CÂND INCOMPETENȚA ȘI ILEGALITATEA DEVIN SISTEM: O ANATOMIE A DISFUNCȚIONALITĂȚII, DE ZIUA POLITIEI ROMANE!

Structuri-fantomă, documente clasificate abuziv și conducere incompetentă: Radiografia unei instituții unde legea este aplicată selectiv

Paradoxul existenței care nu există

Un paradox absurd marchează funcționarea IPJ Neamț și, foarte probabil, a întregului sistem al Poliției Române: aproximativ sute si poate mii de polițiști activează în structuri care oficial… nu există.

Structurile de siguranță școlară, protecția animalelor și pregătire profesională funcționează în realitate, dar sunt complet absente din Regulamentele de Organizare și Funcționare (ROF) ale inspectoratelor ( poate se repara pentru viitor, in cele noi, in curs de elaborare). Această situație nu reprezintă o simplă neglijență administrativă, ci o gravă ilegalitate care viciază întregul lanț de acte administrative emise în legătură cu aceste structuri.

Totul a ieșit la iveală după ce Sindicatul Polițiștilor din România “Diamantul” a reușit, prin acțiune în instanță, să obțină declasificarea ROF-urilor mai multor inspectorate județene de poliție – documente care fuseseră secretizate abuziv, fără nicio justificare legală. Analiza acestor documente a revelat o realitate șocantă: structuri întregi ale Poliției Române nu au nicio existență juridică, deși funcționează de ani de zile, au angajați, emit acte administrative și consumă bani publici.

Încălcarea flagrantă a normelor administrative explicite

Situația este cu atât mai gravă cu cât normele administrative ale MAI prevăd clar obligativitatea fundamentării juridice pentru orice structură sau activitate. Conform Ordinului nr. 118/2021, articolul 3 alineatul 2, “Forma de organizare a structurii de secretariat, precum și numărul de funcții se stabilesc în raport cu nevoile unității, potrivit actelor normative privind constituirea și dimensionarea unor componente organizatorice specifice unităților MAI.”

Dacă pentru o activitate administrativă de bază precum secretariatul, MAI impune obligația explicită de reglementare formală, cu atât mai mult ar trebui să existe fundamentare juridică pentru structuri operaționale critice precum cele de siguranță școlară, protecția animalelor sau pregătire profesională. Această prevedere demonstrează că situația de la IPJ Neamț nu poate fi considerată o simplă omisiune, ci reprezintă o încălcare deliberată a normelor administrative care stabilesc obligații clare pentru conducerea unității.

“Proprietatea” peste lege: Aberațiile juridice ale Direcției Control Intern

Tabloul incompetenței juridice la nivelul structurilor de conducere din Poliția Română se completează cu un exemplu halucinant: Direcția Control Intern din cadrul IGPR a elaborat o procedură internă de cercetare disciplinară (PS-IGPR-DCI-05) pe care o declară, în scris, ca fiind “proprietatea Direcției Control Intern”. Potrivit inscripției de pe document, “folosirea completă sau parțială se face cu aprobarea Directorului DCI”.

Această afirmație demonstrează o ignoranță juridică fundamentală: conform Codului Civil, doar persoanele (fizice sau juridice) pot deține proprietăți, nu și subdiviziunile organizatorice ale unei instituții. Direcția Control Intern nu este persoană juridică, ci doar un compartiment al IGPR, care la rândul său este o persoană juridică de drept public.

Mai grav însă, această procedură internă pare să elimine în mod deliberat etapa obligatorie de “ascultare” (audiere) a polițistului cercetat disciplinar, deși Legea 360/2002, la art. 58^3 alin. (2), prevede explicit: “Citarea și ascultarea polițistului cercetat, înregistrarea cererilor/rapoartelor scrise ale acestuia și consemnarea susținerilor sale sunt obligatorii. Procedura disciplinară continuă dacă polițistul, în mod nejustificat, nu dă curs citării procedurale.”

Este șocant cum tocmai cei responsabili cu aplicarea și controlul respectării legii ignoră prevederi legale explicite, elaborând proceduri interne care contravin direct legislației primare. Această situație demonstrează că în loc să se subordoneze legii, conducerea acestor structuri se consideră deasupra legii, reinterpretând-o după bunul plac.

