Cum sunt ținuți în afara legii, de șaisprezece ani, coeficienții stabiliți prin hotărâre de Guvern
Material S.P.R. „Diamantul” · august 2026
1. O frază din dispoziția ta
Scoate dispoziția prin care ți s-au stabilit drepturile salariale. Caută articolul care vorbește despre încadrarea ipotetică. Vei găsi, aproape sigur, o formulare de tipul acesta:
„Beneficiază de drepturile salariale corespunzătoare încadrării ipotetice în funcția similară la 31.12.2009, respectiv de șef secție rurală III (c.i. = 4,70), raportat la nivelul bazei de calcul pentru luna decembrie 2022, […] fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la H.G. 0610/2017 și Ordinul M.A.I. nr. S/I/2166/2017.”
Citește ultima parte încă o dată.
H.G. nr. 0610/2017 este hotărârea de Guvern prin care s-au stabilit funcțiile pe grade profesionale, coeficienții și salariile de funcție pentru toți polițiștii. Este actul de bază al sistemului de salarizare, emis în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017.
Iar dispoziția care îți stabilește ție salariul spune, expres, că acei coeficienți nu se utilizează.
2. Dispoziția nu decide. Execută.
Ar fi o greșeală să se creadă că un inspectorat județean înlătură, din proprie inițiativă, o hotărâre de Guvern. Nu asta se întâmplă, iar acuzația ar fi și nedreaptă, și ușor de respins.
Serviciul de resurse umane care redactează acea frază nu are de ales. El aplică ce i se impune de deasupra: un lanț neîntrerupt de ordonanțe de urgență și legi fiscal-bugetare care, an de an, opresc aplicarea legii-cadru de salarizare.
Fraza din dispoziție este consecința, nu cauza. Iar faptul că e reprodusă identic ani la rând, cu doar numele hotărârii schimbat la excepții, o dovedește:
(2016) — „fără a fi utilizat coeficientul de ierarhizare prevăzut în anexele la H.G. 0292/2011 și Ordinul M.A.I. 0526/2011“
(2023) — „fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la H.G. 0610/2017 și Ordinul M.A.I. nr. S/I/2166/2017“
Șapte ani între cele două formulări. Mecanismul e același. S-a schimbat doar grila pusă la excepții — de fiecare dată, cea aflată atunci în vigoare.
3. Adevăratul mecanism: înghețarea anuală
Legile-cadru de salarizare din ultimii șaisprezece ani au o trăsătură comună: niciuna nu a fost aplicată integral vreodată.
Fiecare a fost gândită cu aplicare etapizată. Și fiecare etapă a fost, la rândul ei, oprită, amânată sau plafonată printr-un act normativ de sfârșit de an.
| anul vizat | actul | ce a făcut |
|---|---|---|
| 2010 | Legea nr. 118/2010 | reducerea salariilor cu 25%, din iulie 2010 |
| 2011 | Legea nr. 285/2010 | recuperare parțială (+15% față de nivelul redus), fără revenire la nivelul anterior |
| 2012 | O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011 | menținerea în plată a nivelului din 2011 |
| 2012 | O.U.G. nr. 19/2012 | recuperare etapizată — +8% din iunie, +7,4% din decembrie |
| 2013 | O.U.G. nr. 84/2012 | menținere la nivelul lunii decembrie 2012 |
| 2014 | O.U.G. nr. 103/2013 | menținere la nivelul anului anterior |
| 2015 | O.U.G. nr. 83/2014 | menținere la nivelul anului anterior |
| 2015 | Legea nr. 293/2015 | majorare punctuală a salariului funcției de bază |
| 2016 | O.U.G. nr. 57/2015 | menținere; baza de calcul rămâne cea de la 31.12.2009, majorată cu 10% (art. 13) |
| 2016 | O.U.G. nr. 20/2016, aprobată prin Legea nr. 250/2016 | majorări selective, pe categorii de personal |
| ian.–feb. 2017 | O.U.G. nr. 99/2016 | menținere |
| mar.–dec. 2017 | O.U.G. nr. 9/2017 | menținere |
| iul.–dec. 2017 | art. 38 alin. (2) lit. a) din L. 153/2017 | menținere la nivelul lunii iunie 2017 |
