Conducerea Poliției Române spune că doar „aproximativ 9%” dintre funcțiile de șef sunt ocupate prin împuternicire. Cifra nu îi cuprinde pe cei „desemnați” să conducă, printr-o formă pe care Ministerul însuși o descrie ca simplă „decizie managerială”. Când vine concursul, la vârful inspectoratelor el are adesea un singur candidat. Iar deasupra poliției, la secretariatul general al MAI, Ioana Dorobanțu exercită „cu caracter temporar” o funcție de conducere din 23 mai 2017.
Pe 21 mai 2026, chestorul Georgian Drăgan, directorul de cabinet al inspectorului general, a prezentat într-o conferință de presă cifrele IGPR: „peste 7100 de funcții de conducere”, dintre care „aproximativ 450 de funcții de ofițer și 200 de funcții de agent de poliție” asigurate prin împuternicire, și „aproximativ 3900 de concursuri” organizate în trei ani.
Conferința răspundea investigației Recorder „Poliție aservită”. Pe 22 octombrie 2026, aceeași redacție a publicat reportajul „Polițiști fără concurență”, semnat de Alex Nedea, despre concursurile cu un singur candidat pentru șefia inspectoratelor județene. Pentru că IGPR a refuzat să le dea datele, jurnaliștii le-au reconstituit din surse deschise.
S.P.R. „Diamantul” a cerut și el, pe Legea nr. 544/2001, datele din spatele cifrelor. Răspunsurile primite în iunie și iulie de la IGPR și de la Ministerul Afacerilor Interne arată că statistica oficială lasă pe dinafară o categorie întreagă de șefi, iar tocmai datele care ar lămuri lucrurile sunt declarate secrete sau inexistente. Puse cap la cap, actele descriu mai mult decât o problemă de personal: un fel anume de a conduce o ierarhie.
Ce spune legea: împuternicirea ține cel mult un an
Statutul polițistului tratează împuternicirea ca pe o soluție temporară. Art. 2715 din Legea nr. 360/2002 o definește drept „exercitarea cu caracter temporar” a atribuțiilor unei funcții de conducere, pe un post vacant sau temporar vacant. Condițiile sunt puține: studiile cerute de fișa postului, lipsa unei sancțiuni disciplinare și acordul polițistului. Evaluarea psihologică, organizată la concurs, nu e cerută.
Durata e limitată la art. 2716 alin. (1): cel mult 6 luni, cu o singură prelungire de cel mult 6 luni, „perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului”. Pe un post vacant, același polițist nu poate fi deci împuternicit mai mult de un an, iar concursul trebuie organizat cel târziu în lunile de prelungire.
Art. 2717 lit. e) adaugă o prevedere care spune mult despre relația dintre șef și cel împuternicit: împuternicirea încetează și „la inițiativa persoanei care a dispus-o”. Textul nu cere nicio motivare. Cine conduce prin împuternicire poate fi retras oricând de cel care l-a pus, pe când un șef numit prin concurs poate fi îndepărtat doar în cazurile prevăzute de lege.
În forma actuală a art. 2738, dată de OUG nr. 82/2024, concursul pentru o funcție de conducere are o singură probă: un interviu structurat pe subiecte profesionale, care „se înregistrează audio și video”. Nota minimă este 7,00 (art. 2741 alin. (2)), iar rezultatele „se aduc la cunoștință prin afișare” (alin. (5)). Tot OUG nr. 82/2024 a introdus încetarea de drept a împuternicirii când cel împuternicit este declarat „inapt” la evaluarea psihologică sau pică concursul pentru postul pe care îl ocupă (art. 2717 lit. f) și g)).
Ce numără IGPR și ce lasă pe dinafară
Din cele 42 de funcții de inspector-șef (41 de inspectorate județene și Poliția Capitalei), Drăgan a spus că 31 sunt ocupate de șefi care au trecut concursul. Celelalte 11 sunt „posturi vacante de inspector șef”, conduse de „persoanele care asigură legal îndeplinirea atribuțiilor”, titulari pe alte funcții, de adjunct sau de șef de serviciu. Răspunsul nu spune câți dintre ei sunt împuterniciți și câți doar preiau atribuțiile. Diferența contează, pentru că a doua categorie nu apare în cifra de 9%.
Asta rezultă din răspunsul IGPR nr. 407.303 din 26 iunie 2026, la cererea noastră nr. 91: situația statistică a polițiștilor care au în fișa postului sarcina de a prelua atribuțiile șefului „nu este inclusă în situația împuternicirilor comunicată de I.G.P.R. la conferința de presă”. Pentru restul întrebărilor, IGPR „nu deține datele sau statisticile” și consideră că extragerea lor din dosarele de personal și de concurs ar fi „o activitate administrativă distinctă”.
