Sindicatele și Sabotorii din Interior: De ce Unii Polițiști Își Minimizează Propriile Drepturi?
În orice luptă pentru drepturi și condiții mai bune, nu doar autoritățile sau angajatorii reprezintă un obstacol, ci uneori chiar și propriii colegi. Un exemplu recent vine dintr-o postare sindicală despre sesizarea Inspecției Muncii privind lipsa serviciilor de curățenie în posturile de poliție. În loc să aprecieze efortul sindical, un coleg a comentat ironic:
„Țara arde și noi suntem preocupați de curățenie.”
Această atitudine nu este un caz izolat. Ea reflectă un tipar psihologic egoist, destul de des întâlnit în rândul politistilor care, paradoxal, ar avea cel mai mult de câștigat de pe urma acțiunilor sindicale.
1. Egoism și Centrare pe Propria Experiență
Unii oameni judecă realitatea doar prin prisma propriei situații. Dacă în biroul lui se face curat, atunci pentru el problema nu există. Această incapacitate de a înțelege că alții se confruntă cu lipsuri este un semn clar de individualism exagerat si toxic. Un sindicat nu luptă doar pentru un individ egoist, ci pentru întreaga comunitate profesională. Egoismul, daca nu stiati, este o trasatura a caracterului, nu una a personalitatii. Cu alte cuvinte, colegul comentator are o problema cu caracterul!
2. Minimalizarea Problemelor Celorlalți
Fraza „țara arde și noi vorbim despre curățenie” este un exemplu clasic de retorică menită să trivializeze o problemă reală. În realitate, igiena la locul de muncă este esențială pentru sănătate, demnitate și eficiență. Dacă lipsa curățeniei nu este o problemă acum, ce urmează? Acceptăm condiții insalubre pentru că „sunt alte probleme mai importante”? Insa daca acest comentator ar fi muncit intr-o cocina, daca era nevoit sa mearga un kilometru, pana la primarie sau la postul de politie locala sa isi faca nevoile, discursul lui era total opus.
3. Rezistență la Schimbare și Acceptarea Status Quo-ului
Mulți politisti prezinta o mentalitate fatalista, conformistă: „Așa a fost mereu, de ce să schimbăm acum?” Această rezistență la schimbare face ca drepturile să fie ignorate sau pierdute. Fiecare problemă nesoluționată devine o normă, iar sindicatele sunt văzute ca deranjante doar pentru că încearcă să îmbunătățească lucrurile. Toate unitatile de politie au posturi de personal pentru curatenie! E culpa managerilor ca nu asigura functionalitatea serviciului de curatenie, cu personalul specializat ( pentru care exista posturi in organigrama) sau prin externalizarea serviciului de curatenie.
4. Sindromul „Eu Știu Mai Bine”
Unii colegi se poziționează ca fiind mai „pragmatici” decât restul. „Sunt probleme mai mari decât curățenia”, spune comentatorul, fără sa fie in stare sa propuna el vreo soluție. Dar sindicatul se ocupă de TOATE problemele, nu doar de cele „mari”. O astfel de gândire este periculoasă, pentru că lasă loc ideii că doar anumite drepturi merită apărate.
5. Lipsa de Solidaritate Sindicală
Un sindicat este puternic doar dacă membrii săi sunt uniți. Când unii își imaginează că o problemă nu-i afectează, nu doar că refuză să sprijine inițiativa, dar chiar o subminează. Astfel, conducerea instituției nu mai trebuie să lupte împotriva sindicaliștilor – o fac chiar unii dintre colegii lor. De multe ori am explicat ca victimele sunt primii complici ai sefilor abuzatori.
Concluzie: Între Unitate și Sabotaj Intern
Un sindicat nu poate funcționa eficient dacă membrii săi nu înțeleg că lupta este colectivă. Astfel de atitudini nu fac decât să slăbească vocea celor care chiar vor schimbare. Este timpul ca polițiștii să realizeze că fiecare problemă contează, că drepturile nu sunt „mai importante” sau „mai puțin importante” și că un sindicat care reușește să rezolve „detalii” poate lupta și pentru marile probleme.
Ignoranța este cel mai mare aliat al abuzurilor.
Vitalie Josanu
Presedinte SPR Diamantul
PS: Nu i-am pus numele colegului “comentator” ca ii oferim o sansa sa reflecteze la conduita lui egoista.