| 2018 | art. 38 alin. (3) lit. a) din L. 153/2017 | +25% în ianuarie 2018, apoi menținere |
| 2018 | O.U.G. nr. 90/2017 | măsuri fiscal-bugetare; menținerea celorlalte elemente |
| 2019 | art. 34 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 114/2018 | salariile +1/4 din diferența până la nivelul anului 2022; sporurile — menținere la nivelul lunii decembrie 2018 |
| 2020 | art. 45 din Legea nr. 5/2020 și art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, modificat prin O.U.G. nr. 1/2020 | salariile +1/3 din diferență; sporurile — menținere la nivelul lunii decembrie 2019 |
| 2021 | O.U.G. nr. 226/2020 | menținere la nivelul lunii decembrie 2020 |
| 2022 | O.U.G. nr. 130/2021 | menținere la nivelul lunii decembrie 2021 |
| 2023 | O.U.G. nr. 168/2022 | menținere la nivelul lunii decembrie 2022 |
| 2024 | O.U.G. nr. 115/2023 | menținere la nivelul lunii decembrie 2023 |
| 2025 | O.U.G. nr. 156/2024 | menținere la nivelul lunii decembrie 2024 |
| 2026 | art. XVI–XVII din Legea nr. 141/2025 | menținere la nivelul lunii decembrie 2025 |
Nu există niciun an, din 2010 până astăzi, în care aplicarea legii-cadru să nu fi fost oprită, amânată sau plafonată printr-un asemenea act. Șirul nu are goluri.
Aceste rânduri nu sunt o reconstrucție a noastră. Apar denumite ca atare, pe act normativ, în anexele de salarizare întocmite de serviciile financiare ale inspectoratelor — „PLAFONARE Legea 285/2010″, „Plafonare – O.U.G. 19/2012″, „MAJ. SFB – Legea 293/2015″, „Art. 38 Legea 153/2017″. Instituția își consemnează singură palierele.
4. Cum devine permanentă o dispoziție tranzitorie
Art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 spune:
„Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi […] salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice.”
Textul are o condiție de ieșire: până la aplicarea integrală. Era gândit ca punte între două sisteme.
Dar dacă aplicarea integrală nu se produce niciodată, pentru că e amânată prin ordonanță în fiecare decembrie, atunci puntea nu se mai termină. Regula tranzitorie devine regula permanentă.
Aici e nodul întregii probleme, și el nu se află la inspectorat.
Grila stabilită prin hotărâre de Guvern nu e desființată — e ținută în afara aplicării. Există, e în vigoare, are forță juridică, dar nu produce efecte, pentru că un alt act, o ordonanță de urgență, îi suspendă an de an intrarea în funcțiune. Iar în locul ei rămâne activ un reper din 2009.
5. Cele două grile, pe același rând
Cel mai limpede se vede într-o anexă de salarizare din 2023:
„salariul corespunzător funcției pe care este numit, respectiv de șef birou I – 4.70 (c.i. – 2.35; cls. – 5875)”
4,70 este coeficientul de pe grila din 2009. 2,35 este coeficientul de pe grila în vigoare, cea din H.G. 0610/2017.
Și a treia cifră se închide: 2,35 × 2.500 = 5.875 — exact clasa de salarizare trecută în același rând. Serviciul financiar nu doar că știe coeficientul actual; îl și calculează, corect, până la capăt.
Le ține pe amândouă, pe același rând, în același document. Coeficientul actual e scris, e calculat — dar drepturile se plătesc pe cel vechi.
Nu e o eroare de redactare. Este consecința directă a înghețării: grila nouă e cunoscută, e trecută în act, se verifică aritmetic — dar nu are voie să producă efecte.
6. Unitatea de măsură: 197,33 lei
Coeficientul din 2009 nu înseamnă nimic singur. Ca să devină bani, se înmulțește cu o valoare de referință sectorială: 197,33 lei.
Această valoare provine din O.G. nr. 38/2003 și nu a mai fost actualizată niciodată. Nu se indexează, nu urmează inflația, nu are legătură cu salariul minim.
