Aveti mai jos, sentinta favorabila sindicatului, recursul Guvernului, si intampinarea sindicatului care cuprinde argumentele noastre pentru respingerea recursului.

De ce pun aici, pentru voi, informatiile astea?

Ca sa vedeti cum curge un proces; ca sa vedeti direct, cu ochii vostri, cata munca si cat timp consumam ca sa smulgem informatiile din care rezulta dovezi de incalcare a drepturilor voastre de catre Directia Generala Financiara din MAI; nu in ultimul rand, sa invatati, cei care sunteti interesati, observand forma si modul in care sunt construite argumentele, in lucrarile sindicatului (sunt invocate si trei decizii CEDO foarte interesante).

Descoperirile majore ale sindicatului, facute de-a lungul timpului privind incalcarea unor drepturi ale politistilor si cadrelor militare, nu s-au nascut niciodata din aer, ele s-au cladit pe o baza informationala care de cele mai multe a fost ascunsa de catre toti cei implicati in vatamarea politistilor si cadrelor militare, activi sau rezervisti. Multi sunt satisfacuti cu informatiile inselatoare si incomplete livrate cu zambet mieros, prin canalele de intoxicare ierarhica, de catre DGF. Insa cu informatii incomplete si defectuoase, livrate de indivizi care au deja un istoric al minciunii, al inselatoriei, nu ai cum sa faci vreodata, observatii corecte.

Le multumesc, pe aceasta cale, tuturor celor care ne-au sprijinit, in acesti ani, cu cotizatii dar si cu informatii initiale, ca sa facem aceste descoperiri ulterioare, in folosul general al politistilor si cadrelor militare.( Sunteti foarte multi cei care, in anonimat, politisti din MAI si penitenciare, pompieri, jandarmi, cadre MAPN, mi-ati dat indicii de inceput, m-ati avertizat sa scotocesc intr-o directie sau alta)

Emil Pascut

ÎNTÂMPINARE LA RECURS

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. 192/3/2025

În temeiul art. 490 alin. (2) raportat la art. 471¹ Cod proc. civ.

Recurent-pârât: GUVERNUL ROMÂNIEI reprezentat de SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

Intimat-reclamant: SINDICATUL POLIȚIȘTILOR DIN ROMÂNIA “DIAMANTUL”

Domnule Președinte,

Subscrisa, SINDICATUL POLIȚIȘTILOR DIN ROMÂNIA “DIAMANTUL”, ……………… prin reprezentant legal președinte Vitalie Josanu, în contradictoriu cu recurentul GUVERNUL ROMÂNIEI, formulăm prezenta

ÎNTÂMPINARE LA RECURS

prin care solicităm respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 5006/14.05.2025 pronunțată de Tribunalul București, pentru următoarele motive:

I. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 488 ALIN. (1) PCT. 5 COD PROC. CIV.

1. Recurentul invocă în mod nefondat încălcarea regulilor de procedură prin art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod proc. civ., susținând că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

2. Or, conform art. 174-179 Cod proc. civ. privind nulitatea actelor de procedură, pentru a atrage nulitatea unui act procedural sunt necesare următoarele condiții:

• Nerespectarea unei cerințe legale imperative
• Producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului (art. 175)
• Invocarea nulității în termenele și condițiile prevăzute de lege (art. 178)

3. În speță, recurentul nu demonstrează:

• Care anume cerință legală imperativă ar fi fost încălcată
• Ce vătămare concretă i-a fost produsă
• De ce această pretinsă vătămare nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței

4. Mai mult, recurentul invocă doar respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, fără a demonstra cum această soluție ar constitui o încălcare a regulilor de procedură care atrage nulitatea. Simpla nemulțumire față de soluția instanței pe excepții nu constituie un motiv de casare.

