Despre ce e vorba

Polițiștii care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază, conform legii, de un spor salarial. Acest spor — cunoscut în limbajul curent sub denumirea de „spor de antenă” (spor de condiții grele) — se calculează ca procent din salariul de funcție, proporțional cu timpul efectiv lucrat în acele condiții.

Problema apare în momentul concediului de odihnă. Când un polițist intră în concediu, instituția calculează indemnizația de concediu fără a include acest spor, pe motiva că polițistul „nu mai lucrează efectiv” în condiții grele în perioada de odihnă. Rezultatul: polițistul primește mai puțini bani în concediu decât câștigă în mod normal.

Această practică a fost declarată ilegală în mod definitiv și obligatoriu de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia RIL nr. 23/2021, publicată în Monitorul Oficial. Curtea a stabilit clar că sporurile pentru condiții de muncă au caracter permanent și trebuie incluse în indemnizația de concediu.

Aceeași concluzie rezultă și din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-155/10, Williams c. British Airways), care a stabilit că orice element salarial legat intrinsec de executarea sarcinilor de serviciu trebuie menținut pe durata concediului de odihnă. Scopul concediului este ca lucrătorul să se afle, din punct de vedere financiar, într-o situație comparabilă cu perioadele de muncă.

Ce ar fi trebuit să se întâmple

După publicarea Deciziei RIL 23/2021 în Monitorul Oficial (20 ianuarie 2022), ordonatorul de credite — în cazul Poliției Române, Inspectoratul General — ar fi trebuit să emită instrucțiuni de recalculare a indemnizațiilor de concediu pentru toți polițiștii care beneficiază de sporuri pentru condiții de muncă. Nicio instanță, niciun proces, nicio cheltuială suplimentară. Doar aplicarea legii așa cum a fost interpretată definitiv de instanța supremă.

Nu s-a întâmplat. Nici în 2022, nici în 2023, nici în 2024, nici în 2025. Aparatul central al Poliției Române — IGPR și structurile subordonate — a continuat să calculeze indemnizațiile fără includerea sporului, forțând sindicatele să introducă acțiuni în instanță pentru fiecare grup de polițiști în parte.

Dosarul 1488/116/2024 — un exemplu concret

SPR „Diamantul” a introdus la 25 septembrie 2024 o cerere de chemare în judecată la Tribunalul Călărași, pentru 19 membri de sindicat angajați la IPJ Călărași și la Brigada Autostrăzi — Biroul de Poliție Autostrada A2 București-Cernavodă. S-a cerut recalcularea indemnizațiilor de concediu cu includerea sporului pentru condiții grele de muncă, plata diferențelor restante, actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală.

Ce a urmat ilustrează perfect mecanismul de tergiversare:

La 12 februarie 2025, instanța a dispus disjungerea a 5 reclamanți care aveau domiciliul în alte județe, creând 3 dosare disjunse pe lângă dosarul principal. Fiecare dosar disjuns a generat propriul traseu procedural, cu excepții de necompetență teritorială, declinări, noi citări, noi termene.

Dosarul principal a trecut prin 10 amânări consecutive de pronunțare înainte ca Tribunalul Călărași să admită acțiunea la 16 iulie 2025. Dar pârâții — IPJ Călărași și IGPR — au declarat recurs, care se va judeca la Curtea de Apel București abia la 22 octombrie 2026.

Arborele complet al dosarului

Tabelul de mai jos prezintă traseul integral al dosarului-mamă și al dosarelor disjunse. Toate au pornit dintr-o singură acțiune, depusă pentru un drept deja stabilit prin decizie obligatorie a ÎCCJ.

Ce înseamnă asta în termeni reali

Întregul mecanism descris mai sus — disjungeri, excepții, declinări de competență, recursuri — a fost pus în mișcare pentru un drept pe care statul îl datorează de drept și pe care instanța supremă l-a confirmat în 2021. Fiecare termen de judecată înseamnă resurse: timp al judecătorilor, timp al grefierilor, timp al consilierilor juridici din IPJ-uri și IGPR, onorariile de deplasare, costul administrării dosarelor. Toate din bani publici.

La aceasta se adaugă efectul financiar al întârzierii: fiecare lună în care dreptul nu este plătit voluntar generează dobândă legală și actualizare cu indicele de inflație. Cu alte cuvinte, statul plătește mai mult decât ar fi plătit dacă ar fi aplicat decizia ÎCCJ din oficiu.

