O RECENTĂ ADRESĂ A INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MENITĂ TEORETIC SĂ REZOLVE O PROBLEMĂ, DEVINE ÎNCĂ O DOVADĂ A PROFUNDEI DECONECTĂRI DE LA REALITATE. ÎN LOC SĂ OFERE SOLUȚII, DOCUMENTUL NU FACE DECÂT SĂ EXPUNĂ O STRATEGIE PERVERSĂ: IGNORAREA CAUZEI REALE A PROBLEMELOR ȘI VÂNĂTOAREA DE VINOVAȚI ACOLO UNDE NU EXISTĂ DECÂT VICTIME ALE SISTEMULUI.
Într-o instituție care se clatină sub presiunea unui deficit de personal fără precedent, unde polițiștii din stradă sunt epuizați, iar siguranța publică este menținută prin improvizații disperate, conducerea de vârf a Poliției Române alege să răspundă cu un act birocratic ce sfidează logica. Adresa nr. 590030/DC/S4/SA din 26.05.2025 nu este un plan de acțiune, ci un monument al incompetenței manageriale. Este un document care constată, cu o corectitudine juridică rece, că angajații muncesc prea mult și ilegal, dar omite, cu o vinovăție strategică, să menționeze de ce. Această omisiune deliberată transformă un act administrativ într-o auto-demascare a lipsei de viziune și, mai grav, într-un instrument de pedepsire a celor care se luptă să țină sistemul pe linia de plutire.
CONSTATAREA OFICIALĂ A UNUI SIMPTOM, IGNORÂND BOALA
PE HÂRTIE, DOCUMENTUL PARE O DEMONSTRAȚIE DE RIGOARE. ÎN REALITATE, ESTE O FUGĂ DE RESPONSABILITATE. CONDUCEREA POLIȚIEI ROMÂNE SE COMPORTĂ CA UN MECANIC AUTO CARE, CONFRUNTAT CU O MAȘINĂ CU REZERVORUL GOL, ÎI CERE ȘOFERULUI SĂ COMPLETEZE MAI MULTE FORMULARE DE MONITORIZARE A CONSUMULUI PENTRU A AJUNGE LA DESTINAȚIE.
Adresa Inspectorului General începe prin a prezenta, aproape clinic, constatările Direcției Control Intern: la nivelul mai multor unități există “nerespectarea normativului de ore alocat lunar“, o practică ce se întinde pe “mai multe luni consecutive” și duce la “imposibilitatea compensării cu timp liber“. Documentul recunoaște, cu o sinceritate birocratică, efectele negative: pe de o parte, daune pentru instituție, care este “angrenată în procese civile de durată și costisitoare“, și pe de altă parte, daune pentru personal, supus la “o suprasolicitare profesională“. Momentul de maximă luciditate pare atins atunci când aceste nereguli sunt încadrate în “sfera problemelor de sistem“. Însă tocmai aici se produce fractura logică. Orice manager competent, după ce identifică o problemă ca fiind “sistemică“, ar căuta cauza sistemică. Nu și conducerea Poliției Române. Pentru aceasta, “problema de sistem” nu este deficitul catastrofal de personal, ci o aparentă indisciplină managerială la nivel local. Cauza este ignorată cu desăvârșire, iar întreaga atenție este concentrată pe simptom.
MĂSURI FANTOMATICE PENTRU O CRIZĂ REALĂ: O ANALIZĂ A INAPLICABILITĂȚII
DISPOZIȚIILE DIN ACEASTĂ ADRESĂ NU SUNT DOAR INEFICIENTE, CI SUNT O INSULTĂ LA ADRESA INTELIGENȚEI ȘI A REZISTENȚEI ȘEFILOR DE UNITĂȚI CARE ÎNCEARCĂ SĂ ASIGURE ORDINEA PUBLICĂ ÎN CONDIȚII DE AVARIE.
Analizând punctual “soluțiile” propuse de Inspectorul General, absurdul situației devine evident:
- “Inițierea unor instrumente de supraveghere și control”: Prima măsură este un exemplu clasic de birocrație inutilă. Se cere șefilor de unități să creeze și mai multe hârtii, dispoziții și mecanisme de control pentru a se asigura că legea este respectată. Aceasta presupune că șefii locali încalcă legea din neglijență sau rea-voință, nu pentru că sunt forțați de o realitate cruntă. Este o soluție care adaugă sarcini administrative inutile unor comandanți deja copleșiți de sarcini operative pe care nu au cu cine să le îndeplinească.
- “Implementarea unor demersuri alternative”: Aici, documentul atinge culmile ficțiunii manageriale. Fiecare “alternativă” este o dovadă a deconectării totale de la teren:
- “Dimensionarea componenței unor grupe de intervenție”: Acest limbaj corporatist ascunde o realitate sumbră: reducerea numărului de polițiști dintr-o patrulă. Într-o țară unde un singur echipaj este deja responsabil pentru siguranța a zece sate, a “dimensiona” înseamnă a trimite un singur polițist la o intervenție sau a reduce și mai mult capacitatea de răspuns. Nu este eficientizare, este o vulnerabilizare directă a siguranței polițiștilor și a cetățenilor.
- “Identificarea de personal adecvat ce poate înlocui punctual polițiștii”: Această dispoziție este de-a dreptul halucinantă. Ea presupune că undeva, într-un birou sau într-o rezervă ascunsă, există polițiști calificați care stau degeaba și pot fi mobilizați. Această fantezie se lovește de zidul cifrelor: un deficit de peste 30% în județe precum Constanța, Harghita, Covasna și Caraș-Severin, și de peste 25% în alte 11 județe și în Capitală. Acest “personal adecvat” pur și simplu nu există. A cere unui șef de inspectorat să-l găsească este ca și cum i-ai cere să materializeze oameni din aer.