5. Conform art. 178 alin. (3) lit. b) Cod proc. civ., nulitatea relativă pentru neregularități săvârșite în cursul judecății trebuia invocată “la termenul la care s-a săvârșit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor și înainte de a pune concluzii pe fond”. Recurentul nu a invocat nicio neregularitate procedurală în fața primei instanțe, ceea ce atrage decăderea din dreptul de a o invoca acum în recurs.

II. CU PRIVIRE LA ARGUMENTUL ESENȚIAL AL RECURSULUI – PRETINSA LIPSĂ A CALITĂȚII DE DESTINATAR AL LEGII 544/2001

6. În esență, întregul recurs al Guvernului se bazează pe un singur argument central: că Guvernul României nu ar fi destinatar al Legii 544/2001 și nu ar avea calitatea de subiect de drept public obligat să se supună acestei legi.

7. Pentru a înțelege această teză eronată, cităm exact din pagina 2 a recursului, ultimele cinci paragrafe:

“Prin încheierea din data de 25.03.2025, instanța de fond a recalificat excepția inadmisibilității în ceea ce privește punctul 1 din cuprinsul întâmpinării formulate, ca fiind excepția lipsei calității procesuale pasive, respingând-o ca neîntemeiată.”

“Criticăm soluția instanței de fond cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României cu precizarea că aceasta a calificat autoritatea centrală a puterii executive ca fiind una dintre persoanele juridice enumerate în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 544/2001, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. a), or potrivit dispozițiilor art. 14 din O.U.G. nr. 57/2019, Guvernul României ‘este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în temeiul votului de încredere acordat de Parlament în baza programului de guvernare. Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.’.”

“Prin urmare, raportat la atribuțiile și competențele expres și imperativ prevăzute de Constituție și O.U.G. nr. 57/2019, Guvernul României nu poate îndeplini atribuțiile ce incumbă exclusiv persoanelor juridice (instituții și autorități publice locale și centrale) care își desfășoară activitatea având obligații în sensul celor dispuse de Legea nr. 544/2001.”

“O soluție definitivă privind admiterea cererii reclamantului împotriva Guvernului României nu poate fi valorificată decât prin reprezentantul său legal, Secretariatul General al Guvernului, care, în speță, și-a îndeplinit obligațiile legale prin formularea către petent a răspunsului cu nr. 15C/453/RP/2024.”

“Concluzionând, solicităm casarea hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de fond pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.”

8. Această argumentare dezvăluie eroarea fundamentală a Guvernului: deși recunoaște că este “autoritatea publică a puterii executive”, susține paradoxal că nu ar fi obligat de Legea 544/2001 care se aplică tocmai “autorităților publice”.

9. Această teză este profund eronată din următoarele considerente:

10. În primul rând, Guvernul admite că este “autoritatea publică a puterii executive” (citat din recurs), dar susține că nu ar fi obligat de o lege care se aplică tocmai “autorităților publice”. Această contradicție internă subminează întreaga argumentare.

11. În al doilea rând, susținerea că “Guvernul României nu poate îndeplini atribuțiile ce incumbă exclusiv persoanelor juridice” ignoră multiple realități juridice fundamentale:

• Art. 2 lit. b) din Legea 544/2001 definește informația de interes public ca “orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice ori instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației”
• Art. 2 lit. a) din Legea 544/2001 definește autoritatea publică ca “orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice”
• Guvernul, care gestionează bugetul de stat, aprobă alocări de fonduri și ia decizii de suplimentare bugetară (precum HG 1147/2023 menționată chiar în petiția sindicatului), se încadrează perfect în această definiție
• Mai mult, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 153/2017 include expres “Guvernul” în lista autorităților cărora li se aplică legislația salarizării bugetare, confirmând statutul său de autoritate publică cu atribuții directe în domeniul solicitat de sindicat

12. În al treilea rând, argumentul că SGG “și-a îndeplinit obligațiile legale prin formularea către petent a răspunsului cu nr. 15C/453/RP/2024” confirmă implicit că Guvernul este destinatar al Legii 544/2001. Dacă Guvernul nu ar fi obligat de această lege, de ce ar răspunde SGG în numele său?

