Functionarul public este motivat sa se perfectioneze profesional prin recompense, dar mai ales prin sanctiuni.
In viata de toate zilele a structurilor juridice de suport din MAI, consilierii juridici nu sunt sanctionati disciplinar si financiar atunci cand se pierd procese exclusiv din cauza incompentei profesionale a respectivilor, avand ca efect nasterea unor debite in sarcina unitatii ( cheltuieli de judecata facute de reclamant). O greseala cronica si costisitoare pentru ca prostul papa bani (salariu) si suplimentar aduce si prejudicii unitatii, in activitatea lui de reprezentare procesuala. Ce administrator la privat ar tine niste prosti pe salariu, cand ei ii provoaca pagube? De ce sa nu recuperezi paguba din buzunarul lor, cand pierderea procesului este rezultatul vadit al unei incompetente grosiere? Nu trebuie sa-i dai afara din prima, dar macar ii pui la plata si vezi daca invata ceva din asta, daca devin mai profesionisti. Daca recuperarea pagubei din buzunarul lor nu e suficient stimul sa invete carte, atunci ii dai afara.
Din pacate MAI isi protejeaza prostii din randul consilierilor juridici si nu se intoarce niciodata impotriva lor, pentru recuperarea pagubelor. In mod firesc se perpetueaza o defectuoasa interactionare a structurilor de politie cu dreptul, nemaiputand fi atins dezideratul de conformare a activitatii institutiei cu legea in vigoare, ceva ce ar trebui sa garanteze chiar consilierii juridici din MAI.
In cauza 1686/2/2023, Curtea de Apel a dat o solutie bine motivata prin care da castig de cauza sindicatului reclamant:
“Obligă pârâtul IGPR să declasifice Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vrancea, aprobat prin Dispoziţia nr.56/11.07.2017 a Inspectorului General al Poliţiei Române. Obligă pârâtul IGPR să comunice reclamantului, după declasificare, Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vrancea, aprobat prin Dispoziţia nr.56/11.07.2017 a Inspectorului General al Poliţiei Române. Obligă pârâtul IGPR la plata către reclamant a sumei de 2.550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru şi onorariu avocat. “
Aveti mai jos atasate, sentinta CAB, intampinarea jalnica a IGPR de la fond si recursul IGPR.
O intrebare care se naste firesc este ce anume ii mana pe reprezentantii procesuali ai IGPR sa formuleze un recurs chiar mai prost decat intampinarea? Ma daca nu esti in stare sa combati argumentele retinute de instanta, sa le dovedesti ca fiind eronate, de ce faci un recurs doar ca sa te afli in treaba, amplificand cheltuielile care vor fi platite in final de catre IGPR?
Pentru ca stii ca nu vei fi tras la raspundere! Nu vei suferi disciplinar si nici financiar. Si atunci te doare drept in fund ca institutia publica in “serviciul” careia te afli, va plati 1000 lei sau 5000 lei sau 50000 lei sau 100000 euro, cheltuieli de judecata.
Nu vreau sa fac o analiza publica completa a recursului promovat de natafletii juridici de la IGPR.
Insa ma revolta sa vad o incompetenta crasa care latra, grohaie, cotcodaceste, care produce constant prejudicii IGPR (atat din perspectiva conformarii cu dreptul cat si din perspectiva financiara) si ramane mereu nesanctionata. Si vreau sa vedeti si voi, minunatiile pe care le scriu astia, intr-un recurs de IGPR.
Cica e motiv de nulitate ca judecatorul de tribunal nu a introdus in cauza si pe IPJ Vrancea. Judele a stabilit insa motivat, insusindu-si observatiile sindicatului, ca IGPR este organul decident al clasificarii/declasificarii ROF-ului IPJ Vrancea. Legea este in sensul ca te judeci cu cel care dispune, nu cu cel care propune. Deci daca nu era nicio cerinta legala ca sa il introducem in cauza pe ala micu ( propunatorul IPJ Vrancea) de cand a devenit motiv de nulitate? In plus, instanta a respins cu o motivare foarte clara si convingatoare, exceptia lipsei de calitate procesuala pasiva a IGPR iar “expertii” nu au atacat solutia data pe exceptie, in calea de atac. Acest mic amanunt al neatacarii solutiei date pe exceptie, ii semnaleaza unui jurist ca autorii recursului ori sunt prostovani sadea ori au facut recursul cu rea credinta, exclusiv in scop de tergiversare a definitivarii solutiei de prima instanta.