Aici apare o întrebare firească: dacă grila din 2009 a fost abrogată la 1 ianuarie 2010, cum de mai produce efecte în 2026? Răspunsul e chiar mecanismul din secțiunea 3. Grila veche nu supraviețuiește pentru că ar fi în vigoare — nu este. Supraviețuiește pentru că fiecare ordonanță anuală de menținere trimite la „cuantumul aflat în plată”, iar acel cuantum a fost calculat, ultima dată liber, pe grila din 2009. Ordonanțele nu repun în vigoare grila veche; îi conservă rezultatul. Ceea ce se perpetuează nu e norma, ci suma pe care ea a produs-o cândva.
Efectul se vede cel mai brutal într-o fișă de pensie întocmită în 2018, pentru un ofițer cu funcție de conducere. Coeficientul lui la 31.12.2009: 5,80. Salariul de funcție înscris în fișă:
5,80 × 197,33 = 1.145 lei.
O mie o sută patruzeci și cinci de lei, ca salariu de funcție al unui director, în anul 2017 — an în care salariul minim brut pe economie era de 1.450 de lei.
Documentul nu conține o eroare de calcul. Aritmetica se închide perfect. Problema este că unitatea de măsură a rămas în 2009.
7. Încadrarea ipotetică pentru cei care în 2009 nu erau acolo
Aici mecanismul depășește logica lui inițială.
Doi ofițeri au fost numiți în funcții de conducere în ianuarie 2019, veniți din posturi de execuție. La 31 decembrie 2009 nu ocupau nicio funcție de conducere. Nu aveau, deci, nicio indemnizație de conducere care să fie „menținută”.
Dispozițiile lor de numire spun, totuși:
„Polițistul va beneficia de toate drepturile salariale corespunzătoare funcției similare în plată, stabilită prin încadrare ipotetică la 31 decembrie 2009, respectiv de șef birou (c.i. = 4,85) […], raportate la nivelul bazei de calcul pentru luna decembrie 2018, majorat cu 1/4 din diferența dintre salariul de funcție prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018.”
Cu alte cuvinte: se construiește retroactiv, pentru un om numit în 2019, o încadrare la o dată la care nu era pe acea funcție — pe o grilă abrogată cu nouă ani înainte de numirea lui.
Aici logica „menținerii” se rupe definitiv. Nu se menține un drept existent, pentru că nu exista niciun drept de menținut. Se construiește unul fictiv, pentru singurul motiv că grila reală nu are voie să se aplice.
8. Consecința: salariul de comandă
Efectul cel mai măsurabil se vede la salariul de comandă.
Art. 8 alin. (1) din Anexa nr. VI la Legea 153/2017 spune că polițiștii cu funcții de comandă beneficiază de „salariul de comandă de până la 25% din salariul de funcție“. Un procent din salariul de funcție aflat în plată.
Ce se plătește în realitate se obține așa:
(procentul indemnizației de conducere de la 31.12.2009 × coeficientul 2009 × 197,33) × 1,10 × 1,25
apoi se îngheață.
Primul factor merită oprire. Nu este procentul salariului de comandă din legea de azi. Este procentul indemnizației de conducere pe care titularul îl avea la 31 decembrie 2009, sub regimul O.G. nr. 38/2003 — aplicat unei baze tot din 2009. Două drepturi diferite, din două sisteme diferite, dintre care unul l-a înlocuit tacit pe celălalt.
Ceilalți doi factori sunt o majorare de 10% și majorarea de 25% din ianuarie 2018, prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea 153/2017. Sunt singurele care au trecut. După ele, nimic: fiecare an următor a adus o ordonanță de menținere.
Formula a fost verificată aritmetic pe opt titulari, din patru unități diferite, de la șef de post până la director general adjunct. Se închide la toți, cu abateri sub doi lei.
La unul dintre ei, lanțul se vede chiar pe coloanele anexei întocmite de serviciul financiar: baza din 2009 — 593 de lei —, indemnizația de conducere de 10% aplicată ei, apoi 65 de lei în decembrie 2018 și 81 de lei în ianuarie 2020. Acolo s-a oprit. Documentul nu ascunde nimic; arată înghețarea pas cu pas, pentru cine îl citește pe coloane.