13. În al patrulea rând, interpretarea propusă de Guvern ar crea un vid de responsabilitate inadmisibil într-un stat de drept: informațiile despre deciziile și acțiunile Guvernului nu ar putea fi accesate de cetățeni, contrar principiilor transparenței democratice.

14. În al cincilea rând și cel mai important, poziția Guvernului contravine direct prevederilor constituționale:

• Art. 31 alin. (1) din Constituția României prevede că “Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit”
• Art. 31 alin. (2) din Constituție stabilește că “Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal”
• Art. 16 alin. (2) din Constituție consacră principiul că “Nimeni nu este mai presus de lege”

15. Guvernul, în calitate de autoritate publică supremă a puterii executive, nu poate invoca o pretinsă exceptare de la obligațiile constituționale. A susține că Guvernul nu ar fi obligat să informeze cetățenii despre “treburile publice” pe care le gestionează încalcă flagrant art. 31 alin. (2) din Constituție.

16. Mai mult, principiul constituțional că “nimeni nu este mai presus de lege” (art. 16 alin. 2) interzice Guvernului să se considere exceptat de la aplicarea Legii 544/2001. Dacă ar fi acceptată teza Guvernului, ar însemna că tocmai autoritatea executivă centrală se consideră “mai presus de lege”, ceea ce este inadmisibil constituțional.

III. CU PRIVIRE LA APLICABILITATEA DIRECTĂ A JURISPRUDENȚEI CEDO ÎN SPEȚĂ

17. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia accesului la informații publice este direct aplicabilă speței noastre. Invocăm în special cauza Magyar Helsinki Bizottság c. Ungariei (Marea Cameră, 8 noiembrie 2016, cererea nr. 18030/11), care reprezintă cea mai recentă și autoritară interpretare a Curții în această materie.

18. În Magyar Helsinki Bizottság, Marea Cameră a stabilit definitiv că refuzul autorităților de a acorda acces la informații publice poate constitui o încălcare a articolului 10 din Convenție. Curtea a dezvoltat un test cu patru criterii cumulative pentru a determina când accesul la informații intră sub protecția libertății de exprimare (paragrafele 156-170):

a) Scopul cererii de informații – dacă solicitarea informației este esențială pentru exercitarea libertății de exprimare, în special libertatea presei și libertatea de a primi și de a răspândi informații

b) Natura informației solicitate – informația solicitată trebuie să prezinte interes public

c) Rolul solicitantului – dacă solicitantul acționează ca “câine de pază public” (public watchdog)

d) Informația este gata și disponibilă – nu necesită colectarea de date de către autorități

19. Aplicând acest test la speța noastră:

a) Scopul cererii: Sindicatul nostru a solicitat informații pentru a putea monitoriza și informa membrii săi și publicul despre modul în care Guvernul aplică OUG 54/2023 privind suplimentarea de personal. Această informație este esențială pentru exercitarea rolului nostru de apărare a drepturilor funcționarilor publici.

b) Natura informației: Aplicarea unei ordonanțe de urgență privind personalul din administrația publică constituie în mod evident o informație de interes public major, afectând funcționarea serviciilor publice și drepturile a mii de angajați.

c) Rolul nostru: Marea Cameră a recunoscut în Magyar Helsinki că “funcția de a crea platforme pentru dezbatere publică nu este limitată la presă” (paragraful 168) și că “atunci când o organizație neguvernamentală atrage atenția publicului asupra chestiunilor de interes public, ea exercită un rol de câine de pază public de importanță similară cu cea a presei” (paragraful 166). Sindicatul nostru îndeplinește exact acest rol în domeniul transparenței administrative.

d) Informația disponibilă: Informațiile despre aplicarea OUG 54/2023 sunt evident “gata și disponibile” la Guvern, nefiind necesară nicio colectare suplimentară de date.

20. Toate cele patru criterii fiind îndeplinite cumulativ, refuzul Guvernului de a comunica informațiile solicitate constituie o încălcare a art. 10 din Convenție conform standardelor stabilite de Marea Cameră.

