Din nou, SPR Diamantul face istorie! Mai jos aveti un extras dintr-o actiune pe care imi doresc de ani de zile sa o fac. Anul asta, astrele s-au aliniat. Azi, depunem la instanta doua actiuni colective neamaivazute si nemaiauzite, cu peste 50 de reclamanti fiecare, in judetele Galati si Braila. Pentru inceput! Le lansam pe astea doua ca sa vedem niste pozitii ale paratilor si in special ale CNCD, dupa care pornim avalansa cea mare!

Emil Pascut

CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

 CĂTRE,
 

TRIBUNALUL GALAȚI

SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOMNULE PREȘEDINTE,

---

Subscrisa, SINDICATUL POLIȚIȘTILOR DIN ROMÂNIA „DIAMANTUL”, cu sediul în București, strada Corbita nr. 39 și sediul procesual ales în București, str. Ienăchiță Văcărescu nr. 17A, sector 4, având C.I.F. 19544011, e-mail petitii@sprdiamantul.ro, reprezentată legal prin Președinte Vitalie Josanu, 

Avand sindicatul, in temeiul art. 28 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, dubla calitate procesuala, respectiv:

• reprezentant procesual al membrilor de sindicat politisti de la posturile comunale din cadrul IPJ Galati, toti enumerați în anexa la prezenta cerere;
• calitate procesuala activa extraordinara de sindicat  reclamant ( permisa explicit de art 28 din 3 din lege 367/2022 si necesara sindicatului  pentru recuperara facila a cheltuielilor de judecata)

Formulăm prezenta   CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

în contradictoriu cu pârâții:

1) INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN GALAȚI, cu sediul în Galați, Str. Brăilei nr. 200, Județul Galați, în calitate de angajator;

2) INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, str. Mihai Vodă nr. 6, sector 5, în calitate for ierarhic superior;

Solicitând totodată citarea obligatorie a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, Piața Valter Mărăcineanu nr. 1-3, sector 1, în temeiul art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, pentru a depune la dosarul cauzei un punct de vedere de specialitate.

I. OBIECTUL CERERII

Având în vedere situația de fapt și încadrarea juridică pe care le vom dezvolta în cuprinsul prezentei cereri, solicităm respectuos onoratei instanțe să dispună următoarele:

1. Să constatați existența unei fapte de discriminare directă și sistemică împotriva reclamanților, pe criteriul locului de muncă (mediu rural versus mediu urban) și al statutului profesional, manifestată prin refuzul persistent al pârâților de a asigura condiții minime de igienă și curățenie la posturile de poliție comunale, în contrast flagrant cu tratamentul aplicat structurilor din mediul urban unde se asigură personal specializat pentru aceste servicii.

2. Să constatați că reclamanții sunt victime ale unei hărțuiri morale la locul de muncă (mobbing instituțional), precum și ale unor tratamente degradante contrare art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale muncii forțate în sensul art. 4 din aceeași Convenție, prin obligarea sistematică și continuă de a presta activități de curățenie și igienizare incompatibile cu statutul lor profesional și demnitatea umană.

3. Obligarea pârâților, în solidar, la încetarea imediată și definitivă a comportamentului ilicit și la luarea măsurilor administrative și bugetare necesare pentru asigurarea, în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, a condițiilor de igienă și curățenie corespunzătoare la toate posturile de poliție comunale unde își desfășoară activitatea reclamanții, compatibile cu demnitatea umană și standardele minime de civilizație, prin personal specializat (angajat sau contractat) și prin furnizarea constantă și suficientă a materialelor igienico-sanitare obligatorii conform legii.

4. Obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune materiale reprezentând contravaloarea muncii necalificate de îngrijitor/femeie de serviciu prestată de fiecare reclamant în afara fișei postului și a atribuțiilor legale, pe care o cuantificăm la suma de 1.000 lei lunar pentru fiecare reclamant, calculate pentru perioada ultimilor trei ani anteriori introducerii acțiunii și până la data încetării efective a practicii discriminatorii.

5. Obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 1000 lei/luna pentru fiecare reclamant, calculate pentru perioada ultimilor trei ani anteriori introducerii acțiunii și până la data încetării efective a practicii reprezentând compensația echitabilă pentru prejudiciul de imagine, suferința psihică, umilința și discreditarea profesională suferite prin obligarea sistematică de a efectua munci degradante în uniforma de polițist, adesea sub privirile membrilor comunității pe care au jurat să o servească cu demnitate.

6. Obligarea pârâților, în temeiul art. 26 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, ca măsură de reparație morală cu caracter public și în scopul prevenirii repetării unor astfel de fapte, să publice pe cheltuiala proprie, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, un rezumat al acesteia pe paginile oficiale de internet ale IPJ Galați și IGPR, menținându-l vizibil pe prima pagină timp de minimum 6 luni de zile, precum și în două ziare de largă circulație la nivel național, precizând în mod explicit recunoașterea caracterului discriminatoriu al practicii și angajamentul de a nu o mai repeta.

7. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

II. TABEL NOMINAL RECLAMANȚI

[Lista celor 60 de reclamanți se va anexa distinct – membrii de sindicat cu domiciliul și locul de muncă în județul Galați, la posturile de poliție comunale]

III. SITUAȚIA DE FAPT

Reclamanții, al căror tabel nominal îl anexăm prezentei cereri, sunt funcționari publici cu statut special încadrați ca polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Galați, desfasurandu-si activitatea la diverse posturi de poliție comunale din mediul rural al județului. Conform Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și fișelor de post, atribuțiile acestora sunt clar definite și vizează exclusiv activități specifice de menținere a ordinii publice, prevenirea și combaterea infracțiunilor, cercetarea penală și alte activități strict legate de natura funcției de polițist.

Cu toate acestea, realitatea de zi cu zi a acestor profesioniști ai ordinii publice este cu totul diferită de ceea ce prevăd actele normative și fișele de post. De ani de zile, mai exact din perioada Miliției comuniste, polițiștii din posturile comunale sunt obligați să suplinească lipsa cronică a personalului de curățenie. Această situație nu este rezultatul unei conjuncturi temporare sau al unei crize bugetare trecătoare, ci reprezintă o politică instituțională asumată tacit, prin care conducerea IPJ Galați și IGPR economisesc fonduri pe seama demnității profesionale a polițiștilor din mediul rural.

Discriminarea este evidentă și flagrantă. În timp ce la sediile structurilor IPJ Galați din orase există personal contractual angajat pentru curățenie sau contracte cu firme specializate, la posturile de poliție comunale această facilitate de bază lipsește cu desăvârșire. Polițiștii din mediul rural sunt astfel tratați ca niște angajați de rangul doi, cărora li se refuză condițiile minime de demnitate profesională asigurate colegilor lor din mediul urban.

Pentru a confirma oficial această situație, sindicatul nostru a adresat IPJ Galați o solicitare de informații prin adresa nr. 160 din 02.10.2025, întrebând explicit care este situația asigurării serviciilor de curățenie la posturile de poliție comunale. Răspunsul primit prin adresa nr. 1045263 din 06.11.2025 este edificator: IPJ Galați recunoaște că are în componență 61 de posturi de poliție comunale, însă nu poate face dovada existenței personalului contractual de curățenie pentru aceste unități și nici a unor contracte de prestări servicii care să acopere necesarul de igienizare. Mai mult, instituția a refuzat să comunice informații esențiale despre numărul funcțiilor de îngrijitor prevăzute în statul de organizare și despre norma zilnică de curățenie aplicabilă.

În aceste condiții, polițiștii din posturile comunale sunt constrânși, prin forța împrejurărilor și sub presiunea ierarhică implicită, să presteze ei înșiși activități care nu au nicio legătură cu pregătirea lor profesională sau cu statutul lor de reprezentanți ai legii. Zi de zi, acești oameni care au jurat să apere legea și să servească cetățenii sunt nevoiți să:

• Cureţe și să igienizeze toaletele, multe dintre ele simple latrine insalubre amplasate în curtea posturilor
• Spele pardoselile, să șteargă praful, să spele geamurile
• Manevreze deșeurile menajere fără echipament de protecție adecvat
• În multe cazuri unde încălzirea se face cu sobe, să spargă lemne, să cureţe cenușa și să facă focul

Toate aceste activități sunt efectuate în uniforma de poliție, adesea sub privirile cetățenilor care vin la post pentru a solicita ajutor sau pentru diverse probleme legale. Imaginați-vă impactul psihologic și de imagine când un cetățean îl vede pe polițistul care ar trebui să-i rezolve problema penală, spălând WC-ul sau cărând găleți cu gunoi. Autoritatea necesară exercitării funcției de polițist este astfel complet subminată, iar respectul comunității față de reprezentanții legii este grav afectat.

(…..)

Filozoful John Stuart Mill, în lucrarea sa fundamentală “On Liberty”, explică perfect acest fenomen când vorbește despre victimele tiraniei care nu dezvoltă niciodată “virtutea” protestului tocmai pentru că sistemul tiranic le-a suprimat această capacitate. Mill recunoaște că cei care au avut nefericirea de a fi conduși de un guvern tiran sunt deosebit de dezavantajați: ei nu au niciodată șansa să dezvolte virtuțile necesare pentru a menține libertatea.

Reclamanții noștri au trăit decenii într-un sistem instituțional care i-a condiționat psihologic să accepte inacceptabilul, să normalizeze anormalul și să considere că umilința face parte din “datoria” lor. Acționarea de acum reprezintă tocmai acea “luptă anevoioasă pentru a se elibera” despre care vorbește Mill – nu e întârziere nejustificată, ci procesul firesc de emancipare dintr-o situație de mobbing sistemic.

In doctrina de specialitate s-a statuat că victimele de abuz pot întârzia sesizarea autorităților din cauza traumei psihologice, că dependența ierarhică de agresor poate justifica tăcerea prelungită și că momentul acționării poate fi declanșat de conștientizarea drepturilor sau de protecție colectivă prin sindicate.

(…)