Persecutarea liderilor sindicali: Înăbușirea vocilor critice

Tabelul de disfuncționalități sistemice nu ar fi complet fără analiza uneia dintre cele mai îngrijorătoare practici – persecutarea liderilor sindicali care îndrăznesc să critice și să semnaleze ilegalitățile din sistem. Cazul comisarului-șef Vitalie Josanu, supus unei “vânători” disciplinare, este doar un exemplu ilustrativ al unui fenomen mult mai amplu.

Esența activității sindicale versus realitatea represiunii

Pentru a înțelege gravitatea acestei situații, trebuie să pornim de la o premisă fundamentală privind natura activității sindicale:

“Un lider sindical eficient este, prin definiţie, un partener de dialog social potenţial incomod, el nu trebuie să placă angajatorului, el poate provoca, suscita un anumit nivel de tensiune, poate chiar exagera sau poate greşi, toate acestea fără ca raporturile sale de muncă să fie puse în discuţie pentru că, altminteri, confruntat cu spectrul concedierii, liderul sindical ar fi, în realitate, redus la tăcere sau la o atitudine pasivă, de ‘decor’, aparent reprezentativă, doar pentru a se crea senzaţia că spiritul legii şi al Constituţiei, care urmăreşte ca activitatea sindicală să fie apărată de ingerinţa oricărui factor extern acestei activităţi, sunt respectate.”

Această descriere surprinde perfect paradoxul situației: un lider sindical care nu deranjează conducerea nu își îndeplinește, de fapt, rolul constituțional de reprezentare a intereselor membrilor de sindicat. Iar dacă încercarea de a-și îndeplini acest rol duce la represalii profesionale, întregul concept de dialog social devine o farsă.

Fabricarea abaterilor disciplinare pentru opinii sindicale

În cazul Poliției Române, s-a dezvoltat o practică sistematică de persecutare a liderilor sindicali care critică conducerea, sub paravanul unor presupuse “abateri disciplinare”. Această practică implică:

1. Reinterpretarea activității sindicale ca activitate profesională – opiniile critice exprimate în calitate de lider sindical sunt tratate ca și cum ar fi fost exprimate în calitate de polițist în exercițiul funcțiunii
2. Încălcarea flagrantă a procedurilor disciplinare – cum s-a întâmplat în cazul Josanu, unde Consiliul de Disciplină a fost constituit cu încălcarea prevederii legale care impune ca unul dintre membri să aibă specialitatea polițistului cercetat
3. Selectarea arbitrară a membrilor Consiliului de Disciplină – preferând persoane cu funcții de conducere, care tind să protejeze interesele ierarhiei, și evitând persoanele cu funcții de execuție, care ar putea fi mai obiective
4. Omiterea intenționată a etapei obligatorii de “ascultare” (audiere) a polițistului cercetat, prin proceduri interne care contravin direct prevederilor legale

Dublu standard în aplicarea normelor

Contrastul între tratamentul aplicat liderilor sindicali și toleranța față de ilegalitățile structurale este șocant:

1. Pentru liderii sindicali care critică sistemul: proceduri disciplinare rapide, cu propuneri de sancțiuni severe, inclusiv destituirea din poliție
2. Pentru funcționarii responsabili de ilegalități structurale majore: nicio consecință, nicio sancțiune, nicio răspundere, chiar și când acțiunile lor generează cheltuieli de judecată pentru instituție sau pun în pericol legalitatea actelor administrative pentru sute si mii de polițiști

Acest dublu standard demonstrează că sistemul nu este preocupat de legalitate în sine, ci de protejarea ierarhiei și înăbușirea vocilor critice.

Efectul de intimidare și descurajare

Persecutarea liderilor sindicali are un efect mai larg decât simpla pedepsire a individului vizat. Ea creează un “efect de descurajare” (chilling effect) pentru toți ceilalți potențiali critici din sistem:

1. Alți lideri sindicali observă consecințele criticii și devin mai reticenți în a-și îndeplini rolul
2. Polițiștii de rând sunt descurajați să semnaleze probleme sau să adere la sindicate active
3. Se consolidează o cultură a tăcerii și supunerii, în care ilegalitățile pot prospera fără a fi contestate

În acest context, activitatea Sindicatului “Diamantul” și a liderilor săi, care continuă să semnaleze ilegalitățile structurale și să lupte pentru transparență în ciuda persecuțiilor, este cu atât mai remarcabilă.

