CCR ÎNTRE LEGE ȘI FĂRĂDELEGE

0
1791

La nivelul familiei ordine si aparare s-a format in ultimii ani, cam de pe vremea lui Dorneanu, o perceptie ca judecatorii CCR lucreaza si conlucreaza cu politicul, impotriva noastra, ca parte a unui aranjament mutual pentru un tratament indulgent si favorabil in ceea priveste drepturile magistratilor

Observati ca folosesc “perceptie”, pentru ca nu avem o certitudine intemeiata pe probe solide, cum ar fi niste inregistrari video-audio ( cum au mai scapat prin presa, in unele cazuri celebre).

Insa daca arata ca o rata si macane ca o rata, pai atunci trebuie sa fie o rata. Rationament deductiv.

Coincidenta, ultimii doi presedinti CCR sunt oameni care au avut legaturi “de sange” cu PSD.

Actualul presedinte CCR, Marian Enache, a fost deputat în mai multe legislaturi, pe listele FSN, PDSR și PSD. În 1993 a fost consilier prezidențial al lui Ion Iliescu. Potrivit unor articole de presa, Enache ar fi avut chiar si un dosar de colaborator cu Securitatea care, foarte convenabil, a “disparut”. (Cam cum a disparut si dosarul lui Basescu, pana cand a reaparut, intr-un moment cand Marinarul nu a mai prezenta utilitate pentru “deep state”)

Fostul presedinte CCR, Valer Dorneanu, a fost parlamentar PSD, presedintele Camerei Deputatilor intre 2000 si 2004 si ministru-delegat intre 1992 si 1995, in Guvernul Vacaroiu. Intre 1990 si 1992 a fost consilier pe probleme de legislatie al presedintelui de atunci, Ion Iliescu. Deci pesedist greu si el.

A fost un adevarat soc pentru noi cand recent, CCR-ul lui Enache a respins criticile de neconstitutionalitate ale OUG 59/2017 intemeiate pe motivul nesolicitarii avizului de specialitate de la Consiliul Legislativ, mai inainte de adoptarea ordonantei.

Ca o paranteza, OUG 59/2017 este emanatia otravita a PSD-ului din vremea cuplului toxic Dragnea-Olguta Vasilescu, o norma care ne-a diminuat pensiile militare cu cca 1/3 si a transformat, in acelasi timp, retinerea CIBS-ului ( 25% din brut, egal cu CAS) de la politisti si militari, intr-un mijloc de imbogatire nejustificata a statului ( pentru aspectul lipsei unei contraprestatii reale a statului).

Asa cum am avertizat de mai multe ori, in mod unitar, in spatiul legislativ si politic, in spatiul judecatoresc si cel ccr-ist, pensiile militare sunt percepute ca “necontributive”. Modul in care s-a aplicat recent, supraimpozitarea introdusa prin legea 282/2023, dovedeste fara dubiu, aceasta viziune a celor care ne dirijeaza destinele.

Ca o paranteza la paranteza, pentru mine este incomprehensibil cum acest subiect monstruos care priveste regimul juridic defectuos, de-a dreptul irational al al CIB-ului, lipsa de contraprestatie efectiva din partea statului, si nu in ultimul rand efectul crunt ca pensia militara e considerata necontributiva, taxata la sange si actualizata din an in pasti, lipseste total din agenda publica a celorlalti lideri sindicali, inclusiv din agenda organizatiilor pensionarilor militari.

La intalnirea asta proaspata de la MAI cu “Excelenta” Ciolacu ( ca cica asa se gudura unul pe la sedinta, cu “ excelenta”) , n-a atins niciunul, problemele generate de plata CIBS.