21. Mai mult, în Magyar Helsinki, Curtea a subliniat (paragraful 162) că “pragul pentru ca o chestiune să devină de interes public este atins nu doar în cazuri de conduită ilicită sau incorectă din partea autorităților publice, ci și în alte contexte, de exemplu când este vorba despre funcționarea socială și economică a societății”. Aplicarea OUG 54/2023 privind personalul din administrație se încadrează perfect în această categorie.

22. De asemenea, cauza Társaság a Szabadságjogokért c. Ungariei (14 aprilie 2009), precursoarea deciziei Magyar Helsinki, este direct aplicabilă speței noastre. Similitudinile sunt izbitoare:

22. De asemenea, cauza Társaság a Szabadságjogokért c. Ungariei (14 aprilie 2009), precursoarea deciziei Magyar Helsinki, este direct aplicabilă speței noastre. Similitudinile sunt izbitoare:

a) Calitatea reclamantului: În Társaság, reclamantul era o organizație neguvernamentală pentru libertăți civile. În speța noastră, sindicatul nostru este o organizație neguvernamentală care apără drepturile funcționarilor publici.

b) Natura informației solicitate: În Társaság, se solicitau informații despre o plângere constituțională privind modificări legislative. În speța noastră, se solicită informații despre aplicarea OUG 54/2023 – ambele fiind chestiuni de interes public major.

c) Motivul refuzului: În Társaság, s-a invocat protecția datelor personale. În speța noastră, Guvernul invocă că nu ar fi subiect obligat de Legea 544/2001 – un motiv și mai puțin justificat.

23. CEDO a stabilit în Társaság principii fundamentale, confirmate ulterior de Marea Cameră în Magyar Helsinki:

a) Rolul de “câine de pază” social (Társaság, paragrafele 26-27):

• “Curtea a recunoscut în mod repetat contribuția importantă a societății civile la discutarea chestiunilor publice”
• “Reclamantul [organizația neguvernamentală] poate fi caracterizat, asemenea presei, ca un ‘câine de pază’ social”
• “Activitățile sale justifică o protecție similară conform Convenției cu cea acordată presei”

b) Cenzura prin monopol informațional (Társaság, paragraful 28):

• “Autoritățile au intervenit în etapa pregătitoare a acestui proces prin crearea unui obstacol administrativ”
• “Monopolul Curții Constituționale asupra informației a echivalat astfel cu o formă de cenzură”

c) Obligația pozitivă a statului (Társaság, paragraful 36):

• “Informația solicitată de reclamant era gata și disponibilă și nu necesita colectarea vreunor date de către Guvern”
• “Statul avea obligația de a nu împiedica fluxul de informații solicitat de reclamant”

24. Principiul fundamental stabilit în Társaság și confirmat în Magyar Helsinki se găsește la paragraful 37 din Társaság:

“Curtea consideră că ar fi fatal pentru libertatea de exprimare în sfera politică dacă figurile publice ar putea cenzura presa și dezbaterea publică în numele drepturilor lor de personalitate, pretinzând că opiniile lor asupra chestiunilor publice sunt legate de persoana lor și prin urmare constituie date private care nu pot fi dezvăluite fără consimțământ.”

25. Dacă este “fatal pentru libertatea de exprimare” ca un parlamentar să invoce protecția datelor personale pentru a bloca accesul la informații publice, cu atât mai grav este ca însuși Guvernul să invoce că nu ar fi subiect al obligațiilor de transparență!

26. În Magyar Helsinki, Marea Cameră a mers și mai departe, subliniind la paragraful 200 că:

“Curtea reiterează că articolul 10 nu conferă individului dreptul de acces la informații deținute de o autoritate publică și nici nu obligă Guvernul să comunice astfel de informații individului. Totuși, […] un astfel de drept sau obligație poate apărea, în primul rând, atunci când dezvăluirea informațiilor a fost impusă printr-o hotărâre judecătorească […] și, în al doilea rând, în circumstanțe în care accesul la informații este esențial pentru exercitarea de către individ a dreptului său la libertatea de exprimare, în special ‘libertatea de a primi și comunica informații’ și în care refuzul acestuia constituie o ingerință în exercitarea acestui drept.”

