CCR ne rupe iar, in decizia 605 din 2024, cu “intelepciunea” si rationamente sofistice, care apar, coincidenta, doar atunci cand este o cauza care priveste politisti si militari! O aberatie care durat un an de zile sa fie publicata, de la momentul pronuntarii ( 5 noiembrie 2024).
Explicatie prealabila: Ce este un rationament sofistic sau un sofism?
Un „raționament sofistic” se referă, în sens juridic și logic, la un raționament care pare corect, dar este în realitate eronat, pentru că are premise false sau mascheaza o eroare de logică. Acest tip de raționament mai este numit și sofism.
Analiza Deciziei CCR nr. 605/2024
Obiectul exceptiei si teza autorului:
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut: “Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în anul 2018, pentru personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, se decontează serviciile turistice prestate de unităţi aflate pe teritoriul României, efectuate în perioada concediului de odihnă, în limita valorică prevăzută la art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a aratat, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale întrucât personalului militar, polițiștilor, funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalului civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională nu li se acordă vouchere de vacanță pe care să le poată folosi oricând doresc, ci se prevede doar decontarea ulterioara serviciilor turistice.
Astfel, se produce o discriminare în raport cu ceilalți funcționari publici, fapt de natură să producă prejudicii întrucât, spre deosebire de cei din urmă, personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, pentru a-și efectua concediul de odihnă, trebuie să achite suma de 1.450 lei pentru care ulterior trebuie să obțină decontarea, în anumite condiții și într-un anumit termen, încălcându-se dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii.
Din puțul gandirii CCR- argumentul suprem al respingerii:
“personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională desfășoară o activitate specifică ce presupune anumite condiționări (legate de prezența necesară la locul de muncă chiar și în zilele de odihnă, în anumite condiții), ceea ce poate determina și un tratament diferit.”
Decizia CCR nr. 605/2024 este un exemplu perfect de raționament sofistic. Este practic o cascadă de sofisme ( de trăznăi) care se susțin unul pe altul pentru a ajunge la o concluzie predeterminată, fără nicio demonstrație logică autentică a legăturii dintre premisele invocate și concluzia trasă.
1. Ignorarea chestiunii esentiale. CCR nu a raspuns la intrebarea esentiala “De ce imprejurarea ca un salariat ocupa o functie de politie, ar justifica o procedura diferita in care unii ( politistii) sunt obligati sa cheltuie bani din buzunarul propriu si care sa fie decontati ulterior?”. Curtea a evitat oarba, substanța problemei.
2. Din premisa “personalul militar poate fi chemat la serviciu în weekend” nu derivă chiar deloc concluzia “deci este justificat ca aceștia să avanseze bani pentru vacanta, care sa fie decontati ulterior de catre angajator”. Lipsește complet lanțul cauzal între specificul profesional invocat și necesitatea procedurii contestate. CCR prezintă două fapte separate ca și cum ar fi legate logic, fără a demonstra legătura.
3. Argumentația circulară: tratamentul diferit este justificat pentru că situațiile sunt diferite, iar situațiile sunt considerate diferite pentru că primesc tratament diferit. Curtea presupune ca dovedit exact ceea ce trebuia să demonstreze – că diferența de statut justifică această modalitate specifică de acordare a beneficiului.
4. Apel la autoritate. În loc să demonstreze logic validitatea soluției, CCR invocă propria jurisprudență anterioară și “libera apreciere a legiuitorului”. Această tactică retorică substituie demonstrația prin invocare de autoritate, evitând analiza substanțială.
Impactul discriminării ignorate
Sofismele CCR in decizia 605 valideaza eronat o discriminare reală prin efect: funcționarul care nu dispune de 1.450 lei în momentul concediului nu poate accesa beneficiul, transformând un drept social într-o barieră financiară. Doi angajați cu aceeași situație materială – unul funcționar civil, altul polițist – au acces diferit la același beneficiu. Formal, ambii “au dreptul”; real, doar unul îl poate exercita. Această discriminare indirectă prin procedură este exact ceea ce CCR ar fi trebuit să analizeze și nu o face. Cel care are voucher, are deja banul angajatorului in buzunar. Nu trebuie sa caute in portofel.
Lipsa testului de proporționalitate
Curtea nu aplică testul proporționalității: nu verifică dacă măsura este aptă, necesară și proporțională stricto sensu. Nu examinează dacă există alternative mai puțin restrictive. Nu justifică de ce sistemul de vouchere directe – care funcționează pentru o categorie – este inoperabil pentru cealaltă. Jurisprudența CEDO impune acest test în cazul diferențierilor; CCR îl ignoră complet.
Absența demonstrației cauzale
Între “specificul activității militare” și “necesitatea avansării financiare” lipsește orice demonstrație cauzală. De ce faptul că “pot fi chemați la serviciu” face imposibilă sau inadecvată emiterea de vouchere de vacanta?
“Pot fi chemați la serviciu”? “Activitate specifica”?Astea sunt argumente ca sa justifici de ce nu e discriminare pe subiectul voucherelor, din partea unor oameni care trebuie sa fie ( ideal) titani ai interpretarii dreptului?
Cum poate o eventuala “prezența necesară la locul de muncă” sa influențeze modul de plată a beneficiilor sociale? CCR nu explică cum. Este o necesitate operațională, administrativă, tehnică? CCR, muti! Această tăcere transformă decizia 605 într-o manifestare de exercitare abuziva a puterii CCR, lipsită de substrat logic.
O adunatura de politruci la bataia ciocanului. Doar interesele personale si de partid conteaza.