Consecințele practice pentru polițiști: Cazul refuzului de executare a ordinelor ilegale

Situația “structurilor-fantomă” nu este doar o problemă teoretică sau administrativă, ci are consecințe juridice și practice grave pentru polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul acestor structuri. Un exemplu concret și profund relevant este acțiunea recentă a comisarului-șef Vitalie Josanu, care a formulat un “Refuz de executare a ordinelor și misiunilor vădit ilegale” după ce a descoperit că structura în care activează – Biroul Siguranță Școlară al IPJ Neamț – nu există din punct de vedere legal în ROF-ul declasificat.

Acest refuz, fundamentat pe articolul 23 alin. (1) din HG 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică și deontologie al polițistului, ilustrează dilema profesională și juridică în care se află aproximativ 300 de polițiști din structurile de siguranță școlară, pregătire profesională și protecția animalelor din întreaga țară.

Situația concretă: Mutat într-o structură inexistentă

Comisarul-șef Josanu a descoperit că, deși a fost mutat la cerere la “Biroul Siguranță Școlară” prin Dispoziția nr. 32119/12.12.2022 și ulterior promovat în funcția de ofițer specialist I prin Dispoziția nr. 32285/30.12.2022, această structură nu există în ROF-ul IPJ Neamț recent declasificat. Această situație creează o contradicție flagrantă între actele administrative de numire și organizarea oficială a instituției.

În documentul său, polițistul argumentează că a fost “indus în eroare să solicite mutarea într-o structură care, conform ROF-ului declasificat, nu există de fapt în organigrama instituției” și a fost “prejudiciat profesional prin transferul dintr-o structură existentă (Serviciul Investigații Criminale – Biroul de combatere a infracțiunilor contra patrimoniului și grupări infracționale) într-una care nu are existență legală conform ROF.”

Fundamentarea juridică a refuzului

Refuzul de executare a ordinelor și misiunilor se bazează pe o analiză juridică riguroasă a legislației aplicabile, invocând nu mai puțin de 17 prevederi legale diferite care demonstrează ilegalitatea situației, printre care:

• Art. 9 alin. (2) din HG 137/2020: “Atribuțiile și sarcinile individuale ale personalului se stabilesc prin fișa postului, care se întocmește pe baza regulamentului de organizare și funcționare.”
• Art. 8 din Anexa nr. 1 la OMAI nr. 140/2016, care interzice “modificarea sau completarea aleatorie a elementelor de conținut ale fișei postului”
• Art. 6 alin. (2) lit. a) din același ordin, care prevede că la culegerea datelor necesare analizei postului, comisia utilizează în principal “regulamentul de organizare și funcționare a unității”
• Art. 33 alin. (2) din OMAI nr. 105/2013, care stabilește că “disciplina de stat presupune ca fiecare funcționar public […] să își desfășoare activitatea în unitatea organizatorică și pe postul în care este încadrat și salarizat, potrivit prevederilor statului de organizare, cu respectarea prevederilor din fișele posturilor.”

Acest arsenal juridic solid demonstrează că întreaga activitate a polițiștilor din structurile care nu există în ROF se desfășoară într-un cadru nelegal, expunându-i la riscuri juridice personale.

Dilemele etice și juridice ale polițiștilor

Situația evidențiată de acest refuz ilustrează dilema etică și juridică în care sunt puși polițiștii:

1. Răspunderea personală: Conform art. 23 alin. (1) din HG 991/2005, “Polițistul răspunde personal pentru acțiunile, inacțiunile și omisiunile sale, în condițiile legii.”
2. Obligația de a refuza ordinele ilegale: Același articol stipulează că polițistul “are datoria să se abțină de la executarea ordinelor și misiunilor vădit ilegale.”
3. Protecția împotriva sancțiunilor disciplinare: Art. 23 alin. (2) prevede că “Abținerea de la executarea ordinelor și misiunilor în condițiile alin. (1) nu atrage răspunderea disciplinară a polițistului.”

