Motto:
„Suntem ca niște pitici care stau pe umerii uriașilor. Dacă vedem mai multe lucruri și mai îndepărtate decât ei, nu se datorează perspicacității vederii noastre, nici măreției noastre, ci pentru că profităm de înălțimea lor“
Bernard de Chartres, sec. XIII
Vedem cum în aceste zile Guwerner-ul se dă de ceasul morții să potolească grevele și protestele ce tind să cuprindă întreaga lume a bugetarilor: profesori, polițiști, personal sanitar (alții decât medicii), grefieri, CFR-iști, magistrați și cu cât întârzie mai mult, cu atât pălălaia nemulțumirilor sociale tinde să se extindă. Fiecare cu revendicările proprii, dar în ansamblu nemulțumiți de o proastă aplicare a legii salarizării unitare, care a adâncit inechitățile și nedreptățile sociale. O divizare a societății alimentată, cu NEbună știință, de aleșii țării prin media fidelizată. O vreme, principiul divide et impera le-a asigurat liniștea, doar că au întins prea mult coarda și acum îi cam plesnește peste ochi.
Și se miră aleșii noștri – direct sau prin portavocile lor din media – cum de nu se potolește agitația socială, câtă vreme unora le-au promis tot ce li s-a cerut, pe alții (adică polițiști) deja i-a dus la plafon… Or, se vede de la o poștă că vorbele, memorandum-urile și promisiunile politicienilor s-au devalorizat total și se traduc doar cu… ”la paștele cailor”! De aceea, toată lumea vrea azi. Ce-i în mână nu-i minciună!
În aceste zile, aleșii noștri învață pe propria lor piele o lecție de democrație, deși ar fi avut ocazia să acumuleze din experiența altora mai avansați, trecuți deja prin convulsiile sociale care au articulat legile democratice ale societății contemporane. Altfel spus, se puteau cocoța deja pe umerii acelor uriași pentru a putea vedea mai departe, doar că pentru asta era nevoie de un oarecare efort, educație, cultură. Capacitatea să înveți din experiența altora ca să nu dai tu cu oiștea-n gard.
Marea problemă stă în selecția dezastruoasă a ofertei tuturor partidelor politice, astfel încât – în materie de educație politică și experiență profesională – ne-am ales cu o faună de maimuțe, abia coborâte din bananier, îmbrăcate în frac și împinse la defilare prin marile saloane ale gentilomilor. Fără o etapă serioasă de acumulare, maimuțele noastre n-au avut decât să imite și să alerge după ”apțipilduri” de merit iar responsabilitățile ce presau din urmă au fost aruncate în centrifuga unor satisfacții viitoare, mereu amânate sau definitiv uitate.
Astfel, de la stânga la dreapta, trecând prin centru și înapoi întreg eșichierul politic a devenit o menajerie de toată jena, în frunte cu un șifonier cu ochelari de soare, dar care îndrăznește să se ofuscheze că lumea bună n-o bagă în seamă, ba chiar îi trântește porțile Schengen în nas! Acum, țara se cutremură, scârțâie din toate încheieturile și maimuțele noastre devin tot mai nervoase în incapacitatea lor de a controla mașinăria scăpată de sub control.
Nu putem anticipa deznodământul crizei actuale și nici dacă maimuțele noastre vor înțelege ceva din această experiență, în parcursul lor pe scara evolutivă. Raportat la solicitările societății și haosul declanșat de incompetența guvernării ar fi nevoie și de un aport cultural consistent. Și parcă ne-am cam pierdut nădejdea ca – pe viitor – menajeria ce ne hotărăște destinele să devină sensibilă la primele semne de protest, înainte de a număra participanții. Fără o primenire reală a ofertei politice – să uităm definitiv de triste figuri gen Ciucă, Ciolacu, Bode, Vela, Dragnea, Ghinea, Andrușcă, Daea, Cîțu, Budăi, Solomon, Bulai, Dan, sinistra Olguța, Romașcanu și atâția mulți alții – șansele de redresare sunt definitiv compromise.
Clasa neghiobilor care au guvernat odată sub deviza ”după noi, potopul” a fost răsturnată printr-o revoluție sângeroasă. Dar cine să învețe din experiența uriașilor (=strămoșilor)?
Vitalie Josanu
Sursa imagine: Nicolae Federiuc
