UNIFORME CU SEMNE DE ÎNTREBARE: O INVESTIGAȚIE APROFUNDATĂ A CONTRACTELOR DE ECHIPARE ALE POLIȚIEI ROMÂNE

“ROASĂ-N COATE, RUPTĂ-N FUND” – ANATOMIA UNUI DEZASTRU CALITATIV

La baza oricărei analize a marilor contracte publice stă calitatea produsului final, barometrul cel mai fidel al eficienței și corectitudinii procesului de achiziție. În cazul noilor uniforme ale Poliției Române, acest barometru indică o furtună perfectă de neglijență, incompetență și, posibil, rea-credință. Ceea ce ar fi trebuit să reprezinte un pas înainte în modernizarea și imaginea instituției s-a transformat într-un scandal public, alimentat nu de incidente izolate, ci de un eșec sistemic, documentat pe larg de sindicate și de polițiștii din prima linie. Calitatea deplorabilă a echipamentelor a generat un val de nemulțumire profundă, a erodat moralul angajaților și a ridicat semne de întrebare legitime cu privire la modul în care au fost cheltuite sute de milioane de lei din bani publici.

Scânteia care a aprins dezbaterea publică a venit din partea Sindicatului Polițiștilor din România (SPR) “Diamantul”. Printr-un articol cu un titlu sugestiv, “Poliția română roasă-n coate, ruptă-n… fund”, publicat la 13 august 2024, organizația sindicală a articulat frustrarea mocnindă din rândul agenților ( https://sprd.ro/?p=3065). Impactul acestei luări de poziție a fost suficient de puternic pentru a forța o reacție din partea Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), care, prin adresele 958602 și 958602/1 din 23 august 2024, a dispus o centralizare la nivel național a tuturor deficiențelor și defectelor apărute la noile uniforme, recunoscând astfel, implicit, existența unei probleme pe scară largă.

Amploarea și natura problemelor au fost completate destul de vizibil de Sindicatul Europol, care a transformat rețelele de socializare într-o veritabilă galerie a eșecului calitativ. Plângerile, susținute de fotografii elocvente, au conturat un tablou sumbru. Un caz emblematic, devenit viral, a fost cel al unui polițist ai cărui pantaloni, teoretic confecționați din țesătură “ripstop” – un material special conceput să reziste la rupere și abraziune – s-au despicat pe cusătură la simplul gest de a coborî din autospecială (https://www.g4media.ro/sindicatul-europol-distribuie-o-fotografie-cu-pantalonii-de-la-uniforma-unui-politist-care-s-au-rupt-pe-cusatura-costul-pentru-calitatea-turceasca-chinezeasca-frumos-ambalata-sub-steagul-romaniei-e.html, https://stirileprotv.ro/educatie/uniformele-de-7-400-lei-ale-politistilor-se-rup-sindicatul-europol-adierea-provenea-de-la-noua-ventilatie.html). Acest incident a scos la iveală o discrepanță fundamentală între specificațiile tehnice promise și realitatea din teren. Lista plângerilor concrete a continuat să crească, demonstrând o calitate “sub orice critică” (https://hotnews.ro/foto-sindicatul-europol-reclama-uniforme-de-proasta-calitate-sub-orice-critica-in-timp-ce-politia-romana-se-pregateste-de-alte-trei-contracte-mamut-de-65-de-mili-1772496):

• Materiale de calitate inferioară: Polițiștii au reclamat că materialul uniformelor este “de cea mai proastă calitate”, cedând, scămoșându-se și subțiindu-se vizibil după doar primele cinci spălări, ceea ce indică o rezistență la uzură practic inexistentă (https://hotnews.ro/reactia-politiei-romne-dupa-ce-agentii-s-au-plns-ca-noile-uniforme-sunt-de-cea-mai-proasta-calitate-sunt-n-garantie-vor-fi-schimbate-igpr-sugereaza-ca-politistii-82958).
• Croieli neconforme: S-a semnalat că modul de croire nu respectă specificațiile, un exemplu fiind buzunarele nefuncționale, prea mici pentru a fi utilizate, o posibilă consecință a dorinței de a face economie de material (https://hotnews.ro/reactia-politiei-romne-dupa-ce-agentii-s-au-plns-ca-noile-uniforme-sunt-de-cea-mai-proasta-calitate-sunt-n-garantie-vor-fi-schimbate-igpr-sugereaza-ca-politistii-82958).
• Accesorii care se degradează: Logo-urile “POLIȚIA” și benzile retroreflectante, aplicate termic pe tricouri, au început să se dezlipească după scurt timp, afectând atât aspectul, cât și funcționalitatea echipamentului (https://hotnews.ro/foto-sindicatul-europol-reclama-uniforme-de-proasta-calitate-sub-orice-critica-in-timp-ce-politia-romana-se-pregateste-de-alte-trei-contracte-mamut-de-65-de-mili-1772496).
• Cusături slabe: Au fost raportate numeroase cazuri de geci și bluze din care ieșeau ațele, un semn al unui proces de asamblare deplorabil și al unui control al calității superficial sau inexistent (https://hotnews.ro/foto-sindicatul-europol-reclama-uniforme-de-proasta-calitate-sub-orice-critica-in-timp-ce-politia-romana-se-pregateste-de-alte-trei-contracte-mamut-de-65-de-mili-1772496).