27. În speța noastră, sunt îndeplinite ambele condiții alternative:

• Prima instanță a dispus prin hotărâre judecătorească comunicarea informațiilor
• Accesul la informații despre aplicarea OUG 54/2023 este esențial pentru exercitarea rolului nostru de “câine de pază” în domeniul drepturilor funcționarilor publici

IV. CU PRIVIRE LA FONDUL CAUZEI ȘI APLICAREA ART. 488 ALIN. (1) PCT. 8 – ÎNCĂLCAREA NORMELOR DE DREPT MATERIAL

28. Sub acest motiv de casare, Guvernul reia obsesiv același argument – că nu ar fi subiect de drept obligat de Legea 544/2001. Această poziție contravine nu doar dreptului intern, ci și jurisprudenței constante și recente a Curții Europene a Drepturilor Omului.

29. Pe lângă cauzele Magyar Helsinki Bizottság și Társaság analizate detaliat mai sus, invocăm și cauza Roșiianu c. României (hotărârea din 24 iunie 2014, cererea nr. 27329/06), prin care CEDO a condamnat chiar România pentru refuzul unei primării de a comunica informații publice.

30. Sinteza jurisprudenței CEDO relevante pentru speța noastră demonstrează următoarele principii fundamentale:

a) Din Magyar Helsinki Bizottság (Marea Cameră, 2016):

• Organizațiile neguvernamentale pot fi “câini de pază publici” cu aceeași protecție ca presa
• Refuzul accesului la informații publice poate constitui încălcare a art. 10 când sunt îndeplinite cele 4 criterii cumulative
• Informațiile despre funcționarea administrației publice sunt de interes public

b) Din Társaság (2009):

• Monopolul informațional al autorităților echivalează cu cenzură
• Este “fatal pentru libertatea de exprimare” ca autoritățile să invoce diverse pretexte pentru a bloca accesul la informații publice
• Statul are obligația pozitivă de a nu împiedica fluxul informațiilor disponibile

c) Din Roșiianu c. României (2014):

• România a fost condamnată pentru refuzul unei primării de a comunica informații comerciale
• Accesul la informații de interes public constituie element esențial al libertății de exprimare
• Restricțiile arbitrare pot deveni formă de cenzură indirectă

31. Dacă refuzul unei primării de a comunica informații comerciale încalcă Convenția (Roșiianu), cu atât mai mult refuzul Guvernului de a comunica informații despre aplicarea unei ordonanțe de urgență privind personalul din administrație constituie o încălcare gravă.

32.

• Prin petiția nr. 241/24.11.2024, sindicatul nostru a solicitat Guvernului României următoarele informații:
• I) “Dacă MAI a solicitat în anul 2023, sume suplimentare pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare cu personalul generate intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență nr. 54/2023 pentru completarea art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative”
• II) În contextul punctului de vedere nr. 603022/08.03.2024 al Direcției Generale Financiare din MAI care susținea că bugetul pentru cheltuielile de personal a fost insuficient în semestrul II/2023 și că “nu erau îndeplinite toate condițiile legale pentru modificarea modalității de determinare a majorării prevăzute la art.15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr.153/2017”, sindicatul a solicitat: “Vă rugăm să ne comunicați specific dacă în 2023, MAI a notificat Guvernul că ministerul nu are banii necesari pentru punerea în aplicare a dreptului prevăzut de art 15 (1) din anexa VI la Legea cadru 153/2017 și dacă primit în anul 2023, fonduri suplimentare pentru punerea în plată, în cuantumul corect, a dreptului prevăzut la art 15 (1) din anexa VI la lege 153 din 2017″
• Aceste informații privind aplicarea OUG nr. 54/2023 și alocarea bugetară pentru drepturile salariale sunt informații de interes public conform definiției legale
• Nu există nicio excepție legală aplicabilă care să justifice refuzul comunicării
• Guvernul, prin SGG (răspuns nr. 15C/453/RP/2024), nu a comunicat informațiile solicitate, invocând art. 24 din Normele metodologice și trimițând cererea către MAI, deși informațiile solicitate priveau direct acțiunile Guvernului