Practic, polițiștii din structurile-fantomă se află în situația de a alege între a continua să execute ordine în cadrul unor structuri care nu există legal (asumându-și astfel răspunderea personală pentru acțiuni desfășurate într-un cadru organizatoric nelegal) sau a refuza executarea acestor ordine (ceea ce ar putea genera blocaje administrative, dar i-ar proteja juridic).

Solicitări pentru remedierea situației

Refuzul de executare a ordinelor include și solicitări concrete pentru remedierea situației:

1. Clarificarea urgentă a situației structurii de siguranță școlară
2. Punerea în acord a ROF-ului cu Statul de organizare sau invers
3. Revizuirea și modificarea fișei de post în conformitate cu structura organizatorică corectă
4. Identificarea și tragerea la răspundere a funcționarilor responsabili
5. Sesizarea DNA privind posibilele fapte penale comise de funcționarii care au organizat concursuri pentru funcții în structuri inexistente
6. Informarea DGMRU din cadrul MAI

Acest caz demonstrează că problema structurilor-fantomă nu este doar o chestiune de tehnicalitate administrativă, ci afectează direct legalitatea activității a sute de polițiști și poate genera consecințe juridice grave atât pentru aceștia, cât și pentru conducerea inspectoratelor.

Cine supraveghează “supraveghetorii”?

Cea mai gravă ironie este că tocmai cei responsabili cu verificarea respectării legalității și a regulamentelor sunt cei care, timp de 8 ani, nu au observat sau nu au acționat în legătură cu aceste încălcări flagrante. Oana Dascălescu ( “Gestapovista”) șefa biroului control intern al IPJ Neamț, declara în 2017, într-un interviu public că “nu este vorba decât despre aplicarea legii și regulamentelor”. Aceeași persoană care pretindea că veghează la respectarea regulamentelor nu a observat că însuși ROF-ul instituției era secretizat abuziv sau că are structuri lipsă.

Mai mult, aceeași șefă a biroului control intern l-a cercetat disciplinar pe liderul sindical Vitalie Josanu și a propus destituirea acestuia pentru simple opinii critice exprimate în cadrul activității sindicale, ignorând complet separația care ar trebui să existe între activitatea profesională și cea sindicală.

Întrebările se ridică firesc: Acești “experți” în aplicarea legii și a regulamentelor nu au văzut timp de aproape un deceniu că ROF-ul IPJ Neamț era secretizat ilegal? Nu au observat că structura de resurse umane produce zeci și sute de acte administrative pentru structuri inexistente, organizând concursuri, întocmind acte de numire în funcție și fișe de post pentru entități care, conform documentelor oficiale, nu există?

Falsuri în serie cu aprobarea tacită a conducerii

Consecințele juridice ale acestei situații sunt devastatoare. Conform art 16 din legea 218/2002, Art. 16. –

(1) Atribuţiile şi structura organizatorică ale Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectoratelor de poliţie judeţene se stabilesc prin regulamente de organizare şi funcţionare.

(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General al Poliţiei Române se aprobă de ministrul afacerilor interne, iar cele ale unităţilor teritoriale, de către inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Conform art. 9 alin. (2) din HG 137/2020, “atribuțiile și sarcinile individuale ale personalului se stabilesc prin fișa postului, care se întocmește pe baza regulamentului de organizare și funcționare.” Când însuși regulamentul nu prevede existența structurii respective, toate actele emise în legătură cu aceasta sunt viciate de nulitate.

Fiecare concurs organizat, fiecare act de numire emis, fiecare fișă de post întocmită pentru structurile de siguranță școlară, protecția animalelor sau pregătire profesională reprezintă potențiale falsuri în acte publice, având în vedere că atestă existența unor structuri care, din punct de vedere juridic, nu există. La IPJ Neamt, aceste acte au fost emise sub ochii și cu aprobarea comisarului-șef Coman Gabriel, șeful IPJ Neamț, a adjunctilor Osoianu si Barbosanu, a comisarului-șef Dascălescu, sefa controlului intern.