Gravitatea situației este dată nu doar de natura defectelor, ci și de frecvența lor. Problemele au fost cu miile, nu cu zecile, în toată țara, indicând un eșec la nivel de producție în masă și nu simple defecte de fabricație izolate (https://hotnews.ro/foto-sindicatul-europol-reclama-uniforme-de-proasta-calitate-sub-orice-critica-in-timp-ce-politia-romana-se-pregateste-de-alte-trei-contracte-mamut-de-65-de-mili-1772496). Pentru a cuantifica această nemulțumire, Sindicatul Europol a inițiat un sondaj la care au participat peste 7.800 de angajați, confirmând astfel, la scară largă, percepția negativă asupra noilor uniforme (https://stirileprotv.ro/stiri-despre/uniforme/). În fața acestui val de critici, reacția inițială a IGPR a fost una defensivă și a adâncit frustrarea polițiștilor. În loc să recunoască problema și să demareze o anchetă transparentă, instituția a sugerat că defecțiunile ar putea fi, parțial, vina polițiștilor, transmițând în teritoriu “recomandări cu privire la portul corect al uniformei” (https://hotnews.ro/reactia-politiei-romne-dupa-ce-agentii-s-au-plns-ca-noile-uniforme-sunt-de-cea-mai-proasta-calitate-sunt-n-garantie-vor-fi-schimbate-igpr-sugereaza-ca-politistii-82958). Această tentativă de a muta responsabilitatea de la calitatea produsului la comportamentul utilizatorului a fost percepută ca o insultă și a întărit suspiciunile că șefii Poliției Române încearcă să mușamalizeze un eșec major.

Consistența și varietatea plângerilor, venite din surse multiple și convergente, demonstrează fără echivoc că problemele de calitate nu sunt cazuri anecdotice, ci rezultatul unui eșec sistemic în lanțul de aprovizionare și control. O singură plângere ar putea fi un caz izolat. Însă, când două dintre cele mai mari sindicate din poliție, cu mii de membri, semnalează aceleași probleme, situația capătă o altă anvergură. Defectele raportate – ruperea materialului, cusături slabe, degradare la spălare – sunt uniforme și se regăsesc la articole diferite, de la pantaloni la cămăși și geci. Această uniformitate a defectelor pe loturi diferite de produse sugerează o problemă fundamentală, fie la nivelul materiei prime (utilizarea unui material de calitate inferioară, care nu corespunde standardelor), fie la nivelul procesului de fabricație (tehnici de coasere deficitare, lipsa unui control riguros al calității), fie, cel mai probabil, o combinație a celor două. Eșecul este, așadar, încorporat în produs la un nivel fundamental, nu este un accident de producție.

Mai mult, se conturează o discrepanță fundamentală între specificațiile tehnice teoretice, invocate de IGPR și de producători, și performanța reală a produsului. IGPR a susținut că furnizorii au prezentat buletine de analiză care atestau că produsele se încadrează în specificațiile tehnice din contract (https://hotnews.ro/foto-sindicatul-europol-reclama-uniforme-de-proasta-calitate-sub-orice-critica-in-timp-ce-politia-romana-se-pregateste-de-alte-trei-contracte-mamut-de-65-de-mili-1772496, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/reactia-politiei-romane-dupa-ce-europol-a-distribuit-o-fotografie-cu-uniforma-rupta-produsele-au-parametrii-conform-specificatiilor-2892735). Cu toate acestea, produsul final eșuează lamentabil în condiții normale de utilizare, exact în privința caracteristicilor pentru care a fost, teoretic, selectat, precum rezistența la rupere a materialului “ripstop”. Această situație lasă loc pentru trei scenarii posibile, toate indicând o culpă instituțională gravă:

1. Specificațiile tehnice din caietul de sarcini au fost inadecvate de la bun început, permițând achiziționarea unui produs de slabă calitate.
2. Buletinele de analiză prezentate de furnizori au fost false sau nereprezentative pentru producția de masă, iar IGPR nu a verificat acest aspect.
3. Comisia de recepție din cadrul IGPR fie nu a efectuat teste riguroase pe loturile primite, fie a acceptat cu bună știință produse neconforme, din neglijență sau din alte motive. Indiferent de scenariul real, responsabilitatea finală revine IGPR, instituția care a acceptat și a plătit cu bani publici pentru produse ce nu îndeplinesc standardele minime de funcționalitate și durabilitate necesare activității de poliție.

ZIDUL DE GUMĂ AL IGPR – CUM SĂ NU RĂSPUNZI LA O ÎNTREBARE OFICIALĂ

Confruntat cu un val de critici privind calitatea noilor uniforme, Inspectoratul General al Poliției Române a ales o strategie de comunicare ce poate fi caracterizată, în cel mai bun caz, ca fiind opacă și obstrucționistă. Dialogul purtat cu Sindicatul Polițiștilor din România “Diamantul”, inițiat în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, relevă un model de comportament instituțional menit să descurajeze transparența și să ascundă date esențiale. Refuzul IGPR de a furniza informații critice, sub pretexte legale îndoielnice, nu face decât să adâncească suspiciunile și să transforme o problemă de calitate într-una de integritate instituțională.