De ce se întâmplă asta

Aparatul central al Poliției Române invocă, în mod repetat, aceleași apărări în instanță: că sporul are caracter temporar, că nu se cuvine pe perioada concediului, că Decizia RIL 23/2021 se referă doar la polițiștii de penitenciare, nu și la polițiștii din cadrul Poliției Române.

Toate aceste argumente au fost respinse sistematic de instanțe. Tribunalul Gorj, în sentința pronunțată în dosarul 212/116/2025, a demonstrat pe 21 de pagini de motivare că raționamentul RIL-ului se aplică mutatis mutandis și polițiștilor din Poliția Română, ambele categorii fiind salarizate în baza aceluiași cadru normativ — Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017.

Mai mult, s-a invocat că deciziile interpretative ale Înaltei Curți ar fi obligatorii „doar pentru instanțele de judecată”, nu și pentru autoritățile administrative. Acest argument, care avea un suport textual fragil în vechea formulare a art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, a fost definitiv eliminat prin Legea nr. 265/2022, care a modificat textul. În prezent, dezlegarea dată problemelor de drept este „obligatorie” — fără nicio restricție privind destinatarii. Iar chiar și înainte de modificare, un RIL nu creează drept nou, ci clarifică sensul corect al legii existente. O autoritate care aplică legea într-un sens declarat eronat de instanța supremă nu face altceva decât să încalce legea.

Consilierii juridici care susțin această politică

Niciuna dintre apărările invocate de pârâți în instanță — că sporul e temporar, că RIL-ul nu se aplică polițiștilor din Poliția Română, că OMAI S/7/2018 e legal — nu se formulează singură. Fiecare întâmpinare, fiecare cerere de recurs, fiecare excepție procesuală este redactată și semnată de un consilier juridic. Aceștia sunt juriști de profesie, absolvenți de facultăți de drept, care cunosc — sau ar trebui să cunoască — jurisprudența obligatorie a ÎCCJ, dreptul Uniunii Europene și ierarhia actelor normative.

Cu toate acestea, consilierii juridici din IPJ-uri și din aparatul central continuă să redacteze apărări pe care instanțele le resping sistematic, în formulări aproape identice de la un dosar la altul. Nu e vorba de o interpretare juridică legitimă a unei chestiuni controversate — e vorba de un drept tranșat definitiv, pe care ei îl contestă mecanic, dosar după dosar, pentru că aceasta este linia impusă de DGF și de conducerea IGPR.

Întrebarea care se pune este una de etică profesională: un consilier juridic care redactează în cunoștință de cauză o apărare pe care o știe neîntemeiată, invocând un ordin intern despre care știe că e contrar legii și unei decizii obligatorii a instanței supreme, își îndeplinește obligația profesională sau o încalcă? Statutul profesiei de consilier juridic obligă la respectarea legii și a jurisprudenței, nu la executarea orbească a instrucțiunilor conducerii administrative. Și totuși, în dosarele sindicatului, nu am întâlnit nici măcar un singur consilier juridic care să fi semnalat intern ilegalitatea poziției pe care este pus să o susțină.

Realitatea este că acești consilieri juridici slujesc servil gruparea coagulată în jurul lui Grecu Răzvan, contabilul șef al Direcției Generale Financiare din MAI, în loc să apere interesele legale ale instituției pe care o reprezintă. Fiecare hotărâre judecătorească pierdută, fiecare cheltuială de judecată la care este obligat IPJ-ul, fiecare dobândă și actualizare cu inflația care se acumulează sunt consecințe directe ale muncii lor. Și totuși, niciunul nu suportă vreo consecință profesională pentru că redactează apărări pe care instanțele le resping în mod constant.

Rolul Direcției Generale Financiare și al ministrului

Politica de refuz sistematic al aplicării voluntare a drepturilor salariale stabilite prin lege și confirmate de ÎCCJ este coordonată, la nivelul aparatului central al MAI, de Direcția Generală Financiară (DGF), condusă de directorul general chestor principal de poliție Grecu Răzvan. DGF este structura care elaborează normele metodologice de salarizare și care instruiește inspectoratele județene cu privire la modul de calcul al drepturilor bănești. Atât timp cât DGF refuză să transmită instrucțiuni conforme cu deciziile obligatorii ale ÎCCJ, inspectoratele județene vor continua să calculeze eronat indemnizațiile de concediu, iar polițiștii vor fi nevoiți să se adreseze instanțelor.