Sunt unii pe care nu-i duce capul. Care daca au ajuns la sedinta MAI, ei cica au ajuns la “struguri”. E clar, astia s-au realizat. Si-au atins maximul. Atat ii duce bibilica. N-am asteptari nici de la SNPPC-ul lui Zelca. Insa sunt dezamagit ca Andreica si Lincu, cu care am o relatie pe care as caracteriza-o de amicitie si respect reciproc si cu care am mai atins, in ultimii 5 ani, subiectul asta al CIB-ului, nu il apreciaza la gravitatea pe care o i-o acord eu si nu se angajeaza si ei, public, pe subiectul asta grav. Capul ii duce, pot intelege concepte juridice complexe si au acces in zone mai inalte si mai largi decat ajung eu. Deci nu ma deranjeaza liderii “ reprezentativi” de nivel strugurel, insa sunt dezamagit de lipsa de reactie a oamenilor pentru care am apreciere si asteptare.

Inchei parantezele, ca sa ma intorc de unde am plecat. Adica la CCR.

Intr-o jurisprudenta anterioara consistenta si relativ fresh, CCR a analizat rand pe rand, toate felurile de avize si toate institutiile (consiliile) dadatoare de aviz in procesul de nastere legislativa, separand pe cele cu relevanta constitutionala de cele de natura doar legala si deci fara relevanta din perspectiva incalcarii constitutiei.

Ca sa citez doar din decizia 221/2020, CCR a retinut: “ În privinţa Consiliului Legislativ Curtea Constituţională a avut în vedere faptul că atribuţia sa de avizare din cadrul procedurilor de adoptare a unor acte normative este menţionată expres chiar în Constituţie, ceea ce permite calificarea ei drept “obligaţie constituţională” a cărei nerespectare atrage “neconstituţionalitatea legii sau a ordonanţei – simplă sau de urgenţă”

Se naste firesc intrebarea ce forta obscura a raului a intervenit sa schimbe o jurisprudenta clara, densa a CCR, astfel incat sa fie respinsa exceptia de neconstitutionalitate a OUG 59/2017 pe motivul nesolicitarii avizului Consiliului Legislativ?

Motivarea deciziei de respingere inca nu s-a publicat. Sunt tare tare curios sa o vad.

Asa ajung, de fapt, de unde am plecat. Desi mi-a luat un kilometru, partea “introductiva”.

Am vrut sa va atrag atentia asupra unei decizii CCR proaspete de respingere, decizia 599 din 21 noiembrie 2023, publicata pe 17 ianuarie in Monitorul Oficial.

Deci, celor interesati de scrierile mele, va este cunoscut ca in ultimii 5 ani, am atacat la CCR din diverse unghiuri, normele noastre de salarizare in cascada, care ca intr-un lant se reactiveaza unele pe alte, dupa ce aparent au fost abrogate. Si care au format in perioada 2010- prezent, baza pentru faimoasa “ inghetare”.

CCR-ul le-a calcat pe toate in picioare, esential sub pretextul ca nu exista o reactivare a normelor abrogate si ca am eu vedenii.

Insa in exceptia analizata in decizia 599/2023, am avut o abordare distincta, deosebita.

Am contestat interpretarea ( deja uniformizata la nivelul sistemului judecatoresc) potrivit careia sumele compensatorii tranzitorii din salariul de functie/solda de functie se iau in considerare la analiza conformitatii cu regula constitutionala potrivit careia salariul lunar nu poate fi mai mic decat salariul minim garantat.

Redau un pic mai jos, o parte din argumentele mele, astfel cum au fost sintetic in decizia 599/2023.

12. Se afirmă că în perioada din 2010 până în prezent, de aplicare tranzitorie a legilor-cadru de salarizare, legiuitorul a suprimat unele dintre sporurile şi suplimentele acordate potrivit legislaţiei valabile în anul 2009 şi a instituit, temporar, drepturi băneşti în cuantum echivalent cu cuantumul fostelor sporuri şi suplimente care nu au mai fost recunoscute prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în scopul de a nu scădea veniturile salariale ale bugetarilor în plată, în luna decembrie 2009. Aceste drepturi compensatorii tranzitorii au fost recunoscute prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 31 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, iar existenţa lor “tranzitorie” s-a perpetuat până în prezent, întrucât nu s-a reuşit o aplicare completa a noului sistem de salarizare pentru personalul bugetar. În ciuda scopului legiuitorului de a le recunoaşte doar temporar, ele încă supravieţuiesc ca elemente de salarizare, chiar şi după intrarea în vigoare, de la 1 iulie 2017, a Legii-cadru nr. 153/2017, datorită strategiei legiuitorului ca această lege să intre în vigoare treptat, şi nu dintr-odată.