Demersul a început la data de 29 august 2024, când SPR Diamantul a adresat o solicitare oficială către IGPR. Bazându-se pe dreptul la informare, sindicatul a cerut date clare și pertinente pentru a înțelege amploarea problemei și condițiile contractuale ale afacerii: copii după rapoartele centralizate cu deficiențele semnalate de la toate unitățile din țară, valoarea fiecărui articol de echipament în parte, detaliile privind garanția și condițiile de înlocuire, precum și valoarea totală a fiecărui contract încheiat. Solicitarea era una legitimă și viza informații de interes public evident, având în vedere fondurile implicate și impactul direct asupra condițiilor de muncă ale polițiștilor.

Primul răspuns al IGPR, purtând numărul 557.310 și data de 6 septembrie 2024, semnat de Comisar-șef Olga Menaev în calitate de responsabil pentru Legea 544/2001, a stabilit tonul pentru întregul dialog: evaziv și parțial.

Documentul a oferit un amestec de informații generale și refuzuri mascate:

• Confirmare fără date: IGPR a confirmat că “s-a dispus verificarea tuturor articolelor de echipament”, dar a omis să prezinte rezultatele acestei verificări, adică exact conținutul rapoartelor solicitate.
• Refuzul prețurilor individuale: La cererea privind valoarea fiecărui articol, IGPR a invocat o metodologie internă, afirmând că prețurile utilizate sunt “prețuri medii ponderate”, comunicate de Direcția Generală Logistică, ocolind astfel obligația de a oferi o listă de prețuri transparentă.
• Informații generale despre garanție: S-a comunicat o informație utilă, dar generală, și anume că termenul de garanție este de 12 luni de la livrare, iar produsele cu vicii ascunse vor fi înlocuite de furnizor pe cheltuiala sa în maximum 15 zile de la constatare.
• Devierea către SEAP: În privința valorii totale a contractelor, IGPR a deviat responsabilitatea, indicând că aceste informații sunt “accesibile prin intermediul platformei online SEAP”, eschivându-se de la obligația de a furniza datele direct și centralizat, așa cum fuseseră solicitate.

Nemulțumit de acest răspuns incomplet, sindicatul a revenit cu solicitarea. Reacția IGPR, prin adresa nr. 557.348 din 19 septembrie 2024, a fost și mai fermă în refuzul său. De data aceasta, pretextul pentru a nu furniza rapoartele centralizate cu defecte a fost articulat clar, deși neconvingător din punct de vedere juridic. IGPR a motivat că aceste documente sunt “de uz intern” și că, în plus, “conţin date cu caracter personal protejate de prevederile cadrului normativ în vigoare”.

Acest refuz categoric a fost demontat punct cu punct de către SPR Diamantul într-o revenire trimisă la data de 24 octombrie 2024 pectiv:

• “Uz intern” – un pretext ilegal: noțiunea de “document de uz intern” nu se regăsește în lista informațiilor exceptate de la comunicare, listă clar și limitativ enumerată la articolul 12 din Legea 544/2001. Astfel, refuzul bazat pe acest motiv constituie o interpretare personală și abuzivă a legii.
• GDPR – un pretext invalid: În ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, aceasta nu poate constitui un motiv pentru un refuz total al comunicării. Soluția legală și practica standard în administrația publică și în sistemul judiciar este anonimizarea datelor. Prin adresa noastră am specificat explicit că nu suntem interesați de datele personale ale polițiștilor, ci de “numărul şi valoarea echipamentelor uzate, predate în vederea înlocuirii”, informații de natură statistică și financiară, esențiale pentru interesul public.

Ca o dovadă supremă a modului în care conducerea IGPR înțelege să gestioneze criticile, președintele SPR Diamantul, comisarul-șef Vitalie Josanu, a fost supus unei cercetări disciplinare și, în cele din urmă, destituit din Poliția Română în februarie 2025. Motivul oficial? Activitatea sa sindicală, concretizată în postări critice la adresa instituției – inclusiv cea care a dat tonul acestui scandal. Astfel, în loc să investigheze calitatea îndoielnică a uniformelor, conducerea Poliției Române a ales să-l elimine pe cel care a semnalat problema, un gest ce amintește de practici demult apuse și care aruncă o umbră grea asupra libertății sindicale din instituție.

Refuzul vehement și nejustificat legal de a publica aceste rapoarte, chiar și într-o formă anonimizată, ridică o întrebare fundamentală: ce anume ascunde IGPR? Logica sugerează că informațiile conținute în aceste centralizări sunt extrem de dăunătoare pentru imaginea instituției și pentru furnizori. Aceste documente ar putea cuantifica un procent de rebuturi mult mai mare decât cel admis public – de exemplu, procentul de 4% menționat de unul dintre producători într-un comunicat de presă pare infim în comparație cu miile de plângeri semnalate de sindicate. Mai mult, rapoartele ar putea demonstra, negru pe alb, neconformități grave față de specificațiile tehnice din caietul de sarcini, constituind probe solide într-un eventual dosar penal pentru abuz în serviciu sau neglijență, sau într-un litigiu comercial pentru recuperarea prejudiciului. Prin ascunderea acestor date, IGPR nu doar că încalcă principiul transparenței, dar se plasează într-o poziție de complicitate, protejând furnizorii de consecințele contractuale și legale ale livrării unor produse neconforme.