33. Este esențial de subliniat că informațiile solicitate vizau direct competențele și atribuțiile Guvernului:

• Alocarea și suplimentarea bugetară către ministere este atribuție exclusivă a Guvernului
• Hotărârea Guvernului nr. 1147/2023 menționată în cerere privind suplimentarea bugetului MAI demonstrează că astfel de decizii sunt luate de Guvern
• Notificările ministerelor către Guvern privind insuficiența bugetară sunt documente aflate în posesia Guvernului

34. Potrivit Legii 544/2001 și jurisprudenței CEDO, Guvernul putea refuza în mod legitim comunicarea informațiilor DOAR dacă:

a) Nu deținea informațiile solicitate – caz în care avea obligația legală de a trimite petiția către instituția competentă

b) Informațiile se încadrau în excepțiile prevăzute expres și limitativ la art. 12 alin. (1) din Legea 544/2001

34. Or, Guvernul României:

• Nu a susținut că nu deține informațiile solicitate
• Nu a invocat niciuna dintre excepțiile limitativ prevăzute la art. 12
• A invocat o a treia cale, inexistentă în lege și contrară jurisprudenței CEDO: că nu ar fi destinatar al Legii 544/2001

35. Această poziție contravine direct jurisprudenței Magyar Helsinki Bizottság, unde Marea Cameră a stabilit că autoritățile nu pot invoca motive arbitrare pentru a refuza accesul la informații publice când sunt îndeplinite criteriile de protecție sub art. 10.

27. Aplicând testul de la paragraful 38 din Társaság la speța noastră:

“Curtea consideră că obstacolele create pentru a împiedica accesul la informații de interes public pot descuraja pe cei care lucrează în mass-media sau domenii conexe să urmărească astfel de chestiuni. Ca rezultat, ei nu mai pot juca rolul lor vital de ‘câini de pază publici’ și capacitatea lor de a furniza informații corecte și fiabile poate fi afectată negativ.”

28. Refuzul Guvernului de a comunica informații despre aplicarea OUG 54/2023 împiedică sindicatul nostru să-și îndeplinească rolul de “câine de pază” în domeniul drepturilor funcționarilor publici (politisti) și transparenței administrative.

V. CU PRIVIRE LA PRETINSA LIPSĂ A INTERESULUI PUBLIC

38. Recurentul susține că informațiile solicitate nu ar prezenta interes public. Această susținere contravine definiției legale și jurisprudenței CEDO:

39. Conform art. 2 lit. b) din Legea 544/2001, informația de interes public este “orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice”. Informațiile solicitate de sindicat privind:

• Notificările MAI către Guvern despre insuficiența bugetară pentru aplicarea art. 15 alin. (1) din anexa VI la Legea 153/2017
• Deciziile Guvernului de alocare sau nealocare a fondurilor suplimentare solicitate
• Aplicarea OUG 54/2023 privind înghețarea salariilor în sectorul bugetar

Toate acestea privesc direct ACTIVITĂȚILE Guvernului în calitate de autoritate care gestionează bugetul de stat și ia decizii de alocare bugetară.

40. Mai mult, conform art. 6 lit. g) din Legea 153/2017, sistemul de salarizare bugetară se bazează pe “principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilității salariale pentru personalul din sectorul bugetar”. Refuzul Guvernului de a comunica informații despre modul în care aplică legislația salarizării încalcă direct acest principiu legal de transparență.