Responsabilitatea directă a conducerii IPJ Neamț

Prin urmare, comisarul-șef Coman Gabriel, în calitate de șef al IPJ Neamț, cu mana dreapta Barbosanu si mana stanga Osoianu au responsabilitatea directă pentru această situație de nelegalitate. Dumnealor sunt ofiteri, ‘telectuali rafinati in tainele dreptului, sefi cu “esperienta”, deci nu pot  invoca necunoașterea legii, deoarece obligația reglementării structurilor este clar stipulată în actele de rangul legii si in normative interne ale MAI.

Mai mult, această obligație este o componentă fundamentală a managementului instituțional, nu un aspect tehnic sau secundar. Funcționarea unor structuri întregi fără bază legală în ROF demonstrează o deficiență gravă la nivelul actului de conducere și o ignorare sistematică a normelor administrative elementare.

De la “contravenții aplicate” la structuri inexistente: Incompetența ca politică instituțională

Situația devine și mai absurdă când analizăm pregătirea profesională a celor aflați în funcții de conducere. Recent, Șeful IPJ Neamț, comisarul-șef Coman Gabriel, a demonstrat public că nu stăpânește noțiuni juridice elementare, confundând “contravenția” cu “sancțiunea contravențională” – o eroare pe care niciun agent de politie nu ar comite-o.

Această necunoaștere a terminologiei juridice de bază ridică întrebări legitime despre criteriile de selecție și promovare în funcțiile de conducere din Poliția Română. Cum poate un ofițer care nu știe diferența dintre contravenție și sancțiune contravențională să evalueze corect activitatea subordonaților sau să ia decizii manageriale bazate pe interpretarea corectă a legii? Sau sa decida “destituirea” lui Vitalie Josanu si Ioan Canarau pentru activitati sindicale protejate de o lege a dialogului social care, evident, este limba chineza si invalida pentru seful “contravenientilor” din IPJ Neamt, cms sef Coman Gabriel?

Dublu standard în aplicarea normelor: Persecutarea criticilor și protejarea incompetenței

Situația de la Direcția Control Intern din IGPR completează tabloul disfuncționalității sistemice. Iulian “Bericica” Ionică și adjunctul Lupu, “proprietarii” procedurii IGPR de cercetare disciplinară, par să nu fi aflat, în ani de zile, că polițistul cercetat disciplinar trebuie “ascultat” (adică audiat) – un principiu fundamental al oricărei proceduri disciplinare și o cerință explicită a legii.

“Proprietarii” de proceduri din Directia Control Intern au ghidonat-o si pe Gestapovista sa propuna destituirea liderului sindical Vitalie Josanu pentru simple opinii critice exprimate în cadrul activității sindicale, ignorând completa separație care ar trebui să existe între activitatea profesională și cea sindicală. Această situație demonstrează aplicarea unui dublu standard: toleranță zero pentru critici, dar toleranță maximă pentru incompetență și ilegalitate la nivelul conducerii.

Este elocvent că, în cazul lui Vitalie Josanu, procesul disciplinar a fost inițiat și condus cu o viteză și o determinare care contrastează dramatic cu lipsa totală de reacție față de ilegalitățile structurale majore din sistem.

Clasificarea abuzivă și fragmentarea informației: Instrumentele controlului

Un element central al acestui sistem disfuncțional este utilizarea abuzivă a două instrumente administrative: clasificarea excesivă a documentelor și fragmentarea deliberată a informațiilor.

Clasificarea abuzivă a documentelor

ROF-ul IPJ Neamț ( si alte ROF-uri), un document care prin natura sa ar trebui să fie accesibil, a fost clasificat abuziv și a devenit public doar după o luptă juridică purtată de Sindicatul “Diamantul”. Această practică contravine flagrant prevederilor Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, care la art. 33 prevede explicit: “Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției.”