O AFACERE DE 650 DE MILIOANE DE LEI CU CÂȘTIGĂTORI UNICI ȘI PREVIZIBILI

În spatele controversei legate de calitatea îndoielnică a uniformelor și a zidului de tăcere ridicat de IGPR se află o operațiune de achiziții publice de o anvergură financiară colosală. Reînnoirea garderobei polițiștilor români a fost bugetată la aproximativ 650 de milioane de lei, reprezentând una dintre cele mai mari cheltuieli de acest tip din istoria recentă a Poliției Române (https://romania.europalibera.org/a/haine-politia-romana-/32063382.html, https://romania.europalibera.org/a/monica-design-firma-contracte-uniforme-politia-romana/32059749.html). O astfel de sumă ar fi trebuit, în condiții normale de piață, să atragă o competiție acerbă între producători și distribuitori, atât din România, cât și din străinătate, generând oferte competitive și asigurând cel mai bun raport calitate-preț pentru statul român. Realitatea, însă, a fost diametral opusă, iar analiza procedurilor de licitație dezvăluie un tipar de lipsă de concurență atât de sistematic, încât ridică suspiciuni serioase cu privire la corectitudinea întregului proces.

Punctul central al acestei analize este constatarea șocantă, relevată de o investigație jurnalistică a postului Europa Liberă, care a examinat 38 de acorduri-cadru încheiate de IGPR cu firme din domeniul textil. Concluzia a fost fără echivoc: în cazul a 31 dintre aceste 38 de proceduri, adică peste 81%, licitațiile au avut un singur concurent eligibil. Această anomalie economică a avut o consecință directă și păguboasă pentru bugetul public. În absența competiției, ofertantul unic nu a avut niciun stimulent să-și minimizeze prețul, rezultatul fiind că, în multe situații, prețurile ofertate și adjudecate au fost foarte apropiate sau chiar identice cu valoarea maximă estimată de autoritatea contractantă în documentația de atribuire (https://romania.europalibera.org/a/haine-politia-romana-/32063382.html). Astfel, statul român a pierdut oportunitatea de a realiza economii substanțiale, plătind prețul maxim posibil pentru produsele achiziționate.

Întrebarea esențială este cum a fost posibilă o asemenea eliminare a concurenței pe o piață atât de valoroasă. Răspunsul se conturează din analiza mecanismelor de licitație și, în special, a caietelor de sarcini. Surse din interiorul sistemului, citate în investigațiile de presă, precum și analiza cerințelor tehnice, indică elaborarea unor caiete de sarcini cu condiții extrem de specifice și restrictive, care par a fi fost concepute nu pentru a descrie o necesitate funcțională, ci pentru a se potrivi profilului unui anumit tip de ofertant (https://romania.europalibera.org/a/haine-politia-romana-/32063382.html, https://romania.europalibera.org/a/monica-design-firma-contracte-uniforme-politia-romana/32059749.html). Acest modus operandi a creat bariere de intrare artificiale și insurmontabile pentru majoritatea operatorilor economici, lăsând calea liberă pentru câștigători prestabiliți. Printre aceste condiții restrictive se numără:

• Specificații de material unice: S-a cerut, de exemplu, un anumit tip de stofă care, conform surselor din domeniu, este produs de o singură firmă din județul Bacău. Crucial este faptul că fișa tehnică nu permitea utilizarea unor materiale echivalente, chiar dacă acestea ar fi avut o calitate superioară sau caracteristici similare, blocând astfel accesul oricărui producător care nu avea o relație comercială preexistentă cu respectiva fabrică (https://romania.europalibera.org/a/monica-design-firma-contracte-uniforme-politia-romana/32059749.html).
• Accesorii “pe circuit închis”: Caietele de sarcini au solicitat accesorii personalizate, cum ar fi nasturi embosați cu stema specifică a Poliției Române sau petlițe de un anumit tip. Aceste componente nu sunt disponibile pe piața liberă și nu pot fi procurate “de pe o zi pe alta”. Doar furnizorii tradiționali ai instituțiilor de forță, care aveau deja stabilite lanțurile de aprovizionare și matrițele pentru astfel de accesorii, puteau îndeplini aceste cerințe într-un timp rezonabil (https://romania.europalibera.org/a/monica-design-firma-contracte-uniforme-politia-romana/32059749.html).
• Termene limită nerealiste: Un exemplu elocvent este o licitație majoră al cărei anunț de participare a fost publicat pe 19 martie, cu termenul limită de depunere a ofertelor pe 29 aprilie. Acest interval, care a inclus și perioada sărbătorilor pascale, a fost extrem de scurt pentru un operator economic nou pe această piață. Găsirea surselor pentru materialele și accesoriile ultraspecifice, obținerea buletinelor de analiză de la laboratoare acreditate și pregătirea unei oferte tehnice și financiare complexe într-un timp atât de scurt a fost practic imposibil pentru oricine nu era deja “în temă” (https://romania.europalibera.org/a/monica-design-firma-contracte-uniforme-politia-romana/32059749.html).