Rezultatul, în cifre:
| funcția | salariu de funcție | salariu de comandă | cât reprezintă, efectiv |
|---|---|---|---|
| șef post | 4.130 | 81 | 1,96% |
| șef birou I | 8.471 | 448 | 5,29% |
| șef birou | 9.244 | 500 | 5,41% |
| director general adjunct | 10.815 | 780 | 7,21% |
Ce procent ar trebui aplicat astăzi salariului de funcție aflat în plată se află în ordinul S7/2018 (secret de serviciu ca asa e pohta ce-a pohtit contabilul care conduce DGF).
Între „până la 25%” (in legea publicata, dar inaplicabil) și 1,96% ( rezultatul normelor abrogate, dar inca aplicate) nu e o diferență de interpretare. E geniul rau al celor care ne conduc in bataie de joc, de 16 ani, cu nesfarsitele ordonante de inghetare anuale.
Salariul de funcție a crescut de-a lungul anilor prin tranșele etapizate ale art. 38 — singurele majorări care au fost lăsate să treacă. Salariul de comandă nu s-a mișcat deloc, pentru că fiecare ordonanță anuală l-a menținut la nivelul lunii decembrie anterioare.
Numitorul a urcat. Numărătorul a rămas în 2009.
Doi polițiști din județe aflate la capete opuse ale țării, cu servicii financiare diferite și fluturași separați de patru ani, au exact aceeași sumă: 81 de lei. Nu e o coincidență și nu e o eroare locală — e efectul aceleiași înghețări, aplicate uniform în toată țara.
9. Consecința: pensia
Potrivit art. 28 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, baza de calcul a pensiei este media salariilor lunare brute realizate la funcția de bază într-un numar de luni de activitate, in crestere, potrivit tabelului din legea 223. Salariul de comandă intră în acea medie.
O sumă calculată pe grila din 2009 intră acolo și rămâne. Definitiv.
Pentru un ofițer cu funcție de conducere, diferența lunară dintre ce se plătește și ce ar rezulta din aplicarea unui procent asupra salariului de funcție aflat în plată trece de o mie de lei. Inghetarea salariului de comanda se transmite în pensie pentru tot restul vieții. Cu alte cuvinte, inghețarea “temporara” nu se oprește la pensionare. Alaturi de alte drepturi inghetate sau existente doar pe hartie, mutileaza si afecteaza pensia militara definitiv.
10. Ce fac instanțele
Când problema e pusă complet, se câștigă (daca nu e o miza mare si daca nu s-au trimis biletele galbene). Un tribunal a obligat un inspectorat să recalculeze majorarea pentru lucrări de excepție prin raportare la salariul de funcție stabilit etapizat, cu inflație și dobândă. Altul a admis recalcularea indemnizației de concediu cu includerea sporului pentru condiții grele, iar inspectoratul a executat de bunăvoie.
Când problema nu e pusă complet, se pierde. O curte de apel a casat o hotărâre favorabilă, reproșând primei instanțe exact ce lipsea:
„nu a realizat o analiză efectivă a succesiunii în timp a acestor norme“ · „nu s-a analizat dacă dreptul pretins […] a fost ulterior supus mecanismelor de menținere/plafonare instituite prin actele normative succesive” · „nu a analizat regimul juridic al actelor administrative individuale […] respectiv dacă aceste drepturi au fost acordate în baza unor ordine emise de ordonatorul principal de credite“
Instanța nu a spus că dreptul nu există. A spus că nimeni nu i-a arătat lanțul.
Reproșul e, de fapt, un plan de probațiune. Are trei puncte, iar fiecare are un răspuns documentar:
- Succesiunea normelor în timp → tabelul din secțiunea 3, act cu act, an cu an, fără goluri, cu indicarea articolului și a nivelului la care s-a făcut menținerea.
- Mecanismele de menținere/plafonare aplicate dreptului concret → anexele de salarizare ale serviciilor financiare, în care palierele apar denumite pe act normativ, plus reconstrucția aritmetică lună cu lună care arată unde s-a oprit fiecare componentă.
- Regimul juridic al actelor administrative individuale și al ordinelor ordonatorului principal de credite → dispozițiile de stabilire a drepturilor, cu fraza din secțiunea 1, și problema din secțiunea 11: ordinul clasificat, care nu poate fi supus controlului instanței.
Primele două se pot proba integral cu înscrisuri. A treia nu — și nu din vina reclamantului.
11. Nodul: ordinul pe care nu-l poți citi
Art. 8 alin. (2) din Anexa nr. VI lasă „mărimea concretă a procentului” în seama unui ordin al ordonatorului principal de credite.