41. Conform jurisprudenței Magyar Helsinki (paragraful 162), “pragul pentru ca o chestiune să devină de interes public este atins nu doar în cazuri de conduită ilicită sau incorectă din partea autorităților publice, ci și în alte contexte, de exemplu când este vorba despre funcționarea socială și economică a societății”.

42. Aplicarea OUG 54/2023 privind suplimentarea de personal în administrația publică:

• Afectează funcționarea serviciilor publice și drepturile a mii de funcționari publici, politisti si cadre militare
• Implică utilizarea resurselor financiare publice gestionate de Guvern
• Se referă direct la aplicarea principiului transparenței din Legea 153/2017
• Constituie o chestiune de “funcționare socială și economică a societății”

43. Nu în ultimul rând, majorarea pentru lucrări de excepție prevăzută la art. 15 din anexa VI la Legea 153/2017 – mai precis modul defectuos în care s-a calculat și acordat până în decembrie 2023 – a generat mii de procese între polițiști și cadre militare din MAI, MAPN, ANP și instituțiile angajatoare. În doar un an si jumatate, au fost trimise mai multe sesizări la ÎCCJ pentru lămurirea unei chestiuni de drept, decât pentru orice alt drept salarial (Decizia 75/2024 este doar una din ele). Această realitate demonstrează:

• Interesul public excepțional al modului în care Guvernul gestionează aplicarea acestui drept salarial
• Impactul social major al deciziilor Guvernului privind alocările bugetare pentru acest drept
• Necesitatea transparenței absolute pentru a preveni perpetuarea litigiilor și a încrederii în instituții
• Caracterul de interes public evident al informațiilor despre cum Guvernul a răspuns la solicitările MAI privind finanțarea corectă a acestui drept

44. În Társaság (paragraful 28), CEDO a stabilit că depunerea unei plângeri constituționale de către un parlamentar privind legislația penală “a constituit fără îndoială o chestiune de interes public”. Cu atât mai mult, modul în care Guvernul aplică legislația salarizării – care a generat mii de litigii și multiple sesizări la ÎCCJ – constituie o chestiune de interes public de prim ordin.

45. Sindicatul nostru, conform criteriilor din Magyar Helsinki, acționează ca “câine de pază public” în domeniul drepturilor funcționarilor publici politisti, având interes legitim în monitorizarea respectării principiului transparenței stabilit de art. 6 lit. g) din Legea 153/2017 și în prevenirea perpetuării litigiilor prin obținerea informațiilor despre deciziile Guvernului.

VI. CU PRIVIRE LA NECESITATEA ÎNTR-O SOCIETATE DEMOCRATICĂ

43. Aplicând testul tripartit stabilit de jurisprudența CEDO pentru justificarea unei ingerințe în libertatea de exprimare:

a) “Prevăzută de lege”: Deși Guvernul invocă diverse texte legale, niciunul nu prevede că Guvernul ar fi exceptat de la obligațiile Legii 544/2001. Dimpotrivă, Magyar Helsinki confirmă că autoritățile nu pot inventa excepții arbitrare.

b) “Scop legitim”: În Magyar Helsinki (paragraful 196), Curtea a subliniat că “simpla invocare a unui scop legitim nu poate justifica orice restricție”. Guvernul nici măcar nu invocă un scop legitim concret, ci doar o pretinsă lipsă de calitate inventată abia în faza judiciară.

c) “Necesară într-o societate democratică”: Conform Magyar Helsinki (paragraful 187), “libertatea de a primi informații interzice în principiu Guvernului să restricționeze pe cineva de la primirea informațiilor pe care alții doresc sau pot fi dispuși să i le comunice”.

44. În speța noastră, nu există nicio necesitate democratică pentru ca Guvernul să refuze comunicarea informațiilor despre aplicarea OUG 54/2023. Dimpotrivă, transparența în aplicarea legislației este o cerință fundamentală a democrației.

45. Așa cum Marea Cameră a concluzionat în Magyar Helsinki (paragraful 200) și cum s-a stabilit anterior în Társaság (paragraful 39), ingerința în libertatea de exprimare prin refuzul accesului la informații publice “nu poate fi considerată ca fiind necesară într-o societate democratică”.