Lipsa de concurență nu poate fi, așadar, atribuită unei simple coincidențe sau lipsei de interes din partea pieței. O piață de sute de milioane de lei este, prin definiție, atractivă. Faptul că la majoritatea covârșitoare a licitațiilor se prezintă un singur ofertant este o anomalie statistică și economică ce indică o problemă structurală în procesul de achiziție. Când analizăm natura cerințelor – stofă unică, accesorii personalizate, termene scurte – devine evident că barierele de intrare au fost create artificial. Doar o companie care cunoștea dinainte care vor fi cerințele și avea deja pregătite sursele de materii prime și accesoriile specifice putea participa cu șanse reale de succes. Acesta este un tipar clasic pentru licitațiile “cu dedicație”, în care câștigătorul este, în esență, decis înainte de publicarea anunțului, iar procedura de achiziție publică devine o simplă formalitate menită să legitimeze o atribuire directă mascată.

STUDIU DE CAZ: MENTOR S.R.L. – FURNIZORUL CASEI CU CONEXIUNI ÎN MEDIUL ACADEMIC

Printre principalii beneficiari ai contractelor pentru noile uniforme ale Poliției Române se numără S.C. MENTOR S.R.L. din Craiova, o companie cu o lungă istorie de colaborare cu instituțiile de forță ale statului. Profilul acestei firme, contractele câștigate și, mai ales, legăturile de la cel mai înalt nivel ale conducerii sale conturează imaginea unui operator economic bine ancorat în sistemul achizițiilor publice, a cărui poziție dominantă ridică întrebări legitime privind existența unui tratament preferențial.

Înființată în 1992, MENTOR S.R.L. s-a specializat în producția de îmbrăcăminte profesională și uniforme militare, devenind un furnizor tradițional pentru aproape întregul sistem de apărare și ordine publică din România. Portofoliul său de clienți include Ministerul Apărării Naționale (MApN), Jandarmeria Română, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (ISU), Poliția de Frontieră și Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) (https://www.libertatea.ro/stiri/firma-mentor-din-craiova-care-imbraca-militarii-jandarmii-si-politistii-din-romania-se-extinde-5060503, https://mentor.com.ro/). Compania deține și acreditare NATO, un certificat de calitate pe care îl invocă frecvent pentru a-și susține reputația (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/reactia-politiei-romane-dupa-ce-europol-a-distribuit-o-fotografie-cu-uniforma-rupta-produsele-au-parametrii-conform-specificatiilor-2892735, https://mentor.com.ro/). Acest statut de “furnizor al casei”, consolidat de-a lungul a trei decenii, îi conferă un avantaj competitiv semnificativ, atât din punct de vedere informațional, cât și relațional, față de potențialii competitori.

În contextul reînnoirii uniformelor Poliției Române, MENTOR S.R.L. și-a adjudecat contracte substanțiale. Datele publicate în SEAP (Sistemul Electronic de Achiziții Publice) arată că firma a câștigat, în iunie 2022, un acord-cadru pentru furnizarea de echipamente în valoare de 37.245.000 RON (https://e-licitatie.ro/pub/notices/ca-notices/view-c/100398228). Pe lângă aceste contracte-cadru de anvergură, compania este prezentă și în achiziții directe de valoare mai mică, dar constante, cum ar fi un contract pentru furnizarea de uniforme de “mărimi excepționale” pentru Inspectoratul de Poliție Județean Dolj, în valoare de 3.945 RON (https://e-licitatie.ro/pub/direct-acquisition/award-notice/view/101397653). Într-un drept la replică publicat în presă, reprezentanta legală a companiei, Mihaela Mănescu, a apărat calitatea produselor livrate și corectitudinea prețurilor, subliniind că buletinele de analiză s-au încadrat în specificațiile tehnice și invocând acreditarea NATO ca dovadă a standardelor înalte (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/reactia-politiei-romane-dupa-ce-europol-a-distribuit-o-fotografie-cu-uniforma-rupta-produsele-au-parametrii-conform-specificatiilor-2892735).

Analiza structurii de conducere a companiei dezvăluie însă o conexiune care depășește sfera pur comercială. Firma este patronată de soții Mihaela și Leonard Mănescu (https://www.libertatea.ro/stiri/firma-mentor-din-craiova-care-imbraca-militarii-jandarmii-si-politistii-din-romania-se-extinde-5060503). Mihaela Mănescu, în calitate de manager general (https://mentor.com.ro/despre/), este figura publică a companiei și deține, de asemenea, o poziție influentă în mediul de afaceri local, fiind vicepreședinte al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie Dolj (https://www.ccidj.ro/site/organizatie-conducere/). Elementul cel mai frapant este însă poziția deținută de soțul acesteia, Leonard Mănescu. Acesta este profesor universitar și ocupă funcția de Președinte al Senatului Universității din Craiova, una dintre cele mai importante instituții de învățământ superior din țară (https://www.libertatea.ro/stiri/firma-mentor-din-craiova-care-imbraca-militarii-jandarmii-si-politistii-din-romania-se-extinde-5060503, https://www.ucv.ro/despre/structura/senat/conducere_senat.php, https://www.ucv.ro/pdf/despre/strategie/alegeri_ucv/2023/ps/CV_Manescu_2024_PS.pdf, https://upb.ro/wp-content/uploads/2020/03/CV_Manescu.pdf). Legătura dintre cei doi și interesele economice comune sunt confirmate fără echivoc de declarațiile de avere ale lui Leonard Mănescu, documente publice care atestă bunurile deținute în comun și veniturile obținute de soție din dividendele de la MENTOR S.R.L., precum și părțile sociale deținute în comun la companie (https://cis01.ucv.ro/fisresu/docs/2024/3497374_3426709.pdf, https://cis01.ucv.ro/fisresu/docs/2022/1244420_1345075.pdf, https://cis01.ucv.ro/fisresu/docs/2021/2125.pdf).