Acel ordin este O.M.A.I. nr. S/7 din 31.01.2018, clasificat „secret de serviciu”.
De aici decurge totul:
- nu îți poți verifica dreptul, apeland eventual la expertiza unui avocat competent, pentru că procentul care ți se cuvine e într-un act la care nu ai acces neingradit;
- instanța nu poate verifica legalitatea unui act pe care nu îl poate examina — dar îl aplică cu o obedienta stranie, atunci când pârâtul îl invocă. Mai mult: ajunge să îl citeze după o structură pe care actul nu o are. O sentință recentă a respins o acțiune privind majorarea de 12,5% sprijinindu-se pe un pretins „art. 28″ din acest ordin, care ar restrânge beneficiul la aparatul central al ministerului. Ordinul nu este structurat pe articole, ci pe puncte; unitatea redacțională invocată nu există în el. Aceeași referință a fost apoi reprodusă, identic, în hotărâri pronunțate de alte instanțe, în alte județe. Un act pe care nimeni nu îl poate citi circulă astfel prin motivări, în formă greșită, fără să fi fost vreodată verificat de cineva;
- ministerul ( prin Contabilul Negru) refuză declasificarea, invocând că „până în prezent nu au fost identificate situații care să impună declasificarea”, și te invită să consulți ordinul la unitate — adică să afli conținutul fără a-l putea folosi.
Un drept salarial al cărui mod de calcul este secret nu este un drept. Este o favoare.
12. Ce am observat, pe scurt
Nu e o omisiune și nu e vina inspectoratelor. Este o politică legislativă, întreținută de șaisprezece ani.
- Din 2010 până astăzi, niciun an fără un act normativ care oprește, amână sau plafonează aplicarea legii-cadru de salarizare.
- Efectul cumulat: legile-cadru din 2009, 2010 și 2017 nu au fost aplicate integral niciodată.
- Pentru că aplicarea integrală nu se produce, dispoziția tranzitorie din art. 39 alin. (1) — „până la aplicarea integrală” — a devenit regula permanentă.
- Grila stabilită prin hotărâre de Guvern există și e în vigoare, dar este ținută în afara aplicării. Coeficienții ei sunt scriși în acte, alături de cei vechi, sunt calculați corect până la clasa de salarizare — și nu produc efecte.
- În locul ei se plătește pe rezultatul unei grile abrogate la 1 ianuarie 2010, conservat din an în an prin trimiterea la „cuantumul aflat în plată”, cu o valoare de referință neactualizată din 2003.
- Mecanismul se aplică inclusiv celor numiți după 2018, prin construirea retroactivă a unei încadrări la 31.12.2009 pe care nu au avut-o niciodată.
- Sumele rezultate intră în baza de calcul a pensiei și devin definitive.
- Iar procentul care ar trebui aplicat se află într-un ordin clasificat, a cărui declasificare este refuzată — și care ajunge să fie citat în hotărâri judecătorești după o structură pe care nu o are.
Vinovăția nu stă în dispoziția semnată de un șef de unitate. Stă în șirul de ordonanțe diabolice prin care, an după an, aplicarea legilor a fost amânată de tandemul PSD-PNL — până când amânarea a devenit sistemul.
Emil Pascut
SPR DIAMANTUL
PS: Articolul acesta nu era posibil fara contributia generoasa a celor care ne-au trimis documente si informatii pentru Open Maisal, intr-un efort de a transparentiza sistemul de salarizare tinut sub cheie de sobolanii rosii din Directia Generala Financiara a MAI
Materialul se întemeiază exclusiv pe acte oficiale: dispoziții de numire și de stabilire a drepturilor salariale cu anexele lor, anexe de reconstrucție întocmite de servicii financiare ale inspectoratelor, adeverințe de venituri emise de Direcția Generală Financiară a M.A.I., fluturași de salariu, fișe de pensie și hotărâri judecătorești. Actele normative citate în secțiunea 3 sunt indicate cu numărul, anul și, unde e cazul, articolul aplicabil, și pot fi verificate în Monitorul Oficial. Cazurile sunt reale; identitățile, omise. Reconstrucția face parte din proiectul deschis de inginerie inversă a calculului salarial în M.A.I.
