Notă de Prezentare – Dosar 3411/2/2025
1. Părțile și Obiectul Acțiunii
- Reclamant: Sindicatul Polițiștilor din România “Diamantul”.
- Pârâți: Ministerul Afacerilor Interne (prin campioana imputernicirilor si delegarilor contrare legii, Dorobantu Ioana, si sluga Tatu Viorel, adjunct DGJ) și Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR), unde responsabili sunt Benone, Miritescu ca sef al structurii de securitate si seful Arestului, Claudiu Iaru, ajuns director juridic ( imputernicit din 2021).
- Obiectul: Obligarea pârâților la declasificarea a două acte normative interne:
- Ordinul M.A.I. nr. S/108/2011 privind serviciul de permanență și accesul în unitățile M.A.I. (acțiune îndreptată împotriva MAI, ca emitent).
- Dispoziția I.G.P.R. nr. S/51/2011 privind executarea serviciului de permanență (acțiune îndreptată împotriva IGPR, ca emitent).
2. Contextul General Acest demers judiciar nu este un caz izolat, ci reprezintă continuarea unei campanii juridice de succes, prin care Sindicatul “Diamantul” a obținut în instanță declasificarea Regulamentelor de Organizare și Funcționare (ROF) ale inspectoratelor de poliție județene (IPJ) din întreaga țară.
3. Argumentele Reclamantului (Sindicatul)
- Regula este transparența: Actele normative care reglementează organizarea și funcționarea unei instituții publice sunt, prin lege, informații de interes public și trebuie comunicate din oficiu.
- Secretizarea este ilegală: Clasificarea acestor acte încalcă explicit Art. 33 din Legea 182/2002, care interzice secretizarea informațiilor de interes public.
- Sarcina probei aparține statului: Prezumția legală este că informațiile sunt publice. Revine pârâților obligația de a dovedi, în mod pertinent și precis, existența unui prejudiciu care să justifice excepția secretizării, sarcină pe care nu și-au îndeplinit-o.
- Prejudiciul este inexistent: Conținutul ordinului și al dispoziției privește organizarea muncii și accesul publicului, aspecte a căror divulgare nu poate prejudicia siguranța publică.
4. Apărarea Standard a Pârâților (MAI și IGPR) Pârâții au invocat constant în procesele similare o serie de apărări care au fost deja respinse de instanțe:
- Apărări pe fond: Sustineri lesinate, nedovedite, cum ca divulgarea informațiilor ar aduce niste prejudicii vagi, siguranței și ordinii publice, iar statul beneficiază de o largă “marjă de apreciere” în a decide ce anume trebuie clasificat.
5. Jurisprudența Stabilită – Apărările Pârâților sunt deja anihilate de jurisprudenta recenta obtinuta de sindicat. Victoriile anterioare obținute de sindicat au creat o doctrină judiciară constantă și definitivă care demontează punct cu punct apărările MAI și IGPR:
Curtea de Apel si ÎCCJ au sancționat, in mai multe randuri, IGPR ( adica echipa loserilor Benone- Miritescu- seful Arestului ajuns expert jurist), pentru că nu au dovedit în niciun fel existența unui prejudiciu care sa justifice mentinerea secretizarii regulamentelor de organizare si functionare ale IPJ-urilor, respingând, pe banda rulanta, recursurile ca nefondate. A fost cu adevarat socant sa descoperim, in derularea proceselor pentru declasificarea ROFurilor, ca seful arestului era un analfabet functional crunt, care nu avea reprezentarea ca IGPR este emitent al ROF-urilor IPJurilor.
- “Marja de apreciere” nu este absolută: Instanțele au arătat că această marjă nu poate fi folosită pentru a încălca legi superioare (Legea 544/2001, Legea 182/2002) și nici pentru a se sustrage controlului judecătoresc.
- Acțiunea în instanță este un instrument eficient: Chiar și atunci când pârâții au cedat și au declasificat documentele pe parcursul procesului, instanțele au reținut culpa lor procesuală pentru pasivitatea inițială și i-au obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Regretabil, niciunul dintre vinovati nu a fost tras la raspundere disciplinara, penala si administrativa, cu consecinta ca experienta declasificarii fortate, ordonate de instanta, a ROF-urilor IPJ-urilor nu a nascut un reflex necesar al functionarilor din MAI si IGPR pentru respectarea legii 182/2002.
6. Concluzie și Perspective Apărările MAI și IGPR în acest dosar sunt simple repetiții ale unor argumente deja demontate și respinse constant de sistemul judiciar, inclusiv de instanța supremă. Jurisprudența stabilită a creat un precedent solid: actele de organizare și funcționare sunt de interes public, iar sarcina de a proba în mod concret un prejudiciu excepțional revine în totalitate statului. Prin analogie, Ordinul S/108 și Dispoziția S/51, având aceeași natură juridică, ar trebui să urmeze același traseu spre declasificare și aducere la cunoștința publică.
Mai jos aveti pseudo-apararile jenante ale MAI si IGPR! Ei cica sunt preocupati de ” reforma”. Se vede insa fara ochelari, de catre oricine, ca reforma in MAI este realizata in fapt de catre Sindicatul Diamantul, cu de-a sila, cu sprijinul instantelor de judecata.
Emil Pascut
PS: Nivelul intelectual-profesional in IGPR este incredibil de scazut, mult sub orice nivel minimal acceptabil pentru o institutie de stat care se vrea performantă. Este de neconceput sa ai un director juridic incapabil sa identifice care este organul de stat emitent al unui regulament de organizare sau sa ai la directia control intern un director care nu cunoaste ca doar persoanele ( nu compartimentele)pot detine bunuri in proprietate si ca legea nu poate fi in proprietatea nimanui sau care nu stie ca legea 360/2002 impune obligatia de a audia politistul cercetat, sub sanctiunea nulitatii. Indivizii astia ar trebui dati afara urgent pentru ca ei, in mod evident, nu detin cunostintele tehnice necesare pentru ocuparea unor functii publice de mare responsabilitate.