Am cerut apoi, prin cererea nr. 91a, doar numărul exact al funcțiilor de conducere din aparatul central al IGPR: prevăzute, ocupate prin împuternicire, vacante și temporar vacante. Răspunsul nr. 407.422 din 13 iulie 2026 a fost un refuz: datele se iau „de pe platforma e-MRU și/sau din statul de organizare al unității, ambele clasificate secret de serviciu”, deci ar intra sub excepția art. 12 din Legea nr. 544/2001.
Argumentul ridică o întrebare simplă. Dacă un număr devine secret doar pentru că e extras dintr-o evidență clasificată, din ce evidență au fost calculate totalurile anunțate public la conferința din 21 mai? Ambele răspunsuri sunt atacate în instanță, în dosarele 26421/3/2026 și 28854/3/2026 ale Tribunalului București.
Desemnarea: a treia cale, fără termen și fără evidență
Pe lângă concurs și împuternicire, practica a creat o a treia cale. Prin cererea nr. 92, din 25 mai 2026, am descris IGPR și MAI o schemă despre care sindicatul are informații din mai multe județe. Un ofițer e împuternicit șef de inspectorat 6 luni, apoi încă 6. La expirarea celor 12 luni, în loc de concurs, e împuternicit pe postul de adjunct și desemnat să îndeplinească, mai departe, atribuțiile șefului. Am cerut lista cazurilor, actele și motivele pentru care nu s-a organizat concurs.
Răspunsul IGPR nr. 407.263 din 22 iunie 2026 a reluat termenele din lege și a precizat că propunerea pentru inspectorul-șef o face conducerea IGPR, iar actul îl semnează ministrul. Despre cazurile concrete a scris doar că „au fost respectate prevederile legale”, fără niciun nume de inspectorat și nicio cifră. Dosarul 26396/3/2026 are primul termen pe 4 februarie 2027.
Ministerul a fost mai explicit. În răspunsul nr. 765.303 din 25 iunie 2026, la petiția nr. 15, MAI numește desemnarea „o măsură de excepție” și precizează că ea „nu reprezintă o instituție de modificare a raporturilor de serviciu, ci, punctual, o decizie managerială”, dispusă „la nivelul fiecărei unități”. Ministerul nu trage concluzia, dar ea decurge din această calificare: desemnarea nu intră sub limita de 6 plus 6 luni a împuternicirii, nu atrage obligația de a organiza concurs și nu are o evidență centralizată. Ultimul aspect l-a invocat chiar MAI, ca să nu ne spună câte desemnări există.
Împuternicirea are un capăt legal, concursul. Desemnarea nu are niciunul și nici nu apare în statistica anunțată de IGPR.
În același răspuns, MAI arată că în aparatul său central „aproximativ 10%” din cele circa 200 de funcții de conducere sunt ocupate prin împuternicire. Postul de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane, direcția care gestionează carierele din minister, „este vacant din data de 14.09.2021”, iar cel de director general al Corpului de Control al Ministrului, din 6 decembrie 2024.
Cât pot dura interimatele se vede și în aparatul central al IGPR, din actele aflate la dosarul 28854/3/2026. La Direcția Juridică, postul de director a fost exercitat prin împuternicire din 18 noiembrie 2021, ca post „temporar vacant”, pentru care legea nu fixează o durată maximă. Prin Dispoziția nr. 8215 din 30 octombrie 2025, aceeași persoană a fost împuternicită din nou, de data aceasta pe postul devenit vacant, iar Dispoziția nr. 5930 din 30 aprilie 2026 a prelungit împuternicirea cu încă 6 luni. Prelungirea expiră pe 30 octombrie 2026, iar în perioada ei concursul era obligatoriu. Nu știm dacă a fost organizat.
Ioana Dorobanțu: nouă ani și cinci luni de interimat la vârful MAI
Cel mai lung interimat documentat în actele noastre nu e în poliție, ci deasupra ei. Ioana Dorobanțu, chestor șef de poliție, exercită „cu caracter temporar”, din 23 mai 2017, o funcție de secretar general în Ministerul Afacerilor Interne: adjunct, apoi, timp de șase luni, secretar general, apoi din nou adjunct. Funcția a rămas tot timpul „vacantă”, ocupată prin 16 decizii succesive ale prim-ministrului, publicate în Monitorul Oficial și regăsite pe legislatie.just.ro.
| Perioada | Funcția exercitată temporar | Deciziile prim-ministrului |
|---|---|---|
| 23.05.2017 – 22.07.2020 | secretar general adjunct | nr. 425/2017, fără termen; încetare prin nr. 286/2020 |
| 22.07.2020 – 18.01.2021 | secretar general | nr. 287/2020; încetare prin nr. 57/2021 |
| 18.01.2021 – prezent | secretar general adjunct | nr. 60/2021, 384/2021, 60/2022, 409/2022, 581/2022, 307/2023, 15/2024, 238/2024, 24/2025, 363/2025, 11/2026, 249/2026 |
Între 2017 și 2020, o singură decizie, fără termen, a acoperit trei ani. Din 2021, deciziile vin la fiecare șase luni, în ianuarie și în iulie.