VII. CONSIDERAȚII FINALE

44. În esență, întregul recurs al Guvernului României se reduce la un singur argument: că nu ar fi autoritate publică în sensul Legii 544/2001 și, prin urmare, nu ar fi obligat să răspundă cererilor de informații publice.

45. Această teză este respinsă categoric de jurisprudența recentă a CEDO:

a) Magyar Helsinki Bizottság (Marea Cameră, 2016) stabilește că organizațiile societății civile au dreptul de acces la informații publice când acționează ca “câini de pază” și când sunt îndeplinite cele 4 criterii cumulative – toate prezente în speța noastră.

b) Társaság (2009) demonstrează că este “fatal pentru libertatea de exprimare” ca autoritățile să invoce pretexte pentru a bloca accesul la informații publice.

c) Roșiianu c. României (2014) arată că România a fost deja condamnată pentru refuzul unei simple primării de a comunica informații – cu atât mai grav este refuzul Guvernului.

46. Dacă un parlamentar nu poate invoca protecția datelor personale pentru a bloca accesul la o plângere constituțională (Társaság), dacă o primărie nu poate refuza comunicarea informațiilor comerciale (Roșiianu), cu atât mai puțin Guvernul nu poate invoca că nu ar fi subiect al transparenței democratice.

47. Acceptarea tezei Guvernului ar crea un precedent extrem de periculos: tocmai autoritatea executivă centrală, care gestionează cele mai importante resurse publice și ia deciziile cu cel mai mare impact asupra cetățenilor, s-ar situa deasupra legii transparenței.

48. Așa cum Marea Cameră a subliniat în Magyar Helsinki (paragraful 168), “funcția de a crea platforme pentru dezbatere publică nu este limitată la presă” și societatea civilă joacă un rol esențial în democrație. Refuzul Guvernului de a comunica informații solicitate de sindicatul nostru subminează acest rol fundamental.

49. Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, în concordanță cu standardele CEDO, respingând interpretarea abuzivă a Guvernului și obligându-l să respecte dreptul fundamental de acces la informații publice.

50. Conform paragrafului 38 din Társaság, reiterat în Magyar Helsinki, “obstacolele create pentru a împiedica accesul la informații de interes public pot descuraja pe cei care lucrează în domenii conexe presei să urmărească astfel de chestiuni”, afectându-le “capacitatea de a furniza informații corecte și fiabile”.

51. Argumentele invocate în recurs sunt simple reiterări ale aceleiași teze respinse justificat de prima instanță, fără elemente noi care să justifice casarea sentinței. Recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 488 Cod proc. civ.

ÎN CONSECINȚĂ,

Solicităm instantei:

1. Să respingă recursul formulat de Guvernul României ca nefondat
2. Să mențină în totalitate sentința civilă nr. 5006/14.05.2025 a Tribunalului București
3. Să oblige recurentul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs

În drept, invocăm dispozițiile:

• Art. 31 și art. 16 alin. (2) din Constituția României
• Art. 6 și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
• Jurisprudența CEDO:
  • Cauza Magyar Helsinki Bizottság c. Ungariei (Marea Cameră, hotărârea din 08.11.2016, cererea nr. 18030/11)
  • Cauza Társaság a Szabadságjogokért c. Ungariei (hotărârea din 14.04.2009, cererea nr. 37374/05)
  • Cauza Roșiianu c. României (hotărârea din 24.06.2014, cererea nr. 27329/06)
• Art. 205, art. 488-492 Cod proc. civ.
• Art. 2, art. 5, art. 6, art. 7, art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public
• Jurisprudența constantă a instanțelor naționale în materia accesului la informații publice

Cu deosebită considerație,

Reclamant-Intimat

SINDICATUL POLIȚIȘTILOR DIN ROMÂNIA “DIAMANTUL”
Președinte,
Vitalie Josanu