Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că Tribunalul Dolj trebuie să judece procesul unui polițist căruia Direcția Generală de Poliție a Municipiului București i-a sistat de două ori majorarea salarială de 22% acordată prin OUG nr. 26/2024. Până la această decizie, dosarul a stat aproape zece luni între Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj, fără ca vreun judecător să se uite pe fondul cererii.
Ce a decis Înalta Curte
Prin Decizia nr. 3636 din 17 septembrie 2026, pronunțată în camera de consiliu în dosarul nr. 2003/63/2026, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a soluționat un conflict negativ de competență. Conflictul negativ apare atunci când două instanțe se declară, pe rând, necompetente să judece același proces și își trimit dosarul una alteia, iar Înalta Curte hotărăște care dintre ele îl va judeca.
Decizia stabilește competența în favoarea Tribunalului Dolj – Secția de contencios administrativ și fiscal și este definitivă. Ea a fost comunicată la sediul S.P.R. „Diamantul”, unde reclamantul și-a ales domiciliul procesual, și a ajuns la 22 octombrie 2026.
Reclamantul este Radu Duțu-Băluță, polițist al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București (DGPMB), membru al sindicatului, care locuiește în județul Dolj. Pârâți sunt DGPMB, Ministerul Afacerilor Interne și două persoane chemate în judecată în nume propriu, alături de instituții.
O majorare tăiată de două ori, pe temeiul unui ordin secret
Art. VIII din OUG nr. 26/2024 a acordat polițiștilor o majorare a salariului de funcție, cunoscută în sistem drept majorarea „Bayraktar”, care în cazul reclamantului reprezintă 22% din salariul de funcție. Condițiile de acordare nu sunt în ordonanță, ci în Anexa nr. 18 la Ordinul MAI nr. S/7/2018, un ordin clasificat „secret de serviciu”, pe care polițistul nu îl poate citi. Pct. 2 lit. b) din această anexă cere ca beneficiarul „să nu se afle sub efectul vreunei sancțiuni disciplinare”.
Pe acest temei, DGPMB i-a sistat reclamantului majorarea de două ori. Prima dată prin Dispoziția nr. 5383 din 12 iulie 2024, pentru perioada 1 iunie – 28 octombrie 2024, act pe care polițistul l-a primit abia la 4 august 2025, după mai bine de un an. A doua oară prin Dispoziția nr. 5343 din 12 iunie 2025, cu efect de la 16 mai 2025, adică de dinainte de emitere, până la 16 august 2026; aceasta i-a fost comunicată la 23 iunie 2025.
În acțiunea înregistrată la 27 noiembrie 2025, polițistul cere declasificarea Ordinului S/7/2018 și în special a Anexei nr. 18, pe motiv că secretizarea încalcă transparența salarizării prevăzută de art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, și anularea pct. 2 lit. b) din anexă, ca emis fără delegare legală în OUG nr. 26/2024 și ca dublă sancționare pentru aceeași faptă. Cere apoi să se constate că cele două dispoziții nu au produs efecte în perioadele în care nu-i fuseseră comunicate, să fie anulate mențiunile care îl privesc și să i se plătească majorarea reținută, actualizată cu inflația și cu dobânda legală, plus 10.000 de lei daune morale.
De la Craiova la Dolj și înapoi
Acțiunea a fost introdusă la Curtea de Apel Craiova, pentru că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 dă curții de apel, la art. 10 alin. (1), judecarea în primă instanță a actelor emise de autoritățile centrale, iar Ordinul S/7/2018 e emis de ministru.
La 18 martie 2026, Curtea de Apel Craiova s-a declarat din oficiu necompetentă și a trimis dosarul la Tribunalul Dolj. A reținut că procesul privește raportul de serviciu al polițistului, adică relația lui de muncă cu instituția, în partea lui salarială, iar pentru astfel de litigii art. 536 din Codul administrativ prevede competența tribunalului. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Dolj la 23 aprilie 2026.
La Tribunal, Ministerul Afacerilor Interne a invocat la rândul lui necompetența, iar prin sentința nr. 705 din 19 mai 2026 instanța i-a dat dreptate. Tribunalul a considerat că primele două capete de cerere privesc un act al unei autorități centrale, deci curtea de apel, și că art. 99 alin. (2) din Codul de procedură civilă trimite întreaga cauză la instanța mai mare atunci când cererile sunt strâns legate. Cum două instanțe refuzaseră același dosar, tribunalul a suspendat judecata și l-a trimis la Înalta Curte.
Socotit de la înregistrare până la decizia Înaltei Curți, drumul a durat aproape zece luni, iar până la comunicare, aproape unsprezece. În tot acest timp, nicio instanță nu a cercetat dacă sistările au fost legale.
De ce tribunalul și ce urmează
Înalta Curte a pornit de la ideea că instanța competentă se stabilește după raportul juridic și scopul urmărit de reclamant, nu după un singur cap de cerere privit izolat. Polițistul este funcționar public cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, iar ce cere el, în esență, este să i se recunoască și să i se plătească drepturi salariale. Faptul că, pentru a ajunge la ele, cere și declasificarea Ordinului S/7/2018 și anularea pct. 2 lit. b) din Anexa nr. 18 nu transformă procesul într-un control de legalitate al unui act al unei autorități centrale.
De aceea, Curtea a reținut că art. 536 din Codul administrativ este norma specială pentru litigiile privind raportul de serviciu, „inclusiv atunci când pretențiile formulate vizează drepturi salariale”, și că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu o înlătură pentru întregul litigiu. Nici art. 99 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu se aplică, pentru că toate pretențiile, privite împreună, țin de raportul de serviciu. Soluția este aceeași cu a Curții de Apel Craiova.
Soluția este totuși neobișnuită. În dosarele în care, alături de drepturile salariale, se cere și anularea unui ordin al ministrului, instanțele trimit de regulă întreaga cauză la curtea de apel, tocmai pe temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 99 alin. (2) din Codul de procedură civilă, adică textele invocate aici de Tribunalul Dolj. Așa s-a întâmplat, de exemplu, în dosarul nr. 622/57/2025, în care Curtea de Apel Alba Iulia a judecat pe fond, în primă instanță, acțiunea lui Gabriel-Ioan Bota, polițist în IPJ Sibiu, căruia i se sistase aceeași majorare pe motiv disciplinar și care ceruse, la fel, declasificarea Ordinului S/7/2018. Raționamentul Înaltei Curți are logica lui, dar merge în sens invers acestei practici, iar din acest punct de vedere decizia este novatoare: capetele de cerere privind ordinul secret urmează pretenția principală, cea salarială, și rămân la tribunal.
Dosarul revine acum la Tribunalul Dolj, sub același număr, unde judecata suspendată se va relua pe fond, cu toate capetele de cerere, inclusiv declasificarea și anularea prevederii din Anexa nr. 18. Pentru polițiștii cărora li s-a sistat majorarea „Bayraktar” pe motiv disciplinar, decizia are o consecință practică: o acțiune care cere banii și, împreună cu ei, înlăturarea condiției din ordinul secret se judecă la tribunal. S.P.R. „Diamantul” urmărește dosarul și va publica soluția pe fond.
S.P.R. „Diamantul”
