CATRE
………………….
CERERE
privind plata compensatiei pentru concediul de odihna neefectuat
Subsemnatul(a) ____________________, fost(a) politist in cadrul ____________________, cu domiciliul in ____________________, va rog sa dispuneti plata compensatiei banesti pentru concediul de odihna aferent anului 2025, neefectuat din motive neimputabile mie.
Mentionez ca raporturile mele de serviciu au incetat la data de 19 decembrie 2025, iar pana la aceasta data nu am beneficiat de zilele de concediu de odihna aferente anului 2025, datorita situatiilor operative si a necesitatilor de serviciu.
In drept, imi intemeiez cererea pe dispozitiile:
– Art. 146 alin. (4) din Codul Muncii, care prevede ca compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca;
– Art. 278 alin. (2) din Codul Muncii, potrivit caruia prevederile Codului Muncii se aplica cu titlu de drept comun si raporturilor juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective;
– Art. 7 alin. (2) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru;
– Hotararea CJUE din 20 ianuarie 2009 in cauzele conexate C-350/06 si C-520/06 (Schultz-Hoff);
– H.G. nr. 1578/2002 privind conditiile in baza carora politistul are dreptul la concedii, coroborata cu legislatia muncii aplicabila.
Intrucat H.G. nr. 1578/2002 nu reglementeaza in mod complet situatia compensarii concediului de odihna neefectuat la incetarea raporturilor de serviciu, devin aplicabile dispozitiile de drept comun din Codul Muncii, conform art. 278 alin. (2).
Referitor la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, aceasta a statuat in mod constant ca dreptul la concediul anual platit si dreptul la compensatie la incetarea raportului de munca sunt garantate de dreptul Uniunii si nu pot fi inlaturate de nicio dispozitie sau practica nationala.
Astfel, prin Hotararea din 20 ianuarie 2009, pronuntata in cauzele conexate C-350/06 si C-520/06 (Schultz-Hoff), Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit urmatoarele principii:
Dreptul fiecarui lucrator la concediul anual platit trebuie considerat un principiu al dreptului social comunitar de o importanta deosebita de la care nu se poate deroga si a carui punere in aplicare de catre autoritatile nationale competente poate fi efectuata numai in limitele prevazute in mod expres chiar in Directiva. (pct. 22)
Desi Curtea a admis ca este permis statelor membre sa defineasca, in reglementarea lor interna, conditiile de exercitare si de punere in aplicare a dreptului la concediul anual platit, aceasta a precizat totusi ca statele membre nu pot insa conditiona in vreun mod constituirea insasi a acestui drept care rezulta direct din Directiva. (pct. 46)
Dreptul la concediul anual platit nu se stinge la expirarea perioadei de referinta si/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul national in cazul in care lucratorul nu a avut in mod efectiv posibilitatea de a exercita acest drept conferit de Directiva. In cazul in care raportul de munca inceteaza, efectuarea efectiva a concediului anual platit nu mai este posibila. Pentru a evita situatia in care, din cauza acestei impossibilitati, lucratorul nu poate beneficia de acest drept, chiar sub forma pecuniara, articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 prevede ca lucratorul are dreptul la o indemnizatie. (pct. 55-56)
Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat in sensul ca se opune unor dispozitii sau unor practici nationale care prevad ca, la incetarea raportului de munca, nu se acorda nicio indemnizatie pentru concediul anual platit neefectuat lucratorului care nu a putut sa isi exercite dreptul la concediul anual platit. Pentru calculul indemnizatiei mentionate, remuneratia obisnuita a lucratorului, care este cea care trebuie mentinuta in perioada de repaus ce corespunde concediului anual platit, este de asemenea determinanta. (Dispozitivul hotararii, pct. 3)
Rezulta din jurisprudenta citata ca dreptul la compensatia baneasca pentru concediul de odihna neefectuat se naste de drept la data incetarii raporturilor de serviciu, nu poate fi conditionat de vreo formalitate prealabila si trebuie calculat la nivelul remuneratiei obisnuite (solda de functie si sporurile cu caracter permanent).
Fata de cele expuse, va rog sa dispuneti:
1. Calcularea numarului de zile de concediu de odihna cuvenite dar nefectuate de subsemnatul pentru anul 2025, proportional cu perioada lucrata (01.01.2025 – 19.12.2025);
2. Plata compensatiei banesti aferente acestor zile, calculata la nivelul remuneratiei obisnuite, in termen de 30 de zile de la data inregistrarii prezentei cereri.
In cazul in care cererea mea nu va fi solutionata favorabil in termenul legal, voi fi nevoit(a) sa ma adresez instantei de contencios administrativ competente pentru recuperarea drepturilor banesti cuvenite, solicitand totodata actualizarea sumelor cu indicele de inflatie si plata dobanzii legale penalizatoare.
Data: ____________________
Semnatura,
____________________
