Nu de puţine ori organizaţia noastră sindicală a fost acuzată că aduce atingere imaginii Poliţiei Române sau Ministerului Afacerilor Interne pentru simplul fapt că am pus în atenţia publicului larg probleme ale sistemului cărora eternii manageri nu le găsesc rezolvare!
Astfel, pe lângă problema Regulamentelor de Organizare şi Funcţionare clasificate abuziv şi neactualizate de ani buni, problema lipsei Autorizaţiilor Sanitare de Funcţionare astăzi mi-am propus să dezbatem o altă problemă, aparent fără rezolvare şi anume sistemul medical subdezvoltat al M.A.I. !
Aflată într-o continuă subfinanţare, Direcţia Medicală din cadrul M.A.I., ce ar trebui să deservească întreg personalul ministerului, respectiv aproximativ 124.500 de angajaţi în 2024 potrivit publicaţiei economica.net, este organizată şi acum ca în anii ’90, având, pe lângă centrele medicale judeţene, doar 2 spitale şi 3 centre medicale de diagnostic şi tratament.
Spre comparaţie, Direcţia Medicală a MApN, are 11 spitale, 2 institute medico-militare, 5 centre medicale şi 1 sanatoriu de balneofizioterapie şi recuperare medicală, cu toate că deserveşte un număr mai mic de angajaţi, respectiv aproximativ 78.800.
Trecând peste subfinaţare şi opoziţia evidentă la reformare, problema de departe cea mai importantă este incapacitatea Direcţiei Medicale din M.A.I. de a asigura întregului personal accesul la serviciile de medicină a muncii.
Potrivit art. 7 din HG 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor – „Angajatorii sunt obligaţi să asigure fondurile şi condiţiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor, aceştia nefiind implicaţi în niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.”
Conform art. 20 din HG 355/2007 – „Examenul medical periodic se efectuează obligatoriu tuturor lucrătorilor.” iar potrivit pct. 2 lit. c) din Anexa 1 la HG 355/2007 – „Examen medical periodic-anual: intervalul dintre două verificări medicale periodice nu depăşeşte 12 luni.”
În executarea acestor obligaţii legale, Direcţia Medicală, fiind unitatea centrală a Ministerului Afacerilor Interne care ar trebui să asigure organizarea, coordonarea, îndrumarea și controlul întregii activități medico-sanitare umane în toate unitațile M.A.I. în scopul asigurării sănătăţii, menţinerii capacității de efort a efectivelor, creşterii calității serviciilor medicale și de recuperare medicală a personalului M.A.I.(aşa se prezintă pe site-ul propriu), este obligată să organizeze şi să efectueze examenele medicale anuale şi evaluarea capacităţii de muncă a tuturor angajaţilor M.A.I., similar oricărei alte instituţii publice ori persoane juridice de drept privat, la intervale de maxim 12 luni !
Cu toate că obligaţia legală există încă din 2007, Direcţia Medicală din cadrul M.A.I. nu a realizat niciodată aceste examene medicale periodice întregului personal, limitându-se doar la angajaţii cu aptitudine condiţionată în muncă.
Pentru a identifica motivul pentru care M.A.I. refuză aplicarea legii şi nu asigură realizarea acestor controale, trebuie să vedem prima dată scopurile legale ale examenelor medicale periodice, respectiv: confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii în muncă pentru profesia/funcţia şi locul de muncă pentru care s-a făcut angajarea şi s-a eliberat fişa de aptitudine, depistarea apariţiei unor boli care constituie contraindicaţii pentru activităţile şi locurile de muncă cu expunere la factori de risc profesional, diagnosticarea bolilor profesionale, diagnosticarea bolilor legate de profesie, depistarea bolilor care constituie risc pentru viaţa şi sănătatea celorlalţi lucrători la acelaşi loc de muncă, depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unităţii, pentru calitatea produselor sau pentru populaţia cu care lucrătorul vine în contact prin natura activităţii sale.
Astfel, eludarea examenelor medicale periodice anuale foloseşte angajatorilor la menţinerea numărului relativ constant de angajaţi cu aptitudine în muncă limitată, întrucât o creştere a acestuia, coroborat cu deficitul de personal, ar putea crea dificultăţi în asigurarea încadrării personalului, în special în structurile operative. De asemenea, conduce implicit la neactualizarea listei bolilor legate de profesie.
Mecanismul prin care se refuză obligaţia legală de a efectua examenele periodice de aptitudine în muncă este unul simplu şi anume – M.A.I. îşi asumă realizarea tuturor prerogativelor medicale prin sistemul propriu apoi îl subfinanţează astfel încât să devină ineficient… Acelaşi mecanism este folosit pentru a mima şi activitatea intern asumată de inspecţie pe linie de securitate şi sănătate în muncă !
Tocmai pentru a nu fi acuzată organizaţia sindicală că doreşte afectarea imaginii Ministerului Afacerilor Interne ori a Poliţiei Române, am solicitat date concrete de la aceştia, răspunsul primit fiind halucinant – tot sistemul MAI este asigurat de doar 10 medici de medicină a muncii !
La un calcul simplu, cei 10 medici ar trebui să realizeze aproximativ 48 de controale medicale în fiecare zi lucrătoare, fără a lua în calcul concediile sau zilele libere de sărbătoare legală, pentru a examina într-un an toţi cei 124.500 angajaţi ai M.A.I., lucru ce este imposibil din punct de vedere fizic.
De asemnea, pentru a veni în sprijinul M.A.I., am propus externalizarea serviciilor interne de medicină a muncii, ce sunt evident depăşite de situaţie, însă răspunsul a fost unul vag, precum că, la nivelul MAI există un acord cadru în baza căruia se încheie, prin licitație, contracte subsecvente cu furnizori acreditați de servicii medicale, pentru investigații medicale recomandate de către medicul de medicina muncii în cadrul controlului medical periodic … – n.r. – controale medicale periodice care NU se realizează în fapt !
Pe lângă importanţa deosebită a supravegherii sănătăţii angajaţilor, prin medici de medicina muncii, trebuie precizat că, potrivit aceluiaşi răspuns, la nivelul M.A.I. se află în curs de elaborare Proiectul de norme interne în aplicarea H.G. nr. 64/2025 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor art. V alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2024, prin care trebuie să se asigure decontarea dispozitivelor de corecție speciale angajaţilor care folosesc în mod obişnuit un echipament cu ecran de vizualizare, pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru.
Anexăm şi Răspunsul nr. 1736100 din 2.04.2025 a D.I.R.P. din cadrul M.A.I..
PS: Mi-aş fi dorit sincer ca toate normele legale să se respecte de către angajatori în aceiaşi măsură în care sunt impuse şi angajaţilor iar astfel, noi, ca organizaţie sindicală, nu am mai avea ce scrie! Din păcate, blocajul instituţional al M.A.I. face ca în executarea unor Norme de aplicare stabilite legal prin Hotărâre a Guvernului să fie nevoie de alte Norme interne de aplicare iar în tot acest răstimp singurii care pierd sunt tocmai beneficiarii dreptului la decontarea dispozitivelor de corecţie, amânaţi la nesfârşit…
Prim-vicepreşedinte,
ANDREI MARIUS
