Una dintre abaterile grave ce pot fi puse în cârca unui polițist este fapta de ”denigrare a imaginii Poliției Române”, numai că nimeni nu s-a grăbit să fixeze câteva jaloane, în stare să facă demarcarea clară, astfel încât să se evite abuzul. Într-o ceață interpretativă atât de densă, DGIPI și structurile de Control Intern își permit să fluture neîngrădit cu maceta și fără cea mai mică strângere de spate. Oricum ar fi, niște linii directoare clare ar trebui să delimiteze câteva caracteristici. Cea mai evidentă ține de domeniul vizibilității instituției și aceasta se referă la reprezentare: de la însemnele specifice, uniformă, site, dotări, publicitate, apariții publice. A doua caracteristică majoră se referă la conținutul discursului public, al calității serviciilor oferite populației, sentimentul de siguranță, atitudini vădit disprețuitoare ale comunicatorilor la adresa INSTITUȚIEI (atenție, nu a celor care o conduc).
Dacă stăm și judecăm drept, acțiunile de denigrare capătă consistență și gravitate odată cu îngustarea piramidei ierarhice, spre zonele de vârf, acolo unde reprezentarea și vizibilitatea au anvergură națională. Bâlbele serioase în proiectul (cvasi-obscur) de reorganizare structurală, pornit de la Constanța, au scos în stradă polițiștii dar au creat și o mare degringoladă, sunt percepute din exterior mult mai de impact la capitolul ”imagine șifonată” decât… să zicem un polițist care nu reușește să încătușeze un descreierat, oricât ar deveni virală o postare de acest fel
Sub nasul lui Benone Matei, din 2021 și până în prezent, polițiștii ies în stradă strigându-și nemulțumirile iar capul Poliției Române nu are inspirația să invite reprezentanții sindicali la masa dialogului, prin aceasta adâncind conflictul intern și contribuind la alte reacții ce afectează instituția: pensionările masive (încă nestinse) și rezultatele tot mai proaste ale campaniilor de recrutare. Și una și alta, au efecte asupra calității serviciilor oferite populației, sporesc nemulțumirea publică și desigur afectează imaginea Poliției Române. Managementul central cu promovarea/menținerea (chiar premierea unor incompetenți) pe funcții de conducere, culminând cu acordarea gradelor de chestor purtătorului de cuvânt, la vârstă extrem de fragedă sunt tot atâtea evidențe ale unei lucrări de la care imaginea Poliției Române are de suferit, mai mult decât dacă un oarecare polițist s-a certat cu vecinul pentru gardul mutat la o șchioapă distanță.
Cum arată imaginea Poliției Române, când impotența instituțională – generată de însuși Benone Matei prin modificarea Dispoziției 118/2022, ce face ca 270 polițiști să piardă avizul de poliție judiciară, tocmai în mediul atât de sensibil al minorilor și călcând în picioare Regulile de la Beijing – o prezinți public printr-o Campanie, în care împrăștii afișe în toate școlile cu conștientizarea victimelor agresiunilor dar îi trimiți să se plângă altor autorități, pe care nici măcar nu le-ai invitat în parteneriat? Culmea e că, deși erau suficiente maxim 3-4 pachete pe județ (fiecare conținând 250 afișe), au tipărit o cantitate cel puțin dublă de… bani irosiți aiurea. Până la urmă, sunt cotizațiile polițiștilor de la CNP dar uite că o risipă importantă din banul public se face cu deja două etape de mișcat mașinile poliției după afișe.
Dar să coborâm pe variante ceva mai vizibile și care nu solicită un efort de înțelegere ori interpretare deosebit pentru ”structurile competente”. Nu e nevoie să perorăm aici despre importanța uniformei, lucruri deprinse încă din școala generală și bine fixate într-o instituție ce se identifică vizual printr-o ținută de serviciu, cu însemne și simboluri specifice. Fiecare purtător de uniformă este antrenat într-o acțiune de promovare a imaginii instituției, fie polițist în exercițiul atribuțiunilor, fie lider de sindicat sau miri ce îmbracă ținuta într-o procesiune privată. Imaginea Poliției Române nu are de suferit dacă e purtată de un lider de sindicat al polițiștilor (el însuși fiind polițist), ci de FELUL cum o poartă, a se vedea în acest sens Regulamentul publicat prin Ordinul 152/2010, postat și pe pagina MAI https://webapp.mai.gov.ro/frontend/documente_transparenta/418_1637602295_Anexa%20nr.%201%20Regulament.pdf.
Pe de altă parte, nefiind antrenat exclusiv într-o activitate ”de paradă”, polițistului trebuie să i se asigure echipament de calitate superioară, să nu-și facă griji dacă într-o activitate de CFL nocturn, s-ar putea să-și rupă pantalonii într-un mărăcine sau să i se descoase prin părțile rușinoase, tocmai când execută o încătușare. Dacă ne uităm la cost, respectiv 7465 lei/polițist dar și valoarea distinctă a fiecărui articol, comparat cu valoarea de pe piață, ne-am fi așteptat că ”s-a dat tunul”. Dacă în ceea ce privește polițiștii și interesul INSTITUȚIEI a trebuit să constatăm rapid o mare țeapă, rămâne de văzut cine a dat totuși acest ”tun”. Până la reacția Diamantul și Europol (Elefantul ține capul la cutie) nimeni nu era în stare să precizeze unde pot (dacă se pot) schimba articolele uzate. Amploarea fenomenului a trebuit să o constatăm însă din reacțiile numeroase ale polițiștilor și din mulțimea celor ce au completat tabelele răspândite de structurile de Logistică, în urma presiunilor sindicale.
Am cerut și cifre oficiale pentru a înțelege volumul pagubei gestionate de domnul Benone Matei iar sinuozitatea răspunsurilor alimentează destule suspiciuni față de care ne-am fi așteptat măcar la o Notă-raport de la DGIPI. Greu de crezut că subalternii vor răscoli prin hârțoagele șefului.
După cum puteți observa din răspunsul IGPR, destul de lacunar în dezvăluiri, aflăm că negociatorii au prevăzut – pentru echipamente speciale – un termen de garanție de DOAR 12 luni! Nu știm dacă termenul curge din data ieșirii de pe poarta fabricii ori data predării către polițistul beneficiar iar termenul de depunere a articolelor uzate a fost devansat – iarăși suspect – cu vreo două săptămâni! Ce fac polițiștii care constată acum degradări ale echipamentului?
Rămânem cu o întrebare, raportat la chestiunea echipamentelor, pentru că în mod vădit este o chestiune ce ține de imaginea Poliției Române: delictul trebuie pus pe seama liderilor de sindicat care au ieșit public cu dovezi (că altfel nu merge) și prin presiuni au determinat conducerea Poliției Române să înlocuiască pe seama (nu știm a cui) articolele uzate în perioada de garanție sau pe seama liniei ierarhice de decidenți, de la șeful Poliției Române în jos, care au semnat un contract păgubos, iresponsabil și cu impact direct și major asupra vizibilității INSTITUȚIEI?
Vitalie Josanu
P.S. Nutrim speranța că prezenta postare nu va fi interpretată drept un act de împietare a imaginii Poliției Române iar critica managementului superior numit politic nu va atrage etichetarea demersului nostru drept ”opinie politică”.
Sursa imagine: HER Magazine
