O ȚARĂ ÎN CARE STATUL A DEMISIONAT DIN STRADĂ
În dimineața de 13 septembrie 2025, pe un bulevard central din Craiova, statul român și-a anunțat, încă o dată, falimentul în asigurarea celei mai elementare dintre datoriile sale: siguranța cetățeanului. Un măcel în plină zi, cu topoare, săbii și bâte, soldat cu un mort și mai mulți răniți, nu mai este un simplu fapt divers, ci simptomul terminal al unei boli sistemice care macină din interior structurile de ordine publică. Ceea ce s-a întâmplat la Craiova nu este un accident, ci o consecință directă și previzibilă a anilor de management defectuos, subfinanțare cronică și o paralizie strategică la cel mai înalt nivel al Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.) și al Poliției Române.
Se constată deja, că violența stradală a clanurilor interlope a căpătat un caracter de ritmicitate alarmantă, de la Craiova la Târgu Neamț, Urziceni sau Pantelimon. Cauzele profunde ale acestui fenomen sunt: o criză de personal fără precedent, o birocrație care sugrumă inițiativa și o cultură a raportului triumfalist care maschează realitatea sumbră din teren. Responsabilitatea nu poate fi plasată decât acolo unde îi este locul: la vârful ierarhiei, la secretarul de stat Bogdan Despescu și la inspectorul general Benone Matei, sub a căror supraveghere și conducere, Poliția Română a devenit o instituție reactivă, depășită de evenimente și incapabilă să mai garanteze siguranța în spațiul public.
UN DEZASTRU ANUNȚAT: MĂCELUL DE LA CRAIOVA
Pe 13 septembrie 2025, Bulevardul Nicolae Romanescu din Craiova s-a transformat într-un teatru de război urban. Zeci de indivizi, înarmați cu un arsenal de arme albe – bâte, topoare, săbii și cozi de lopeți – s-au confruntat cu o brutalitate șocantă, în văzul trecătorilor îngroziți. Bilanțul a fost tragic: un bărbat ucis, alți patru spitalizați cu răni grave. Pretextul, o dispută legată de o fată promisă pentru căsătorie, a fost doar scânteia care a aprins un butoi cu pulbere ignorat de autorități.
Craiova este de ani buni un “teren de luptă” notoriu pentru clanuri precum Gigioc, Enriko sau Pară, care își dispută supremația prin cămătărie, șantaj și violență. Istoricul de răfuieli sângeroase și sentimentul de impunitate, alimentat de anchete finalizate cu sancțiuni minore, au creat un climat în care legea statului este doar o sugestie. Au existat, de-a lungul timpului, acuzații grave privind o simbioză toxică între lumea interlopă, anumiți polițiști și factori politici locali, o complicitate care a permis acestor rețele să înflorească.
Răspunsul Poliției a fost, ca de obicei, reactiv și concentrat pe imagine. Deși suspecții au fost capturați rapid, măsura instituirii unei “zone speciale de siguranță publică” în cartierul Romanești după producerea crimei este o recunoaștere implicită a eșecului preventiv. Mai grav, comunicatul oficial al IPJ Dolj, care a catalogat evenimentul drept “unul izolat și nefericit”, reprezintă o insultă la adresa inteligenței publice și o încercare disperată de a mușamaliza o problemă cronică. Nu a fost un incident izolat, ci o demonstrație de forță a unor clanuri care știu că poliția a pierdut controlul străzii.
UN TIPAR NAȚIONAL AL VIOLENȚEI: DE LA TÂRGU NEAMȚ LA URZICENI ȘI PANTELIMON
Cine crede că măcelul de la Craiova este o excepție, se înșală amarnic. Harta României este marcată de puncte roșii, unde confruntări de o violență similară au devenit o normalitate terifiantă. Acestea nu sunt simple încăierări, ci operațiuni paramilitare de joasă intensitate, care demonstrează un eșec național al Poliției Române.