Art. 510 alin. (1) din Codul administrativ permite exercitarea temporară „pentru o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic”, iar prelungirea, doar „în mod excepțional”, cu cel mult încă 6 luni (alin. (2)). Prin succesiunea deciziilor, excepția a devenit regulă vreme de aproape un deceniu.
Funcția de secretar general al ministerului nu mai are nici măcar un titular temporar din 1 septembrie 2023, când a încetat ultima exercitare temporară, potrivit răspunsului MAI nr. 765.303. Pe durata vacanței, atribuțiile ei revin secretarului general adjunct, potrivit ordinelor ministrului (OMAI nr. III/154/2023, înlocuit de OMAI nr. III/71/2026). În răspunsul nr. 1753473 din 6 iulie 2026, la petiția nr. 43, MAI a confirmat că funcția de adjunct e ocupată „prin exercitarea, cu caracter temporar”, în temeiul Deciziei nr. 11/2026, urmată între timp de Decizia nr. 249/2026.
În același răspuns, Ministerul arată că prima funcție de director general adjunct al Direcției Generale Juridice este „temporar vacantă începând cu data de 23.05.2017”. E aceeași zi în care a început interimatul de la secretariatul general. La întrebarea noastră dacă Ioana Dorobanțu este titulara acestui post, MAI a refuzat să răspundă, invocând protecția datelor personale. Tot acolo, funcția de director general al aceleiași direcții e vacantă din 22 octombrie 2025, iar a doua funcție de adjunct, din 31 octombrie 2025, ambele fiind exercitate acum prin împuternicire.
Am cerut Guvernului, prin petiția nr. 1500 din 4 octombrie 2025, motivele pentru care funcția e ocupată continuu, din 2017, prin decizii temporare. Pentru că motivele nu ne-au fost comunicate, am mers în instanță. Prin Hotărârea nr. 7557 din 17 iulie 2026 (dosarul 36943/3/2025), Tribunalul București a respins excepțiile, a admis cererea și a obligat Guvernul, prim-ministrul și Secretariatul General al Guvernului să ne comunice aceste motive. Hotărârea a rămas definitivă.
Pentru o imagine completă trebuie spus și că instanțele nu au anulat până acum deciziile. Acțiunea pentru anularea Deciziilor nr. 24/2025 și nr. 363/2025 a fost respinsă de Curtea de Apel Iași (Sentința nr. 63/2026), iar partea disjunsă, de Curtea de Apel Galați (Sentința nr. 226/2026), aflată acum în recurs. Legalitatea fiecărei decizii luate separat e una. Faptul că o funcție de vârf a ministerului e condusă de nouă ani prin soluții declarate temporare e altceva și rămâne o problemă de bună guvernare, pe care Guvernul trebuie acum s-o explice, în baza unei hotărâri definitive.
Concursul care urmează împuternicirii
În conferința din 21 mai, Drăgan a prezentat cele aproximativ 1.400 de concursuri încheiate fără ocuparea postului ca pe o dovadă de exigență: nota minimă e 7, iar posturile neocupate „demonstrează o rigoare în selectarea ofițerilor și agenților”. Nu a spus însă la câte dintre concursurile reușite a existat un singur candidat.
Pentru șefia inspectoratelor județene, datele le-a adunat Recorder. Jurnaliștii au identificat 29 de șefi de IPJ numiți prin concurs între 2017 și 2026, toți împuterniciți anterior pe aceeași funcție. În 18 cazuri, câștigătorul a fost singurul candidat. Anunțurile IGPR arătate în reportaj, afișate pe 1 septembrie 2026, consemnează un singur candidat și nota 7,03 la IPJ Ialomița, respectiv 7,05 la IPJ Călărași. La IPJ Alba, în 2025, singurul candidat prezent a primit 7,00, iar ceilalți doi din anunț au figurat „neprezentat”.
Dacă un concurs cu un singur candidat e aranjat sau nu, actele nu pot spune. Pot arăta însă ce stimulente creează legea. Împuternicitul rămâne în funcție atâta timp cât vrea cel care l-a pus (art. 2717 lit. e)) și, până la concurs, este șeful direct al celor care i-ar putea fi contracandidați: adjuncții, șefii de servicii, șefii polițiilor municipale. Un ofițer care candidează împotriva lui și pierde se întoarce a doua zi în subordinea omului pe care l-a contestat. În aceste condiții, concursul riscă să confirme o alegere făcută deja la momentul împuternicirii.