Sindicatul a solicitat în mod expres și repetat atât modificarea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. S/7/2018 — ordinul clasificat „secret de serviciu” care reglementează normele metodologice de salarizare — pentru eliminarea articolului care stă la baza interpretării eronate, cât și declasificarea acestui ordin, pentru ca polițiștii să poată cunoaște normele care le guvernează propriile drepturi salariale. Într-unul dintre răspunsurile oficiale, primit de sindicat prin adresa DGF nr. 453069 din 06.06.2025, semnată de Grecu Răzvan, recunoaște formal că au fost „inițiate demersurile necesare în vederea amendării” OMAI S/7/2018, dar condiționează orice modificare efectivă de adoptarea unui „proiect de act normativ de nivel superior” care „presupune inițierea unui proiect de act normativ de nivel superior, adoptarea acestuia necesitând un consens decizional sistemic, care să se încadreze în politicile fiscal-bugetare agreate la nivelul Guvernului României”.

Cu alte cuvinte: DGF recunoaște că legea și decizia ÎCCJ impun modificarea, dar refuză să o facă până când nu obține aprobări politice de la nivelul Guvernului. Între timp, au trecut deja aproape un an de la acest răspuns și aproape patru ani de la publicarea Deciziei RIL 23/2021, fără nicio modificare concretă.

Competența de a modifica OMAI S/7/2018 aparține exclusiv ministrului afacerilor interne. Ordinul este emis în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 și a HG 0610/2017. Nu necesită „consens decizional sistemic” — necesită doar voința ministrului de a pune în acord un ordin intern cu legea și cu decizia obligatorie a instanței supreme.

Nu e un caz izolat: 9 dosare câștigate definitiv

Dosarul 1488/116/2024 nu este singurul. SPR „Diamantul” a obținut până în prezent 9 victorii definitive în dosare identice ca obiect — includerea sporului pentru condiții grele de muncă în indemnizația de concediu — la tribunale și curți de apel din toată țara. Singurul dosar nefavorabil este la Tribunalul Giurgiu, unde sentința de fond a fost defavorabilă, iar termenul de recurs a fost omis — într-o perioadă în care întreaga capacitate juridică a sindicatului a fost absorbită de lupta împotriva procedurilor abuzive de destituire a președintelui Vitalie Josanu, orchestrate tocmai de aparatul central. Acel dosar a rămas definitiv prin nerecurare — nu prin confirmarea soluției de către o instanță superioară. E o pierdere care nu s-ar fi produs dacă sindicatul nu ar fi fost forțat să își concentreze toate resursele pentru a-și apăra propriul lider de represaliile instituționale.

Și totuși, în ciuda acestui tablou, IGPR și DGF-MAI continuă să refuze aplicarea voluntară a dreptului, obligând sindicatul să introducă acțiune după acțiune, IPJ cu IPJ, grup de polițiști cu grup de polițiști. Fiecare dosar nou din acest tabel înseamnă resurse ale instanțelor consumate pentru a confirma un drept pe care nimeni nu îl mai contestă serios.

Concluzie

Dosarul 1488/116/2024 nu este un caz excepțional. Este unul dintre cele peste 275 de dosare gestionate de SPR „Diamantul” pe problematici similare. Am ales să îl prezentăm tocmai pentru că este reprezentativ: un drept clar, o decizie obligatorie a instanței supreme, și totuși ani de litigii, zeci de termene, resurse consumate inutil — din partea unităților de poliție, din partea sindicatului și din partea instanțelor de judecată.

Responsabilitatea pentru această risipă revine, în mod concret, conducerii Direcției Generale Financiare din MAI — care refuză să transmită instrucțiuni conforme legii — și ministrului afacerilor interne — care refuză să modifice OMAI S/7/2018. Fiecare zi de întârziere costă bani publici și afectează drepturile a mii de polițiști.

Nu uitați esențialul: câtă risipă de resurse, din cauza unei grupări de funcționari care refuză să aplice legea. Și vă rog să vă gândiți că aceeași metodă obstrucționistă a fost folosită și cu recalcularea excelenței, și cu revizuirea din oficiu a pensiilor militare. Din păcate, acești funcționari au un sistem ermetic de protecție — politic și de la vârful Parchetului. Pare că nimeni nu poate să ne scape de ei. — Emil Păscuț, fondator și președinte de onoare SPR „Diamantul”