Stirea din titlu este fake insa ea reflectă nemulțumirea uriașă si cronica a politistilor din Ministerului Afacerilor Interne, privind subiectul controversatelor salarii de excelență, nemultumire intensificata de taierile si inghetarile din ordonanta de urgenta “ trenulet” nr. 156/2024.
Ar putea fi taierea (sau suspendarea salariilor de excelență) soluția ideală, sau este doar calea minimei rezistențe? Nu ar fi oare in interesul tuturor ( atat al vostru, cat si al angajatorului MAI) pastrarea si reforma acestui sistem de recompensare?
Calea minimei rezistențe este o expresie care desemnează tendința naturală de a alege cea mai ușoară sau convenabilă soluție pentru a rezolva o problemă, a atinge un obiectiv sau a evita dificultăți. Această cale implică minimizarea efortului, resurselor și riscurilor implicate, chiar dacă rezultatul nu este întotdeauna cel mai optim sau benefic pe termen lung.
Este firesc ca marea masa a politistilor nemultumiti sa fie atrasa de calea minimei rezistențe, de solutia care pare cea mai simpla, cea mai usoara, respectiv eliminarea definitiva sau temporara a salariilor de excelenta.
Insa multimea nu actioneaza mereu rational, fiind uneori vulnerabila la:
- Efectul de turmă: Toată lumea urmează o opinie populară fără a o analiza critic.
- Polarizare: Grupul devine mai radical în opinii decât ar fi fost fiecare individ separat.
- Biasuri colective: Erorile individuale se pot amplifica în loc să se anuleze.
Daca multimea este un organism viu imperfect, care poate cauta si identifica solutii simpliste, rapide si cu mare procentaj de eroare, este insa de dorit ca indivizii care isi asuma rolul de lideri ai multimii ( inclusiv liderii de organizatii sindicale) sa aibe standarde de rationament mult mai ridicate.
Liderii nu au voie, moral, să urmeze calea minimei rezistențe. Ei trebuie:
- Să studieze problema în detaliu, folosind la maximum de potential, propriile resurse intelectuale (si ale altora, cu expertiza mai mare) pentru a identifica soluții corecte, eficiente, durabile.
- Să comunice transparent si sa motiveze (temeinic si cu rabdare) aceste soluții, câștigând încrederea celor pe care îi reprezintă.
- Să evite să răspundă doar emoțional la presiuni (inclusiv presiunea multimii) și să adopte deciziile cele mai intelepte, care servesc cel mai bine interesul multimii.
Daca liderii care nu au capacitatea intelectuala sa produca solutii de calitate superioara celor gasite de multime, nu au real substanta de lider. De ce as pune lider si m-as angaja sa il urmez, unul la fel de prost ca mine sau chiar mai prost ca mine?
La fel, nu au substanta de lider adevarat nici acei lideri care, in loc sa identifice onest, cu sudoarea mintii, cele mai bune solutii (care servesc in cel mai inalt grad adevarul, corectitudinea, interesul multimii) se marginesc sa culeaga superficial solutii simple si eronate oferite de multimea furioasa si le intorc demagogic catre multime, in discursul lor public, pentru a se urca pe val, pentru a castiga simpatia multimii.
Daca eu ca lider sustin o solutie simpla, eronata care in loc sa avantajeze multimea va produce efecte opuse, in fapt eu actionez imoral, impotriva interesului multimii, servind exclusiv interesul meu propriu si egoist ( pastrarea simpatiei populare si a statutului de lider).
Dupa toata introducerea de mai sus, voi argumenta ca nu este in interesul vostru general si nici al angajatorului MAI sa se renunte la majorarea de excelenta. Este necesara pastrarea si doar reformarea procedurii de acordare a acestui stimulent pentru excelenta in munca.
Deci,
Deci nu este necesar ca majorarea de excelenta sa fie oferita ca jertfa pentru recuperarea majorarii de SDSL?
Sa privim la nivelul Guvernului! Pai cand Guvernul lui Ciolacu a renuntat in decembrie sa taie cei 2% pe zi/diurna de delegare la magistrati, le-a cerut sa renunte cumva la un alt drept? Nu.
Cand Sanitas a convins guvernul Ciolacu sa nu taie majorarea de SDSL la personalul din sistemul sanitar ( munca normala in regim de ture/garzi), le-a cerut Ciolacu sa le-a cerut sa renunte cumva la un alt drept? Nu. Sa isi doneze fiecare un rinichi? Nu
Deci guvernul, cand se razgandeste asupra unor solutii, gestioneaza. Cum? E treaba lor. Suntem noi in guvern sa gestionam? E treaba lor, subliniez!
Pai daca Ciolacu a iesit dupa rascoala politistilor si a declarat public ca rezolva cu SDSL, e treaba lui ce si cum face, de unde taie (de la altii). Ne-a cerut noua sa ii propunem de unde sa taie? Nu. Inseamna ca Ciolacu gestioneaza.
In concluzie, daca nimeni din puterea executiva nu a cerut o jertfa, daca nu a cerut taierea excelentei, nu exista ratiune de taiere.
Dam de o parte chestiunea asta ca e lamurita.
In continuare,
Tragerea la raspundere disciplinara este un instrument esential de motivare a muncii.