Această situație generează o suspiciune rezonabilă privind un potențial trafic de influență. Deținerea unei funcții de conducere la cel mai înalt nivel într-o universitate de stat, de către o persoană care beneficiază direct, prin intermediul familiei și al proprietății comune, de contracte de zeci de milioane de lei cu alte instituții ale statului, poate fi problematică. O astfel de situație ar trebui să facă obiectul unei verificări atente din partea Agenției Naționale de Integritate (ANI) și a altor organe de control ale statului.

STUDIU DE CAZ: MONICA DESIGN IMPEX – MIRACOLUL CROITORULUI DIN GARA DE NORD

Dacă cazul MENTOR S.R.L. ridică suspiciuni legate de influență și vechime în sistem, celălalt mare câștigător al contractelor pentru uniformele polițiștilor, S.C. Monica Design Impex S.R.L., prezintă un profil complet diferit, dar cu atât mai alarmant. Povestea acestei firme, o croitorie relativ modestă din zona Gării de Nord din București, care reușește să câștige, fără nicio concurență, contracte gigantice, reprezintă poate cel mai flagrant semnal de alarmă al întregii afaceri. Discrepanța uriașă dintre capacitatea economică demonstrată a companiei și anvergura contractelor adjudecate ridică semne de întrebare fundamentale de natură financiară, procedurală și, în ultimă instanță, penală.

Monica Design Impex, administrată de Iulian Brabete (https://plmb.ro/docs/contracte/2020/monica_design_impex.pdf, https://www.plmb.ro/docs/contracte/2020/monica_design_impex_2.pdf), a devenit un jucător central în afacerea uniformelor, adjudecându-și contracte-cadru de o valoare cumulată uluitoare: aproximativ 180 de milioane de lei (circa 36 de milioane de euro) (https://romania.europalibera.org/a/monica-design-firma-contracte-uniforme-politia-romana/32059749.html). Toate aceste contracte au fost câștigate în urma unor proceduri de licitație la care firma a fost singurul ofertant (https://romania.europalibera.org/a/haine-politia-romana-/32063382.html). Printre acestea se numără două dintre cele mai mari loturi:

• Un contract-cadru pentru furnizarea de costume de vară și iarnă, în valoare de 130 de milioane de lei (https://romania.europalibera.org/a/haine-politia-romana-/32063382.html).
• Un alt contract-cadru pentru furnizarea de pardesie pentru bărbați și femei, cu o valoare atribuită de 48.483.193,28 RON (https://economedia.ro/foto-firme-abonate-la-contracte-cu-statul-livreaza-noile-uniforme-ale-politistilor-in-valoare-de-31-milioane-de-euro-doua-loturi-castigate-de-seful-senatului-universitatii-din-craiova-sindicatul-e.html).

Ceea ce transformă acest succes comercial într-un caz profund suspect este analiza datelor financiare ale companiei din perioada premergătoare câștigării acestor contracte. În anul 2021, Monica Design Impex era o firmă cu o dimensiune respectabilă, dar departe de anvergura unui gigant din industrie. Datele de la Ministerul Finanțelor arată că, în 2021, compania a raportat o cifră de afaceri de 6,5 milioane de lei și un număr mediu de 45 de angajați (https://romania.europalibera.org/a/monica-design-firma-contracte-uniforme-politia-romana/32059749.html, https://www.confidas.ro/profil/3154420/monica-design-impex-srl). Valoarea totală a contractelor câștigate ulterior de la IGPR, de 180 de milioane de lei, este de aproximativ 27 de ori mai mare decât întreaga cifră de afaceri a companiei din anul precedent (https://romania.europalibera.org/a/monica-design-firma-contracte-uniforme-politia-romana/32059749.html). O astfel de discrepanță este un indicator major de risc în orice analiză financiară. Datele financiare din anii următori confirmă impactul acestor contracte: cifra de afaceri a companiei a explodat, ajungând la peste 17 milioane de lei în 2022 și la peste 35 de milioane de lei în 2023, o creștere exponențială direct legată de contractele cu statul (https://termene.ro/firma/3154420-MONICA-DESIGN-IMPEX-SRL, https://www.risco.ro/verifica-firma/monica-design-impex-cui-3154420).

Confruntat cu aceste cifre, administratorul firmei, Iulian Brabete, a susținut că procedurile de licitație au fost corecte. El a justificat lipsa competitorilor prin complexitatea cerințelor din caietul de sarcini și prin dificultatea de a procura materialele și accesoriile specifice, argumentând că alți operatori nu au reușit să se mobilizeze în timp util (https://romania.europalibera.org/a/monica-design-firma-contracte-uniforme-politia-romana/32059749.html).