Fragmentarea deliberată a informațiilor

Un exemplu concret al acestei practici este evidențiat într-un răspuns recent al IPJ Ilfov către Sindicatul “Diamantul” (document nr. 7937-366/29.03.2025), prin care se refuză furnizarea Nomenclatoarelor de funcții specifice structurilor MAI. În loc să furnizeze documentele solicitate integral, IPJ Ilfov menționează că doar “extrase” din ordinul în cauză împreună cu listele parțiale au fost comunicate unității, invocând HG 585/2002 pentru a justifica refuzul transmiterii documentelor complete.

Această practică de a oferi doar “bucățele din acte normative” sau extrase selective, păstrând documentele integrale doar pentru conducere, creează un sistem informațional asimetric în care, cum plastic s-ar putea spune, “chiorul conduce în țara orbilor” – cei care dețin doar fragmente de informații sunt dirijați de cei care au acces la imaginea completă, dar care la rândul lor pot avea o înțelegere limitată sau eronată a cadrului legal.

Combinația acestor două practici – clasificarea abuzivă și fragmentarea informațiilor – reprezintă o formă sofisticată de obstrucționare a transparenței instituționale și a accesului la informații de interes public, cu scopul de a ascunde incompetența, de a menține controlul și de a perpetua ilegalitățile din sistem.

O victorie pentru transparență: Declasificarea ROF-urilor și descoperirea “structurilor-fantomă”

În ciuda acestui tablou sumbru, există și semne de speranță. Recent, Inspectoratul General al Poliției Române a transmis o adresă oficială prin care informează că toate Regulamentele de Organizare și Funcționare (ROF) ale Inspectoratelor de Poliție Județene au fost declasificate și urmează să fie publicate în viitorul imediat pe paginile de internet ale unităților de poliție.

Victoria în instanță de Ziua Poliției

Într-o coincidență simbolică, chiar pe 25 martie 2025 – de Ziua Poliției Române – Înalta Curte de Casație și Justiție a respins definitiv recursul IGPR în dosarul nr. 1685/2/2023, menținând obligația de declasificare a ROF-ului IPJ Teleorman și comunicarea acestuia către sindicat.

Este important de remarcat că acest demers procesual a început în 13 martie 2023, ceea ce înseamnă că IGPR a tergiversat timp de doi ani un proces pe care nu avea nicio șansă să îl câștige, având în vedere că legislația în vigoare prevede explicit publicarea “din oficiu” a ROF-urilor pe paginile de internet ale instituțiilor publice.

Recursul respins, formulat de Direcția Juridică a IGPR condusă de un director “desemnat” (nu numit prin concurs) de cinci ani, a generat cheltuieli de judecată care vor fi suportate din bugetul instituției, fără ca vreuna dintre persoanele responsabile pentru această strategie juridică eșuată să suporte consecințe. Această situație ilustrează perfect un alt aspect al disfuncționalității sistemului: lipsa totală de răspundere pentru deciziile greșite care generează costuri publice nejustificate.

Analiza ROF-urilor declasificate: Descoperirea “structurilor-fantomă”

După ce a obținut prin hotărâri judecătorești declasificarea și comunicarea mai multor ROF-uri ale inspectoratelor județene de poliție, Sindicatul “Diamantul” a realizat o analiză detaliată a acestor documente. Rezultatele au fost șocante: structuri întregi care funcționează în realitate – siguranță școlară, pregătire profesională și protecția animalelor – nu existau în aceste documente fundamentale.

Bazându-se pe aceste constatări, pe 11 martie 2025, Sindicatul a formulat petiția nr. 225/VJ către Ministerul Afacerilor Interne, prin care solicita:

1. O anchetă administrativă pentru identificarea funcționarilor responsabili de neactualizarea ROF-urilor
2. Tragerea la răspundere disciplinară a directorului general al DGMRU, chestor principal Valentin Minoiu
3. Actualizarea urgentă a ROF-urilor pentru a include structurile care funcționează deja în practică

Petiția, solid fundamentată juridic, demonstrează că aproximativ sute si mii de polițiști își desfășoară activitatea în structuri care, din punct de vedere legal, nu există. Aceasta generează consecințe juridice grave, inclusiv potențiale falsuri în acte publice, întrucât toate actele de numire, fișele de post și alte documente administrative emise în legătură cu aceste structuri sunt viciate de nelegalitate.