Majorarea de excelenta este si ea un instrument esential de motivare a muncii de calitate exceptionala.
Daca tragerea la raspundere disciplinara este biciul, majorarea de excelenta este recompensa, morcovul.
In lipsa acestui instrument de motivare, politistii care au performante exceptionale in activitatea lor, ar putea simti ca sunt tratati inechitabil prin comparatie cu colegii lor care au o calitate medie sau mediocra a muncii. De ce as trage eu sa fiu un salariat exceptional, pentru acelasi salariu pe care il primeste si colegul meu mediocru?
Deci angajatii au interes sa existe recompense financiare pentru cei care pot munci mai mult si mai bine decat restul lumii. La fel si angajatorul are interes maxim, ca sa stimuleze excelenta in munca (ma refer la un angajator exemplar, ipotetic, desprins din manualele de management performant, nu la nataraii securisti, incompetenti si lacomi din aparatul central al MAI).
Cum poate fi reformata majorarea de excelenta ? Foarte simplu.
Trebuiesc criterii transparente si obiective de acordare a excelentei, trebuie sa existe un organ colectiv (compus din reprezentanti ai angajatorului si angajatilor) care sa analizeze si stabileasca obiectiv cine merita sau nu majorarea de excelenta. Trebuie sa existe si o cale de contestare de catre cei interesati, care considera ca meritau ei, pentru munca lor exceptionala.
Indicatorii ( cei 5%) trebuie repartizati inca din norma de reglementare, echitabil, pe categorii de functii. Nu discriminatoriu cum se repartizeaza in prezent, favorizand functiile de conducere. Corect este sa fie o repartizare de forma indicatori pentru maxim 5% din numarul functiilor de conducere, indicatori pentru maxim 5% din numarul functiilor de executie.
Modul actual de acordare al indicatorilor este unul care privilegiaza incorect categoria functiilor de conducere si o sa va demonstrez matematic.
Bineinteles ca o repartizare prealabila a excelentei pe categorii de functii, pentru ” maxim 5% din numarul functiilor de conducere, pentru maxim 5% din numarul functiilor de executie” ar dauna portofelului multor sefi privilegiati, insa acest supliment salarial nu este pentru actul de conducere, ci pentru “excelenta” in munca.
Pentru functia de conducere exista salariul de comanda, pe care voi functionarii de conducere sunteti suficient de lasi incat sa nu protestati niciodata impotriva cuantumului derizoriu, inghetat si el la fel ca si compensatia de chirie. Alegeti sa compensati lasi, cuantumul derizoriu al salariului de comanda, infruptandu-va abuziv din zona salariului de excelenta, pe care toti considerati ca il meritati, doar pentru ca sunteti sefi si aveti putere.
Asadar, o asezare a excelentei de forma “pentru maxim 5% din numarul functiilor de conducere, pentru maxim 5% din numarul functiilor de executie”, impreuna cu criterii transparente si meritocratice ar restabili scopul pentru care se acorda majorarea de excelenta ( pentru excelenta, nu pentru ocuparea unei functii de conducere).
In continuare, hai sa facem o demonstratie matematica a prezentului.
Pentru ca nu am cifre exacte ( nu din vina mea ci pentru ca sunt ascunse voua de marele sobolan al DGF) voi lucra cu niste cifre aproximative.
Ipoteza mea de lucru este urmatoarea: Ministerul Afacerilor Interne a dispus ca majorările de excelenta să fie acordate în proporție de 40% pentru funcții de conducere și 60% pentru funcții de execuție. Sa zicem ca avem un total de 57000 de mii de functii la MAI. 20 % sunt functii de conducere si 80% sunt functii de executie. Majorarea se acorda pentru 5% din totalul de 57000 de functii existente. Exista un raport inegal intre categorii ( de conducere/de executie) si care sa poata fi considerat discriminatoriu?
Distribuția funcțiilor:
- Funcții de conducere: 11.400 (20% din total).
- Funcții de execuție: 45.600 (80% din total).
Distribuția majorărilor:
- Total majorări: 2.850 (5% din totalul de 57.000).
- Majorări pentru funcții de conducere: 1.140 (40% din majorări).
- Majorări pentru funcții de execuție: 1.710 (60% din majorări).
Majorări per funcție:
- Funcții de conducere: 1.140 majorări / 11.400 funcții = 0,1 majorări per funcție.
- Funcții de execuție: 1.710 majorări / 45.600 funcții = 0,0375 majorări per funcție.
Raport conducere/execuție:
- Funcțiile de conducere primesc de 2,67 ori mai multe majorări decât funcțiile de execuție.
Concluzie
Raportul de 2,67:1 între majorările acordate funcțiilor de conducere și celor de execuție indică un tratament inegal, care poate fi perceput drept discriminatoriu. Deși alocarea este proporțională cu cotele de 40% și 60% stabilite, impactul real pe funcție favorizează semnificativ categoria functiilor de conducere.
Intr-o concluzie de incheiere, daca acest stimulent al excelentei ar fi acordat corect, cine ar suferi? De ce sa alegem calea cea mai usoara? De ce sa tragem sa moara si capra vecinului? Nu mai bine militam toti cu inteligenta pentru reforma, astfel incat capra sa revina mereu, celui mai meritos politist ?
Emil Pascut