Saltul exponențial al cifrei de afaceri, nejustificat de o creștere organică a companiei, și câștigarea unor contracte care depășesc de zeci de ori capacitatea sa financiară și logistică demonstrată anterior sunt indicatori clasici de risc de corupție. O autoritate contractantă prudentă și responsabilă nu ar acorda, în mod normal, un contract de 180 de milioane de lei unei firme cu o cifră de afaceri de doar 6,5 milioane. Riscul de neexecutare a contractului ar fi considerat imens, deoarece capacitatea de producție, logistică, de management al lanțului de aprovizionare și, mai ales, financiară este, pe hârtie, complet depășită.

Faptul că IGPR a acceptat oferta acestei companii și a considerat-o capabilă să onoreze un contract de o asemenea magnitudine sugerează că decizia de atribuire nu s-a bazat pe criterii standard de prudență economică și evaluare a riscurilor. Acest lucru alimentează ipoteza că firma a fost agreată dinainte, iar capacitatea sa reală de a produce era irelevantă. Un scenariu plauzibil, des întâlnit în astfel de cazuri, este cel în care firma câștigătoare acționează ca un intermediar principal, subcontractând ulterior producția către alți operatori, reținând un profit disproporționat pentru rolul său de interfață.

PREȚ MAXIM, CALITATE MINIMĂ: CUM A PLĂTIT STATUL MAI MULT DECÂT LA MAGAZIN

O componentă esențială în evaluarea oricărei achiziții publice este analiza raportului calitate-preț. În cazul uniformelor Poliției Române, unde calitatea s-a dovedit a fi sub orice critică, devine cu atât mai important să se stabilească dacă, cel puțin, prețul plătit de stat a fost unul corect. O analiză comparativă între prețurile din contractele atribuite de IGPR și prețurile de pe piața liberă pentru produse similare dezvăluie o realitate economică frapantă: statul român nu doar că a cumpărat produse de calitate inferioară, dar a făcut-o la prețuri apropiate de cele de retail, ignorând complet orice avantaj financiar care ar fi trebuit să decurgă dintr-o achiziție de volum masiv.

Obținerea prețurilor exacte plătite de IGPR pentru fiecare articol de echipament s-a dovedit a fi dificilă, instituția refuzând să le comunice direct sindicatului SPR Diamantul. Totuși, o fereastră de transparență a fost deschisă de compania MENTOR S.R.L. care, într-un drept la replică adresat presei, a făcut publice prețurile unitare (fără TVA) pentru câteva dintre articolele livrate (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/reactia-politiei-romane-dupa-ce-europol-a-distribuit-o-fotografie-cu-uniforma-rupta-produsele-au-parametrii-conform-specificatiilor-2892735). Aceste cifre, deși menite să apere compania, devin un instrument valoros de analiză:

• Pantalon de intervenție: 187,50 RON (fără TVA)
• Tricou (mânecă scurtă/lungă) cu benzi retroreflectante și logo-uri: 96,63 RON (fără TVA)
• Cămașă-bluză uniformă de serviciu: 126,05 RON (fără TVA)

Pentru a evalua corectitudinea acestor prețuri, ele trebuie comparate cu cele disponibile pe piața liberă din România, la diverși retaileri online specializați în echipamente militare și tactice. O cercetare a acestor magazine oferă următoarele intervale de prețuri pentru produse cu funcționalități similare, vândute la bucată către publicul larg (https://www.militarysoft.ro/categorie/echipamente-militare/grade-militare/politia-romana/, https://www.m-force.ro/institutii/echipamente-politie.html, https://www.cronto.ro/24-politie, https://vipershop.ro/):

• Pantaloni tactici: prețuri de retail variind, în general, între 163 RON și 242 RON (TVA inclus).
• Tricouri polo cu inscripționări: prețuri de retail între 65 RON și 120 RON (TVA inclus).
• Cămăși-bluză de serviciu: prețuri de retail între 128 RON și 153 RON (TVA inclus).

Pentru o comparație directă și corectă, prețurile de retail (care includ TVA de 19%) trebuie ajustate pentru a reflecta valoarea fără TVA. Tabelul de mai jos prezintă această analiză comparativă:

Articol de Echipament	Preț Contract IGPR (fără TVA)	Preț Mediu Piața Liberă (cu TVA)	Preț Mediu Piața Liberă (estimat fără TVA)	Concluzie
Pantalon de intervenție	187,50 RON	~200 RON	~168 RON	Prețul plătit de IGPR este cu aproximativ 11.6% mai mare decât prețul de retail estimat fără TVA.
Tricou polo cu inscripționări	96,63 RON	~90 RON	~76 RON	Prețul plătit de IGPR este cu aproximativ 27.1% mai mare decât prețul de retail estimat fără TVA.
Cămașă-bluză de serviciu	126,05 RON	~140 RON	~118 RON	Prețul plătit de IGPR este cu aproximativ 6.8% mai mare decât prețul de retail estimat fără TVA.