- “Adaptarea dispozitivului curent”: Se sugerează o flexibilizare a dispozitivului în funcție de analizele de risc. Ceea ce managementul superior pare să nu înțeleagă este că dispozitivul actual nu mai este de mult unul planificat strategic; este deja rezultatul unei adaptări disperate, o întindere la maximum a unei resurse epuizate. Nu mai există flexibilitate de unde să tai. Orice “adaptare” suplimentară înseamnă, în practică, abandonarea unor zone sau a unor intervale orare, lăsându-le la discreția infractorilor.
REALITATEA IGNORATĂ: CIFRELE UNEI HEMORAGII DE PERSONAL FĂRĂ PRECEDENT
ÎN TIMP CE CONDUCEREA IGPR REDACTEAZĂ ORDINE INAPLICABILE, CIFRELE REALE, DOCUMENTATE DE SINDICATUL “DIAMANTUL”, PICTEAZĂ IMAGINEA UNUI DEZASTRU. ACEASTA ESTE REALITATEA PE CARE ȘEFUL POLIȚIEI ROMÂNE REFUZĂ SĂ O RECUNOASCĂ, DEOARECE AR ÎNSEMNA SĂ-ȘI RECUNOASCĂ PROPRIUL EȘEC STRATEGIC.
Datele pentru anul 2024 sunt cutremurătoare. Patru județe – Constanța, Harghita, Covasna și Caraș-Severin – se confruntă cu un deficit de personal de peste 30%. Alte 11 județe, plus Capitala, au depășit pragul critic de 25%. Iar aceasta este doar media; în structurile operative, cele care intervin la 112 și investighează infracțiuni, golul este cu 5-10% mai mare. Această criză nu este o întâmplare, ci rezultatul direct al unor politici guvernamentale dezastruoase, care au inclus înghețarea salariilor și modificări haotice ale legii pensiilor, declanșând un exod masiv. Doar în 2023, 350 de polițiști au demisionat, iar valurile de pensionări, în special la final de an, arată disperarea unor oameni care au așteptat în zadar o minimă predictibilitate și respect. Paradoxal, până și Guvernul recunoaște că salarizarea este “insuficientă” și că există riscul “migrării personalului specializat”. Așadar, Guvernul admite cauza, dar șeful Poliției Române, în ordinele sale interne, alege să o ignore complet.
CUM IGPR ÎȘI PEDEPSEȘTE PROPRII OAMENI PENTRU CRIZA CREATĂ DE EL
AICI SE DEZVĂLUIE ADEVĂRATUL SCOP AL ADRESEI 590030. NU ESTE DESPRE A REZOLVA, CI DESPRE A PEDEPSI. ÎN LOC SĂ LUPTE LA NIVEL POLITIC PENTRU A OBȚINE POSTURILE ȘI BUGETELE NECESARE, CONDUCEREA IGPR A DECLANȘAT O SERIE DE CERCETĂRI DISCIPLINARE ÎMPOTRIVA ȘEFILOR DIN TERITORIU, ACUZÂNDU-I TOCMAI PENTRU CONSECINȚELE CRIZEI DE PERSONAL.
Logica este pe cât de simplă, pe atât de perversă. Pasul 1: Ca manager suprem, eșuezi în a asigura resursa umană necesară funcționării instituției. Pasul 2: Șefii din subordine, confruntați cu un deficit uriaș, sunt forțați să încalce legea orelor de muncă pentru a putea trimite o patrulă la un scandal în familie sau pentru a investiga un furt. Pasul 3: Emiți un ordin formal prin care interzici această practică ilegală, fără a oferi nicio soluție reală. Pasul 4: Îi sancționezi disciplinar pe aceiași șefi pentru că au încălcat ordinul, deși știai că nu aveau de ales. Rezultatul? Responsabilitatea pentru o criză sistemică, generată la nivel strategic, este transferată integral și abuziv la nivel local. Șefii de unități sunt prinși într-o capcană imposibilă: fie respectă ordinul și lasă comunitățile descoperite, riscând răspunderea pentru eșecuri operaționale, fie asigură serviciul polițienesc și sunt pedepsiți de propriii șefi. Adresa devine astfel nu un act de management, ci o probă pre-constituită pentru a izola răspunderea la vârf.
O NAVĂ FĂRĂ CÂRMACI ÎN MIJLOCUL FURTUNII
CÂND O INSTITUȚIE FUNDAMENTALĂ PENTRU SIGURANȚA STATULUI ESTE CONDUSĂ PRIN ORDINE FANTOMATICE ȘI PRIN TRANSFERUL VINEI, PROBLEMA NU MAI ESTE DOAR UNA DE MANAGEMENT, CI UNA DE SECURITATE NAȚIONALĂ.
Adresa Inspectorului General al Poliției Române este simptomul unei boli mult mai grave: o conducere care a pierdut contactul cu realitatea, care nu are viziune și a cărei principală preocupare pare a fi auto-protecția birocratică, nu bunăstarea angajaților sau siguranța cetățeanului. În loc să fie un lider care luptă pentru oamenii săi și pentru resursele necesare, șeful Poliției Române a ales să devină un inchizitor pentru subordonații săi. Această abordare nu doar că demotivează și umilește un personal deja epuizat, dar accelerează descompunerea capacității operative a Poliției. O navă aflată în derivă, cu o gaură imensă în cocă, nu are nevoie de un căpitan care să-i pedepsească pe marinarii ce încearcă să scoată apa cu gălețile, ci de unul care să repare.
Vitalie Josanu
Sursa imagine: romania.europalibera.org