- TÂRGU NEAMȚ, JUDEȚUL NEAMȚ (IULIE 2018): În centrul orașului, zeci de membri ai unor clanuri rivale s-au înfruntat cu bâte, topoare și furci. Scenele, filmate de localnici, arată cum un singur polițist, ajuns inițial la fața locului, este complet depășit de situație și nevoit să tragă cinci focuri de avertisment în aer, fără niciun efect asupra agresorilor. Conflictul, pornit de la o dispută privind paternitatea unui copil, a necesitat intervenția masivă a trupelor speciale pentru a fi aplanat, dar imaginea polițistului singur în fața mulțimii înarmate a rămas un simbol al vulnerabilității instituției.
- GALAȚI (SEPTEMBRIE 2019): O dispută pentru controlul afacerilor cu fier vechi între clanuri rivale a degenerat într-o urmărire cu mașini și o bătălie de stradă în comuna Umbrărești, soldată cu un mort prin împușcare și doi răniți grav. În același timp, în municipiul Galați, zeci de indivizi înarmați cu săbii, cuțite, bâte și chiar sticle incendiare au fost surprinși de camerele de supraveghere în timp ce se pregăteau pentru o confruntare în cartierul Aviației, necesitând intervenția trupelor speciale pentru a preveni un alt măcel.
- PANTELIMON, JUDEȚUL ILFOV (21 SEPTEMBRIE 2024): Două clanuri rivale s-au bătut în plină stradă cu bâte și săbii. Violența a atins un nou prag al sfidării când conflictul a continuat în camera de gardă a Spitalului “Sfântul Pantelimon” din București, unde membrii unui clan au năvălit înarmați pentru a-și continua răfuiala. Faptul că un spital, un sanctuar al siguranței, a putut fi transformat în câmp de luptă, demonstrează o erodare totală a autorității statului. Ancheta a necesitat mobilizarea a sute de polițiști și jandarmi pentru percheziții și arestări, o altă operațiune reactivă de anvergură.
- URZICENI, JUDEȚUL IALOMIȚA (8 FEBRUARIE 2025): O dispută legată de o nuntă anulată între clanurile “Ministru”, “Ritaxon” și “Katana” a escaladat într-o bătălie de stradă soldată cu doi morți prin împușcare și mai mulți răniți. Peste 25 de persoane, înarmate cu bâte, răngi și arme de foc, s-au confruntat minute în șir, fără ca vreo mașină de poliție să intervină, deși sediul poliției se afla la câteva sute de metri distanță. Răspunsul autorităților a venit, din nou, post-factum: filtre rutiere instituite în patru județe pentru a-i prinde pe fugari, o mobilizare masivă care a subliniat eșecul catastrofal la nivel preventiv.
- BOTOȘANI (FEBRUARIE 2025): O șicanare în trafic a escaladat într-o bătaie generalizată între două clanuri rivale, care au folosit ciocane și răngi pe o stradă din oraș. A fost necesară intervenția mascaților pentru a calma spiritele, iar nouă dintre participanți au fost inițial reținuți, fiind ulterior eliberați sub control judiciar, o măsură care subliniază dificultatea sistemului de a oferi un răspuns ferm și descurajant.
- TECUCI, JUDEȚUL GALAȚI (21 AUGUST 2025): O stație de carburanți a fost devastată în timpul unei bătăi generale între două grupuri rivale din Focșani. Peste 13 bărbați s-au atacat cu “diverse obiecte contondente”, rezultând rănirea gravă a patru persoane. Toți participanții au fugit de la fața locului înainte de sosirea poliției, fiind necesare percheziții ulterioare în Focșani pentru a-i reține pe o parte dintre agresori, cinci dintre ei fiind arestați preventiv.
- CRAIOVA (13 SEPTEMBRIE 2025)
Această selecție de cazuri, petrecute în regiuni diferite și la intervale regulate, desenează un tipar clar: sfidare publică, escaladare rapidă a violenței și un răspuns al poliției care este, invariabil, tardiv și concentrat pe gestionarea consecințelor, nu pe prevenirea cauzelor.
DIAGNOZA COLAPSULUI: DE CE EȘUEAZĂ POLIȚIA ROMÂNĂ?
Eșecul nu este al polițistului din stradă, adesea trimis singur și slab echipat în fața unor armate de interlopi. Eșecul este unul de sistem, orchestrat de decizii manageriale dezastruoase și de o indiferență cronică la nivelul conducerii M.A.I.
