“Atenție! Acest articol conține ironie. Orice asemănare cu situații reale este perfect intenționată.”
Dosar nr. 1685/2/2023 – Termen la Înalta Curte de Casație și Justiție: 18 martie 2025
În lumea fascinantă a birocrației MAI, unde transparența este tratată ca un dușman de temut, am descoperit recent o perlă a logicii administrativ-juridice. IGPR ne oferă o lecție magistrală despre cum să transformi un document public într-un mister demn de serviciile secrete.
“Secretizarea previne informarea publicului” – O nouă abordare a transparenței
Potrivit recursului formulat de IGPR împotriva sentintei CAB de declasificare a ROF-ului IPJ Teleorman, aflăm că secretizarea este necesară deoarece documentul conține – atenție! – “informații care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public.”
Da, ați citit corect. Documentul este necesar sa fie secret tocmai pentru că ar putea informa cetățenii, care nu sunt de incredere, chiar daca ei sunt cei care ne platesc pe toti functionarii la stat, din taxe si impozite. O logică impecabilă care ar face mândru orice autor de literatură absurdă.
Pericolul public al informării publice
Mai departe, IGPR avertizează că dezvăluirea organizării interne a poliției ar reprezenta un “risc de a se produce prejudicii instituției”, fără să explice natura acestor prejudicii. Probabil că cetățeanul, sindicatul si politistul informat reprezintă cel mai mare pericol pentru instituțiile statului. Un cetățean care știe cu ce se ocupă șeful serviciului X sau biroul Y ar putea, Doamne ferește, să solicite servicii publice eficiente sau să înțeleagă cum funcționează instituția plătită din banii săi.
Cum se face totusi, ca dupa argumentatia asta ridicola si fracturata logic din recurs, pe 10 martie, tot reprezentantii procesuali ai IGPR anunta Inalta Curte, prin fax, ca s-au sucit si ca s-a declasificat ROF-ul IPJ Teleorman. Si ca o sa il trimita cu posta, urgent, la termenul din 18 martie. Sa fi fost stimulati probabil de o anumita sesizare penala depusa de sindicat impotriva sefului IGPR, exact pe aspectul secretizarii abuzive a ROF-urilor?
“Nivelul de încredere” – Un concept secret în sine
Partea cu adevărat genială a argumentației constă în invocarea “anumitui nivel de încredere” de care ar trebui să se bucure informațiile despre organizarea unei instituții publice. Ce este acest “nivel de încredere”? Nimeni nu știe exact. Poate doar Iaru si echipa “profesionistilor” de la juridicul IGPR.
Cum să transformi un ROF într-un document din filmele de spionaj.
Ceea ce este cu adevărat remarcabil este efortul susținut de a transforma un simplu regulament de organizare și funcționare – un document care există si este public accesibil, la toate instituțiile de stat, civilizate si real democratice din România – într-un dosar de securitate națională. James Bond ar fi impresionat să afle că în România, simpla organigramă si atributiile unui inspectorat județean de poliție necesită clasificarea “secret de serviciu” si un anumit nivel ” de incredere”.
Concluzie: Transparență prin opacitate si transmiterea informatiei in stil dacic
Nu putem decât să admirăm creativitatea juridică a IGPR, care a reușit performanța de a argumenta, cu fața serioasă, că informațiile destinate informării publicului trebuie ținute secrete de public si sindicate. O abordare revoluționară care redefinește conceptul de transparență instituțională: cu cât știi mai puțin, cu atât ești mai bine informat.
În final, ne întrebăm retoric: dacă simplul ROF al IPJ Teleorman reprezintă un asemenea pericol încât trebuie clasificat si ascuns politistilor si publicului, ce s-ar întâmpla dacă cetățenii ar afla și alte informații șocante, cum ar fi structuri intregi care exista doar in mintea celor de la resursele umane, ca in ROF-uri, noi ( si nici altii) nu le-am gasit: siguranta scolara, protectia animalelor, pregatire profesionala, etc!
Probabil ca erau niste structuri atat de secrete, incat IGPR, prin specialistii de la juridic (Iaru) si resurse umane (Grecu Alexandru) s-au gandit ca cea mai buna protectie este sa nu le treaca deloc in ROF-uri. Sa le pastram ca dacii! Sa existe doar o istorie orala a structurilor interne din inspectorate, transmisa din gura in gura, de generatiile de la resurse umane.
Recursul IGPR in dosar 1685/2/2023 este “opera” intelectuala trei profesionisti: desemnatul Marin Claudiu Iaru care se prezinta fals ca imputernicit director ( ca el este “desemnat”, intelegem noi), o doamna Ioana Catalina Minca ( Sef Serviciu Contencios) si Sonia-Teodora Butnaru (csil juric, scms de politie).
Articol de Vitalie Josanu, Președinte al Sindicatului Polițiștilor din România “Diamantul”, publicat în cadrul campaniei pentru transparență instituțională și acces la informații de interes public.