13. Ca atare, existenţa acestor drepturi compensatorii tranzitorii conduce la două interpretări posibile ale art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, din perspectiva dreptului la salariu, prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituţie. Astfel, într-o primă interpretare, conformarea salariului de funcţie la exigenţa salariului minim brut pe ţară garantat în plată nu se analizează prin luarea în considerare a cuantumurilor acestor drepturi tranzitorii. Într-un al doilea înţeles posibil al textelor criticate, contrar art. 41 alin. (2) din Constituţie, conformarea salariului de funcţie la exigenţa salariului minim brut pe ţară garantat în plată se analizează prin luarea în considerare a cuantumului salariului de funcţie majorat cu cuantumurile acestor drepturi suplimentare tranzitorii care încă există în structura salariului de funcţie.

14. Se apreciază că art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 87 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, interpretate în sensul în care conformarea salariului de funcţie la exigenţa salariului minim brut pe ţară garantat în plată se analizează prin luarea în considerare a cuantumului salariului de funcţie majorat cu cuantumurile acestor drepturi suplimentare tranzitorii din structura salariului de funcţie, încalcă şi principiul nediscriminării în exercitarea dreptului la salariu minim, întrucât pentru orice alte categorii de salariaţi decât poliţiştii, comparaţia între remuneraţia de bază şi salariul minim, deci analiza de respectare a dreptului prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituţie, se realizează fără a se lua în considerare drepturile suplimentare introduse în remuneraţia principală. În acest context, se afirmă că prezintă relevanţă în cauză şi împrejurarea că în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu ocazia soluţionării unor speţe privind interpretarea Directivei 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, s-a stabilit că majorările şi sporurile, care nu sunt definite drept elemente care fac parte din salariul minim prevăzut de legislaţia sau de practica naţională a statului membru şi care modifică raportul dintre prestaţia lucrătorului, pe de o parte, şi contraprestaţia pe care acesta o primeşte, pe de altă parte, nu pot, în temeiul dispoziţiilor Directivei 96/71/CE să fie considerate astfel de elemente salariale (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 14 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza Comisia Comunităţilor Europene împotriva Republicii Federale Germania, C-341/02, punctul 39).”

Toata munca asta, in zadar! CCR a respins exceptia ca inadmisibila, pe motiv ca este o chestiune de interpretare a legislatiei si care tine este apanajul instantelor.

Au procedat corect? Au fost obiectivi? Eu cred ca nu! Era o chestie care tinea de interpretarea judecatoreasca doar daca existau cel putin doua curente de interpretare. In practica, se contureaza de obicei, pe o interpretare a unei norme dificile, o teza majoritara a instantelor si una minoritara.

Si atunci se sesizeaza ICCJ, sa clarifice conform competentei. Insa acolo unde exista o singura interpretare uniforma la nivelul instantelor, care este suplimentar criticata ca neconstitutionala, ICCJ nu mai poate interveni. Acolo este treaba CCR sa inlature interpretarea asumata de toate instantele, dar neconstitutionala.

Asa ca, ramane cum era, cel putin cat timp avem un CCR in componenta asta, “perceputa” ca fiind sub influenta pesedista.

Ce-o mai fi, “vom vedea”, cum le-a zis Excelenta Ciolacu, reprezentantilor sindicali adunati la sedinta de socializare de la MAI cu seful Guvernului PSD-PNL.

Emil Pascut

PS: In decizia nr. 51/2020, CCR nu a avut nicio retinere sa judece pe fond, interpretarea ( unica si obligatorie) facuta de ICCJ, pe marginea sporului de doctorat ( suma compensatorie). La fel ca in cauza judecata prin decizia nr.599/2023, si acolo era tot o chestiune de interpretare unica, uniforma, standardizata a legislatiei.

Sursa imagine: DIGI 24

Leave a reply

Please enter your comment!
Please enter your name here