Semnificativ este faptul că, până în prezent, Aparatul Central al MAI nu a oferit niciun răspuns oficial la această petiție, în ciuda argumentelor juridice solide și a potențialelor consecințe penale semnalate. Această lipsă de reacție confirmă rezistența instituțională față de transparență și responsabilitate.

“Desemnări” în loc de concursuri: O altă fațetă a incompetenței instituționalizate

Cazul ROF-urilor declasificate scoate la iveală și o altă practică problematică din sistem: utilizarea “desemnărilor” în funcții de conducere în locul concursurilor sau “împuternicirilor” legale. În timp ce pentru o “împuternicire” pe o funcție de conducere există cerințe privind pregătirea profesională, pentru o simplă “desemnare” nu există astfel de condiții, ceea ce permite promovarea în funcții cheie a unor persoane fără competențele minimale necesare.

Această practică a dus la situații în care funcții critice, precum cea de director al Direcției Juridice din IGPR, sunt ocupate ani de zile prin simple “desemnări”, fără organizarea concursurilor prevăzute de lege și fără evaluarea competențelor profesionale ale candidaților.

Rezultatele eforturilor sindicale

Declasificarea ROF-urilor reprezintă rezultatul direct al eforturilor susținute ale Sindicatului Polițiștilor din România “Diamantul”, care a dus această luptă singur, în timp ce alte organisme sindicale care ar fi trebuit să vegheze impreuna cu noi la respectarea legalității, inclusiv Corpul Național al Polițiștilor, au rămas inactive.

Importanța acestei victorii pentru transparență este majoră, având multiple efecte pozitive pentru întregul sistem:

1. Fișele de post nu mai pot fi întocmite arbitrar – Având acces la ROF, polițiștii pot verifica dacă fișele lor de post corespund cu atribuțiile prevăzute în documentul oficial, forțând structurile de resurse umane să le întocmească responsabil pentru a evita răspunderea juridică.
2. Eliminarea “structurilor-fantomă” – Nu vor mai putea exista structuri care funcționează fără a fi prevăzute în ROF, cum s-a întâmplat cu structurile de siguranță școlară și protecția animalelor, pentru care s-au emis timp de aproape cinci ani acte care pot fi considerate falsuri intelectuale.
3. Transparența atribuțiilor fiecărei structuri – Polițiștii vor putea compara atribuțiile între diferite structuri, facilitând discuțiile despre echitatea salarizării și distribuția corectă a sarcinilor.

Cu toate acestea, rămâne îngrijorător faptul că, până în prezent, niciunul dintre responsabilii pentru această situație nu a suportat consecințe: nici pentru clasificarea abuzivă a ROF-urilor, nici pentru falsurile emise de structurile de resurse umane, nici pentru lipsa autorizațiilor sanitare de funcționare. Conducerea sistemului, de la Secretarul de Stat Bogdan Despescu și Lefterache, sef “imputernicit” la Corpul de Control ( asa sa fie oare?) , până la Benone si Miritescu, boșii IGPR, Ionica Bericica & Lupu & Lazar, șefii controlului  intern din IGPR, pare complet dedicată protejării incompetenței, în timp ce își concentrează eforturile pentru a vâna opozanții sindicali.

Când ilegalitatea devine politică instituțională: Cazul cheltuielilor de judecată nejustificate

Un exemplu elocvent al modului în care ilegalitatea a devenit politică instituțională este situația de la IPJ Vrancea, unde refuzurile repetate de a furniza informații de interes public au generat pierderea a 6 procese din 12 (doar trei câștigate și trei încă în curs de soluționare) și obligarea la plata a 9.000 lei cheltuieli de judecată.

Aceste date sunt confirmate chiar de instituție, într-un răspuns oficial (nr. 23122 din 24.03.2025) transmis Sindicatului “Diamantul” ca urmare a unei solicitări în baza Legii 544/2001. Documentul conține o recunoaștere explicită a situației și, în același timp, o încercare de a evita orice formă de responsabilitate.

