIGAȚIEI DISCIPLINARE, ÎN INSTRUMENT CARE POATE FI MANIPULAT ASTFEL INCAT SA FAVORIZEZE PE TITULARUL ACȚIUNII DISCIPLINARE-UNITATEA DE POLIȚIE CU ROL DE ANGAJATOR
V. CONCLUZIILE ANALIZEI COMPARATIVE
1. Universalitatea garanției cunoașterii/sesizarii ca moment obiectiv al începutului curgerii prescriptiei in materie disciplinara
- Drept privat (Cod civil, Codul Muncii) – condiția momentului cunoașterii este obligatorie
- Drept public (funcționari publici comuni, polițiști de penitenciare, cadre militare) – momentul sesizării disciplinare ca moment obiectiv, verificabil, nemanipulabil;
- Excepția absurdă : din iunie 2024, polițiștii MAI – zero garanții, intrucat, potrivit art 60 alin 1 din lege 360/2002 in forma nouă, introdusă prin OUG 82/2024, prescriptia nu mai curge de la momentul sesizării (cum era stabilit, in mod corect sanatos si echitabil, in forma anterioara a textului art 60 alin 1, in armonie cu tratamentul general al prescriptiei)
In incheiere, mai vreau sa subliniez un singur lucru: Modificarea prin OUG s-a facut intr-o maniera vicioasa, iubita si practicata deseori de securistii din Aparatul Central MAI. Adica, se profita de necesitatea emiterii unei ordonante de urgenta pe un subiect anume si, pe langa modificarile real necesare, generate de exemplu de o decizie CCR, se strecoara in proiectul de ordonanta si alte modificari (bineinteles, in defavoarea salariatilor) care nu erau nici necesare si nici urgente, dar sunt dorite de nomenklatura din Aparatul central MAI. Cu complicitatea sindicalistilor reprezentantivi ( care ori nu au habar de stiinta dreptului ori se lasa cumparati de aparatul central ( cu dosare penale, cu functii, cu ce vreti voi) si a unui guvern corupt si incompetent, modificarea abuziva strecurata trece unsă și devine norma juridica in vigoare.
In cauza lui Vitalie, vom ataca, cu o exceptia corespunzatoare pregatita pentru CCR, si aceasta inovatie malefica, marca MAI, in materia prescriptiei disciplinare, astfel incat efortul nostru complex de a combate sub toate aspectele destituirea lui Josanu sa profite tuturor politistilor din MAI, in sensul de a readuce procedura disciplinara la baze corecte!
Emil Păscuț