Trebuie avute in vedere si prevederile art 78 din Cod Procedura Civila, potrivit caruia partile pot solicita in fata primei instante, introducerea in cauza a altor persoane. (” Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe.”). Insa IGPR nu a cerut asa ceva. De ce nu a cerut? De abia cand au ajuns la recurs au citit ei Codul de Procedura Civila si au aflat ca puteau sa ceara in fata prime instante introducerea unui tert? ( Asta nu inseamna ca judele era obligat sa admita). Pai daca ei nu au considerat necesar si nu au cerut, uite ca nici judele nu a considerat necesar. Nu e niciun motiv de nulitate.
La punctul IV in recurs se invoca in esenta ca instanta nu putea sa-i oblige pe ei sa declasifice tot ROF-ul IPJ Vrancea si ca conducatorii unitatilor de politie clasifica si declasifica ce si cat vor muschii lor, dupa cum ii taie capul.
Ba ej nebun? Astia, desi e de presupus ca sunt juristi cu experienta, nu cunosc competentele instantei de judecata? Sau nu cunosc ca legea (legea 182/2002) este cea care prevede conditii pentru secretizare (conditii care prin absenta, devin conditii pentru desecretizare), nu seful unitatii? La “secret de serviciu”, trebuie demonstrat ca s-ar produce un prejudiciu daca se dezvaluie public informatia care se doreste a fi secretizata!
Insa nicaieri, nici in intampinarea de la fond, nici in recurs, “elita” IGPR nu arata ca ei ar fi citit vreodata definitia legala a informatiei secret de serviciu (“informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat”).
Daca Gigi Becali isi facea o aparare d’ asta, era de inteles. Dar nu un consilier juridic care are un minim respect fata de profesie! Si daca va uitati la finalul recursului o sa vedeti ca peste aia mica (Dana Maria Latu) mai semneaza doi prosti, de rang superior, unu cica sef serviciu contencios (Georgian Dutu) si altul imputernicitu’ director ( Marius Claudiu Iaru). Deci astia trei impreuna sunt ” elita” juridica a IGPR. E grav!
Hai sa presupunem ca recursul IGPR se respinge si IGPR are de plata 5500 lei din cauza celor trei functionari incompetenti care au intocmit un recurs nefondat. De ce sa nu fie pusi la plata? De ce trebuie sa suporte IGPR, paguba rezultat al incompetentei profesionale?
Daca i-ar pune la plata o data, de doua ori, pai credeti ca isi mai permit sa faca aparari si recursuri care sunt vadit nefondate, care sunt intocmite cu vadita rea credinta?
Cu aceeasi problema ne confruntam si la “prostii satului” de la DGF. Fac de ani de zile, greseli grave care afecteaza financiar zeci de mii de salariati si nu este niciunul tras la raspundere. Au fost trasi la raspundere cand au refuzat patru ani sa aplice politistilor, principiul salarizarii la nivel maxim? Nu! Au fost trasi la raspundere cand au ascuns veteranilor din misiuni internationale, HG 1086 din 2004, iar creantele initiale in valuta s-au dublat si chiar triplat cu dobanda si inflatia? Nu! Vor fi trasi la raspundere pentru ca v-au calculat gresit “excelenta” ( pentru ca analfabeti fiind, au crezut ca “majorarea” e “spor”)? Nu!
Asta inseamna frate, slujba la stat! Prostul e protejat, are sanse sa supravietuiasca, ba chiar sa si promoveze in cariera pana sus de tot, in varf! Daca Grecu (DGF) si cu Tatu( DGJ) erau la privat si ii provocau aluia pagube de milioane de euro ( cum s-a intamplat cu diurna in valuta) patronul ala, dupa ce le lua si chilotii de pe ei ca sa isi acopere paguba, le dadea un sut in cur si ii arunca in strada. Insa la stat, amandoi sunt premianti!
Emil Pascut