Argumentul “Cheltuielile de judecată nu reprezintă pagube”

Cel mai șocant aspect al răspunsului IPJ Vrancea este afirmația explicită: “Cheltuielile de judecată nu reprezintă pagube și conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, acestea reprezintă sumele achitate cu titlu de taxă de timbru, onorariul de avocat, deplasările la instanță, onorariul de expert și altele asemenea.”

Instituția susține că “cheltuielile de judecată nu reprezintă despăgubiri, daune sau contravaloarea prejudiciilor cauzate instituției, ci consecința firească a exercițiului dreptului la apărare” – o interpretare tehnică și selectivă care ignoră complet faptul că aceste cheltuieli nu ar fi existat dacă funcționarii ar fi respectat legea de la bun început.

Această abordare este confirmată și de recunoașterea oficială că “Nu au existat situații în care funcționarii responsabili cu Legea 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public să fi fost sancționați disciplinar” – o declarație care demonstrează perfect cultura instituțională a iresponsabilității.

Lanțul ilegalității și al iresponsabilității

Procesul de obstrucționare a accesului la informații de interes public urmează un tipar standard:

1. Conduita abuzivă inițială a funcționarilor (din compartimentele de relații publice, resurse umane, financiar, logistică, cabinet) care elaborează răspunsul negativ la solicitarea de informații
2. Continuarea abuzului de către consilierii juridici care susțin în instanță poziția inițială și formulează recursuri nejustificate, doar pentru a tergiversa momentul comunicării informațiilor
3. Absența oricărei consecințe pentru funcționarii responsabili, chiar și după pierderea procesului, sub pretextul că “nu au adus pagube unității”

Această abordare ignoră realitatea juridică și financiară: cheltuielile de judecată de 9.000 lei plătite de IPJ Vrancea reprezintă efectiv o pierdere financiară care a fost generată direct de conduita ilicită a funcționarilor care au refuzat nejustificat furnizarea informațiilor de interes public.

Dublul standard în interpretarea “daunelor”

Răspunsul IPJ Vrancea ilustrează un dublu standard evident:

1. Pentru reclamant (solicitantul informațiilor), cheltuielile de judecată sunt considerate doar “recuperarea costurilor procesuale”, nu despăgubiri pentru refuzul ilegal
2. Pentru unitate, aceste cheltuieli nu sunt considerate “daune” care să atragă răspunderea funcționarilor, deși constituie o pierdere financiară directă cauzată de deciziile lor eronate

Această interpretare convenabilă permite perpetuarea unui sistem în care nimeni nu răspunde pentru deciziile ilegale, și instituția continuă să risipească bani publici pentru a apăra practici contrare legii.

Responsabili care refuză responsabilitatea

Ironia situației este amplificată de faptul că răspunsul IPJ Vrancea este semnat de un “Responsabil cu aplicarea Legii 544/2001”. Persoana însărcinată cu respectarea legii accesului la informații publice este exact cea care apără interpretarea ce permite încălcarea sistematică a acestei legi fără nicio consecință pentru funcționarii vinovați.

Această contradicție între funcție (“responsabil”) și conținutul răspunsului (care neagă orice responsabilitate) ilustrează perfect problema structurală din sistem.

Rolul IGPR în promovarea acestei culturi a iresponsabilității

Practic, deși legea impune transparența ca principiu, IGPR-CIRP (Centrul de Informare și Relații Publice) lucrează sistematic în direcția opusă (si instiga in aceeasi directive, pe lucratorii din teritoriu), iar când se aduc pagube unității prin pierderea proceselor, nimeni nu este tras la răspundere, sub pretextul că “nimeni nu e vinovat”. IGPR au achitat si ei, cheltuieli de judecata de peste 19000 lei, in ultima vreme. Nerecuperate nici de la echipa lui Bebe Chestoru & Oana Menaev, nici de la echipa ” juridica” a desemnatului Iaru. Daca ne gandim si la milioanele de euro platite veteranilor din misiuni, cu titlu de dobanzi si inflatie, din cauza incompetentei expertilor Tatu & Iaru & Razvan Grecu ( seful DGF) ne ia ameteala! Doar natura e singura vinovata!

Totul se intampla sub inteleapta conducere “democratica” a echipei Predoiu & Despescu!

Marin Serbanescu

Secretar General SPRD