Legea oferă totuși un mijloc de verificare. Pentru că interviul se înregistrează audio și video, pentru fiecare notă de 7,00 sau 7,03 acordată unui candidat unic ar trebui să existe o înregistrare din care se poate vedea dacă nota corespunde răspunsurilor. Aceste înregistrări nu sunt publice, iar IGPR i-a refuzat luni la rând lui Recorder chiar și numărul candidaților de la concursurile pentru șefia inspectoratelor.
Ce cere sindicatul
În aceeași conferință, Drăgan a acuzat două sindicate că ar încerca „să ne impună domniile lor ce șefi să fie împuterniciți pe anumite funcții de conducere”. Poziția S.P.R. „Diamantul” este, de fapt, contrară: nimeni nu ar trebui să conducă o unitate de poliție prin împuternicire sau desemnare mai mult decât anul pe care îl permite legea. Pe această acuzație am cerut dovezi prin petiția nr. 90. Din cele 11 puncte ale ei, 9 au rămas fără răspuns, iar dosarul 26213/3/2026 are termen pe 12 noiembrie 2026.
Cerem trei lucruri, toate posibile fără nicio modificare de lege:
- Pentru fiecare concurs de conducere, IGPR să publice și să păstreze pe site numărul candidaților înscriși, al celor prezenți și notele, sub codurile pe care le folosește deja la afișare.
- Desemnările pe funcții de conducere să fie numărate și raportate împreună cu împuternicirile, ca statistica oficială să arate câți șefi nu au trecut prin concurs.
- Termenul de la art. 2716 din Legea nr. 360/2002 să fie respectat, iar concursul să fie organizat în perioada prelungirii, așa cum cere textul.
Până atunci, continuăm în instanță. Pe lângă dosarele deja pomenite (26213, 26421, 28854 și 26396/3/2026), interimatele de la Direcția Generală Juridică a MAI fac obiectul dosarului 28125/3/2026. Iar în dosarul 36943/3/2025, despre secretariatul general al MAI, Guvernul are deja de executat o hotărâre definitivă.
Concluzie: ce model de conducere descriu actele și cui folosește
Ministerul Afacerilor Interne nu e doar o schemă de posturi. E o structură socială: zeci de mii de oameni așezați pe trepte, care își ajustează comportamentul după regulile, scrise sau nescrise, prin care se urcă și se rămâne pe o treaptă. Luate separat, situațiile de mai sus au fiecare o explicație oficială: pensionări, deficit de personal, „continuitatea actului managerial”. Puse una lângă alta, ele descriu un model.
La fiecare nivel, de la șeful unui inspectorat până la secretariatul general al ministerului, funcția de conducere se ține printr-un act temporar, pe care cel de deasupra îl poate reînnoi sau retrage. Concursul, acolo unde are loc, vine după ce alegerea a fost făcută, adesea fără contracandidat. Iar o parte dintre cei care conduc nu apar nici măcar în statistică.
Sociologul Max Weber a descris, acum un secol, diferența dintre două feluri de a organiza o administrație. În birocrația modernă, omul ocupă funcția pentru că și-a dovedit competența după reguli cunoscute, iar stabilitatea îl lasă să răspundă în fața regulii, nu a unei persoane. În administrația de tip patrimonial, funcția e o favoare a celui de sus, acordată și retrasă după voia lui, iar loialitatea se datorează persoanei. Statutul polițistului e scris după primul model. Practica descrisă de actele de mai sus îl împinge spre al doilea: o ierarhie ținută laolaltă prin dependență, în care provizoratul a devenit metodă de conducere.
Cui folosește? Nu e nevoie să presupunem intenții ca să răspundem; ajunge să ne uităm cine câștigă control. Câștigă cei care semnează actele temporare: pot pune, ține și schimba oameni fără concurs, fără motivare și fără ca o parte dintre ei să apară în statistică. Câștigă, pe termen scurt, și cei puși în funcție fără examen, cu prețul dependenței de cel care i-a pus. Pierd polițiștii conduși de șefi care au un motiv rațional să privească în sus, spre semnătura care îi ține în funcție, mai mult decât în jos, spre oamenii pe care îi conduc. Pierd ofițerii care ar putea candida, dar nu o fac. Și pierde instituția, care riscă să aleagă după încredere personală, nu după competență verificată.
Deficitul de personal invocat de IGPR e real: „aproximativ 1650” de pensionări din funcții de conducere în trei ani, potrivit aceleiași conferințe. El poate explica de ce lipsesc candidații la un concurs. Nu explică însă de ce o funcție de vârf a ministerului e exercitată temporar timp de nouă ani, de ce desemnările nu sunt numărate și de ce datele despre concursuri sunt declarate inexistente sau secrete.
O ierarhie condusă prin concurs și prin reguli cunoscute nu are de ce să se teamă de transparența pe care o cerem. Una condusă prin provizorat are tot interesul s-o evite.
S.P.R. „Diamantul”