Analiza tabelului relevă o concluzie stupefiantă: IGPR a plătit pentru uniforme prețuri unitare mai mari decât cele pe care le-ar plăti un cetățean obișnuit care cumpără un singur produs dintr-un magazin online. Însă, cel mai grav aspect al acestei analize nu este comparația directă a cifrelor, ci contextul economic al tranzacției. IGPR nu a cumpărat un singur tricou sau o singură pereche de pantaloni; a comandat zeci de mii, poate sute de mii de articole. În orice tranzacție comercială rațională, o comandă de o asemenea anvergură ar trebui să beneficieze de un discount de volum substanțial, de cel puțin 20-40% față de prețul de retail.

Faptul că IGPR nu doar că nu a obținut un astfel de discount, ci a plătit prețuri superioare celor de retail, este o anomalie economică ce indică o risipă majoră și nejustificată de fonduri publice. Situația devine și mai gravă atunci când reintroducem în ecuație factorul calității. Statul român, prin IGPR, nu doar că a renunțat la orice avantaj al achiziției en-gros, dar a plătit un preț premium, de retail, pentru un produs de o calitate dovedită ca fiind inferioară celui disponibil pe piața liberă. În esență, aceasta reprezintă cea mai proastă tranzacție posibilă: preț maxim pentru calitate minimă.

CONCLUZII: ANATOMIA UNUI EȘEC ANUNȚAT

Investigația privind achiziția noilor uniforme pentru Poliția Română dezvăluie un tablou complex și profund îngrijorător, care depășește cu mult sfera unor simple defecte de fabricație. Ceea ce a început ca o serie de plângeri legitime ale polițiștilor s-a dovedit a fi vârful unui aisberg de disfuncționalități sistemice, practici netransparente și posibile fapte de corupție. Analiza coroborată a dovezilor – de la calitatea produsului final la corespondența instituțională și mecanismele de licitație – conturează un lanț cauzal coerent, în care fiecare verigă ridică semne de întrebare grave și indică un eșec major al conducerii Poliției Române în gestionarea banilor publici.

Recapitularea tiparelor identificate pe parcursul acestei investigații demonstrează o succesiune logică de evenimente și decizii suspecte:

1. Produs Final Defectuos: Punctul de plecare este un eșec incontestabil la nivel de produs. Uniformele livrate sunt de o calitate slabă, se degradează prematur și nu corespund standardelor necesare pentru activitatea de poliție.
2. Obstrucționarea Transparenței și Reprimarea Criticilor: În fața criticilor, IGPR a reacționat printr-o strategie de obstrucționare activă a accesului la informații și prin măsuri represive, culminând cu destituirea liderului de sindicat care a semnalat problemele, o tentativă clară de mușamalizare și intimidare.
3. Proces de Achiziție Viciat: Nucleul problemei rezidă într-un proces de achiziție publică ce pare a fi fost viciat din fașă. Licitațiile, în valoare totală de sute de milioane de lei, au fost dominate sistematic de un singur ofertant, un rezultat direct al unor caiete de sarcini extrem de restrictive.
4. Câștigători Controversați: Contractele au fost atribuite unor companii care ridică semne de întrebare majore: un furnizor tradițional cu posibile conexiuni de influență și o firmă relativ mică, a cărei cifră de afaceri a explodat exclusiv pe baza acestor contracte, un indicator clasic de risc de corupție.
5. Utilizare Ineficientă a Fondurilor Publice: Statul a plătit prețuri superioare celor de retail pentru achiziții de volum masiv, renunțând la orice discount și plătind, în esență, un preț premium pentru produse de calitate inferioară.
6. Natura ciclică a pagubei – calitatea proastă a echipamentelor în contextul unei perioade de garanție de doar 12 luni va determina în scurt timp o reluare a comenzilor.

Acest caz nu poate fi considerat o simplă anomalie. El este, mai degrabă, un simptom al unei probleme cronice și extinse în sistemul de achiziții publice din România, unde procedurile, deși formal legale, sunt adesea manipulate pentru a servi interese private. Constatările acestei investigații se aliniază cu rapoartele periodice ale Curții de Conturi, care semnalează în mod constant abateri grave în domeniul achizițiilor publice (https://www.juridice.ro/791110/raportul-curtii-de-conturi-in-domeniul-achizitiilor-publice-2024.html).

RECOMANDĂRI

1. Audit de Specialitate al Curții de Conturi: Se solicită inițierea de urgență a unui audit complet și transparent din partea Curții de Conturi a României, axat specific pe toate acordurile-cadru și contractele subsecvente încheiate de IGPR pentru achiziționarea noilor uniforme.
2. Investigație Penală a Direcției Naționale Anticorupție (DNA): Se impune sesizarea DNA pentru a investiga posibile fapte de abuz în serviciu, trafic de influență și fraudarea fondurilor publice, vizând persoanele din cadrul IGPR care au elaborat și aprobat caietele de sarcini, membrii comisiilor de evaluare și de recepție, precum și reprezentanții firmelor câștigătoare.
3. Responsabilitate Instituțională: Se cere demiterea sau sancționarea disciplinară a persoanelor din conducerea IGPR și a Direcției Logistice care se fac responsabile pentru gestionarea defectuoasă, netransparentă și păguboasă a acestui proces de achiziție.
4. Reformă Legislativă și Procedurală: Se recomandă modificarea legislației achizițiilor publice pentru a introduce mecanisme de control ex-ante mai stricte, care să prevină elaborarea de caiete de sarcini restrictive și să garanteze o concurență reală.

Vitalie Josanu et alii