CRIZA DE PERSONAL: O ARMATĂ FĂRĂ SOLDAȚI
Realitatea din spatele comunicatelor triumfaliste este una dramatică. Poliția Română se confruntă cu un deficit de personal de aproximativ 20% la nivel național. Această medie maschează însă “zone roșii” unde situația este catastrofală. În februarie 2025, IPJ Teleorman avea un deficit de 28,93%, IPJ Constanța de 25,99%, iar IPJ Ialomița, scena măcelului de la Urziceni, funcționa cu 21,56% din posturi vacante.
Aceste cifre se traduc direct în stradă: patrule subdimensionate, adesea formate dintr-un singur agent, incapabile să intervină eficient; polițiști epuizați de ore suplimentare și sarcini multiple; și, cel mai grav, o prezență vizibilă a uniformei redusă la minimum. Acum ceva vreme, într-o emisiune, eram întrebat de ce nu se mai văd polițiști pe stradă, că nu coboară din mașină. Și le-am răspuns simplu: pentru că sunt puțini și sunt nevoiți să acopere o suprafață imensă. Acest vid de autoritate este umplut imediat de clanurile interlope, care își impun propria lege prin teroare.
PARALIZIA BIROCRATICĂ: CÂND RAPORTUL BATE REALITATEA
Resursele umane, deja insuficiente, sunt irosite pe o birocrație sufocantă. Un exemplu elocvent este gestionarea ordinelor de protecție. Deși este o măsură necesară, procedura de evaluare a riscului, emitere, comunicare și monitorizare consumă ore prețioase pentru fiecare caz în parte, mobilizând echipaje întregi care ar putea patrula în zonele de risc. Doar în județul Dolj, în prima jumătate a anului 2025, au fost înregistrate peste 2.500 de astfel de cazuri.
Mai mult, cultura organizațională impusă de la vârf este obsedată de indicatori statistici. Strategiile naționale vorbesc despre “impact măsurabil” și “creșteri la marea majoritate a indicatorilor”. Un șef de inspectorat este evaluat după numărul de amenzi, nu după destructurarea unui clan. Acest sistem de stimulente perverse încurajează acțiunile mărunte, care “dau bine pe hârtie”, în detrimentul muncii complexe de culegere a informațiilor, care necesită timp și resurse. Poliția a ajuns să fie o instituție care completează formulare, în timp ce strada este pierdută.
SELECȚIA DEFECTUOASĂ ȘI ANALFABETISMUL FUNCȚIONAL: CÂND COMANDA E MĂCINATĂ DE INCOMPETENȚĂ
O altă cauză fundamentală a eșecului strategic este calitatea precară a actului de comandă, o consecință directă a unui sistem de promovare viciat și a unui fenomen insidios: analfabetismul funcțional. În loc să promoveze competența prin concursuri transparente, Poliția Română a generalizat practica “împuternicirilor”. Jumătate din funcțiile de conducere din structurile centrale sunt ocupate prin numiri temporare, o metodă care ocolește criteriile de merit și permite factorului politic să-și răsplătească clientela. Acest sistem, care menține șefii într-o stare de provizorat și dependență, favorizează loialitatea în detrimentul profesionalismului.
Peste această selecție defectuoasă se suprapune problema analfabetismului funcțional, care în România depășește 50% dacă luăm în calcul și abandonul școlar. Un analfabet funcțional, deși știe să citească, nu poate înțelege un text complex, nu poate interpreta informații sau lua decizii autonome bazate pe date. Promovarea unor astfel de persoane în funcții de comandă are consecințe devastatoare. Incapabili de analiză strategică și de planificare pe termen lung, acești manageri se refugiază în sarcini simple, repetitive și ușor de cuantificat, ceea ce explică obsesia pentru statistici și raportări formale. Această incapacitate de a înțelege complexitatea fenomenului infracțional este adesea mascată de o auto-supraevaluare specifică efectului Dunning-Kruger, caracteristic analfabeților funcționali.
