Valuri de șoc au zguduit recent mediul universitar românesc, scoțând la lumină o realitate sumbră, mult timp ascunsă în spatele zidurilor academice. Cazuri grave de hărțuire, de la SNSPA la Universitatea de Arhitectură, au demonstrat că sanctuarele cunoașterii pot deveni, pentru mulți studenți, spații ale fricii și abuzului. Într-un astfel de context național, în care opinia publică cere transparență și toleranță zero, te-ai aștepta ca instituția menită să formeze viitorii apărători ai legii – Academia de Poliție “Alexandru Ioan Cuza” – să fie un etalon de corectitudine. Te-ai aștepta ca aici, mai mult ca oriunde, legea să fie nu doar respectată, ci aplicată cu sfințenie. Realitatea, însă, pare desprinsă dintr-un manual al disimulării birocratice. Un dialog dintre Sindicatul “Diamantul” și conducerea Academiei dezvăluie o atitudine de neînțeles: o sfidare tacită a obligațiilor legale și un refuz sistematic de a oferi răspunsuri concrete, tocmai în problema sensibilă a protejării propriilor angajați și studenți.
O LEGE PENTRU PROTECȚIE, O REALITATE A EVITĂRII
În octombrie 2023, intra în vigoare Hotărârea de Guvern nr. 970, un act normativ menit să transforme radical modul în care instituțiile publice gestionează hărțuirea morală și sexuală. Legea nu este un simplu ghid de bune practici; ea impune obligații clare, acționabile: elaborarea de metodologii interne, desemnarea prin act administrativ a unei persoane sau comisii responsabile și, fundamental, informarea transparentă a tuturor angajaților cu privire la cine este această persoană și cum poate fi contactată. Scopul este simplu și vital: să ofere oricărei potențiale victime o cale de raportare clară, sigură și accesibilă, eliminând ambiguitatea și frica. Cum a răspuns Academia de Poliție acestei cerințe legale imperative? Printr-o eschivă calculată.
DIALOGUL SURZILOR: CÂND ÎNTREBI DESPRE MERE ȘI AFLI DESPRE… PRUNE
Înarmat cu textul legii, Sindicatul “Diamantul” a adresat Academiei o serie de 19 întrebări punctuale, menite să verifice gradul de conformare. Nu aM cerut opinii, ci documente: metodologia implementată, procedura de promovare, actul de desemnare a responsabilului, dovada informării angajaților. Răspunsul Academiei este o capodoperă a evaziunii.
La întrebarea despre noua metodologie anti-hărțuire, Academia a indicat un “Ghid pentru combaterea discriminării” din 2022 – un document generic, elaborat cu mult înaintea noii legi și care nu îndeplinește cerințele specifice ale acesteia. Când am cerut actul administrativ prin care a fost numită persoana responsabilă, ușa transparenței a fost trântită în nas. Motivul invocat? Un paravan birocratic: protecția datelor cu caracter personal. Este o justificare absurdă, care anulează însuși scopul legii. Cum poate o victimă să raporteze un abuz unei persoane a cărei identitate este considerată o dată personală protejată?
Cea mai șocantă admitere vine însă la întrebarea privind măsurile proactive de prevenire. Răspunsul Academiei este tranșant: deoarece numărul de sesizări a fost mic, “nu au fost planificate acțiuni prioritare de prevenire şi combatere“. Această logică este nu doar defectuoasă, ci și periculoasă. Studiile și cazurile recente arată că un număr mic de plângeri nu înseamnă absența problemei, ci, de cele mai multe ori, o cultură a fricii, în care victimelor le este teamă să vorbească. A aștepta să se adune plângerile pentru a acționa este echivalent cu a refuza să instalezi extinctoare până când clădirea nu ia foc.
VULNERABILITATEA SUPREMĂ: CONTRADICȚIA DIN PROPRIILE REGULAMENTE
Dacă răspunsurile evazive pot fi puse pe seama unei birocrații inepte, un detaliu din documentele interne ale Academiei transformă neglijența în rea-credință. Propria Cartă Universitară, actualizată la finalul anului 2024, conține un articol care dinamitează întreaga apărare a instituției. Art. 43, alin. (2) din Anexa la Cartă (Codul de Etică) stipulează negru pe alb obligația Senatului de a adopta o nouă “Metodologie privind prevenirea și combaterea hărţuirii” în termen de maximum 60 de zile de la intrarea în vigoare a codului.
Cronologia devine astfel o probă zdrobitoare. Academia își asumă un termen clar pentru a se conforma legii, cel mai probabil acest termen expiră, iar când Sindicatul “Diamantul” întreabă despre stadiul implementării, conducerea ignoră complet propria obligație și indică un document vechi și neconform. Aceasta nu mai este o simplă omisiune; este un act deliberat de a ascunde propria incapacitate de a respecta legea și propriile regulamente.
UN SIMPTOM PERICULOS ÎNTR-UN CONTEXT NAȚIONAL ALARMANT
Atitudinea Academiei de Poliție nu poate fi privită izolat. Ea este simptomatică pentru o problemă mult mai largă în sistemul universitar românesc, unde, conform rapoartelor, o treime dintre studente au fost hărțuite sexual, iar mecanismele de raportare sunt adesea neclare sau descurajante. Când o instituție de forță, al cărei etos se bazează pe rigoare și respectarea legii, alege să trateze cu superficialitate o problemă de o asemenea gravitate, mesajul transmis studenților și angajaților este devastator: “Sunteți pe cont propriu”. Lipsa de acțiune a Academiei nu face decât să perpetueze cultura tăcerii care a permis cazurilor precum cele de la SNSPA sau Arhitectură să se agraveze timp de ani de zile.
MAI MULT DECÂT O NEGLIJENȚĂ: UN REFUZ AL RESPONSABILITĂȚII
Analizând faptele, răspunsul Academiei de Poliție nu este o simplă eroare administrativă. Este un refuz conștient de a asuma responsabilitatea pe care legea i-o impune. Este o alegere a opacității în detrimentul siguranței, o preferință pentru formalismul gol în dauna protecției reale. Într-o perioadă în care România face pași importanți prin ratificarea unor convenții internaționale pentru eliminarea violenței la locul de muncă, precum Convenția OIM nr. 190, atitudinea Academiei reprezintă un regres periculos. Se naște o întrebare legitimă și profund îngrijorătoare: ce fel de respect pentru lege și pentru victimă învață viitorii polițiști într-o instituție care, la cel mai înalt nivel, demonstrează că anumite legi pot fi, pur și simplu, ignorate?
Am revenit, din nou… după aproape șapte luni, poate de data aceasta vom afla daca Academia a mișcat ceva,
Vitalie Josanu