Această cultură a mediocrității este validată de la cel mai înalt nivel, unde scandalurile de plagiat, precum cel în care a fost implicat secretarul de stat Bogdan Despescu, care ar fi copiat peste 150 de pagini în teza sa de doctorat, subminează orice pretenție de integritate academică și profesională. Când vârful ierarhiei este suspectat de fraudă intelectuală, devine clar că sistemul nu recompensează competența, ci obediența, creând o structură de comandă incapabilă să ofere răspunsuri strategice la amenințări complexe.
RESPONSABILITATEA DIN VÂRF: BOGDAN DESPESCU ȘI BENONE MATEI, ARHITECȚII EȘECULUI?
Acest colaps al ordinii publice are nume și prenume. Nu este un fenomen abstract, ci rezultatul direct al deciziilor sau, mai degrabă, al lipsei de decizii strategice a celor care au condus și conduc destinele Poliției Române și ale Ministerului Afacerilor Interne.
BENONE MATEI, INSPECTOR GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE (din mai 2021): Numit la conducerea IGPR, chestorul Matei provine din structurile de combatere a crimei organizate, o specializare care ar fi trebuit să-l recomande pentru a înțelege și a contracara acest fenomen. Realitatea de sub mandatul său este însă un rechizitoriu al eșecului. Incidentele sângeroase de la Urziceni (februarie 2025), Pantelimon (septembrie 2024) și Craiova (septembrie 2025) s-au petrecut pe “tăcerea” sa strategică. Sub conducerea sa, criza de personal nu a fost rezolvată, birocrația nu a fost redusă, iar clanurile au acționat cu și mai multă îndrăzneală. În ciuda experienței sale, inspectorul general Matei nu a reușit să impună o viziune sau o strategie coerentă care să schimbe paradigma reactivă a Poliției. Instituția a continuat să funcționeze din inerție, în timp ce siguranța publică s-a degradat vizibil.
BOGDAN DESPESCU, SECRETAR DE STAT ÎN M.A.I.: Dacă Benone Matei reprezintă eșecul prezent, chestorul general Bogdan Despescu este simbolul continuității acestui dezastru. Aflat în cele mai înalte funcții de conducere de ani de zile, fie ca Inspector General al Poliției Române (2015-2018), fie ca secretar de stat care coordonează instituția, domnul Despescu este direct responsabil pentru starea actuală a sistemului. Problemele structurale – deficitul de personal, cultura raportărilor false, lipsa de dotări – au explodat și s-au cronicizat sub supravegherea sa. În loc să inițieze o reformă profundă și dureroasă, conducerea pe care a asigurat-o s-a complăcut în discursuri oficiale liniștitoare și evaluări anuale pozitive, în totală contradicție cu realitatea din stradă. Persistența acestor probleme pe parcursul mandatelor sale succesive în funcții de vârf îl face principalul arhitect al vulnerabilității actuale a Poliției Române.
VIITORUL SIGURANȚEI PUBLICE: O CERTITUDINE A EȘECULUI
Analiza obiectivă a faptelor duce la o singură concluzie, una de o gravitate extremă: în condițiile actuale, producerea unor noi incidente sângeroase, similare celor de la Craiova, Tecuci, Ilfov (Pantelimon), Urziceni sau Târgu Neamț, nu este o posibilitate, ci o certitudine statistică.
Atâta timp cât la conducerea Ministerului Afacerilor Interne și a Poliției Române se vor afla persoane care tolerează un deficit de personal de peste 20%, care încurajează o cultură a birocrației în detrimentul acțiunii și care refuză să își asume responsabilitatea pentru eșecurile evidente, clanurile interlope vor continua să fie adevărații stăpâni ai străzii. Fiecare nouă răfuială publică este un vot de blam la adresa conducerii actuale și o dovadă a incompetenței de a gestiona cea mai importantă misiune a statului. România nu mai are nevoie de comunicate de presă liniștitoare, ci de o demisie în bloc a celor responsabili și de o reformă reală, începută de la vârf. Altfel, vom rămâne o țară în care cetățenii cinstiți sunt prizonieri în propriile case, la mila unor rețele criminale care acționează sub privirile neputincioase ale unei poliții abandonate de propriii șefi.
Vitalie Josanu
