“Idiotul util” și participația improprie: între manipulare socială și responsabilitate juridică penala.
Cineva a folosit termenul asta ieri, intr-un anumit context sindical, si mi-a ramas pe creier.
M-am gandit ca poate ar fi util pentru voi sa il explic si, in acelasi timp, de ce nu, sa fac o comparatie interesanta cu participatia improprie din penal (“Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie….)
Deci,
În dinamica socială și juridică, conceptul de „idiot util” și cel de „participație improprie” au în comun ideea manipulării unei persoane pentru atingerea unui scop. Deși provin din domenii diferite – sociologie și drept penal – ambele concepte evidențiază folosirea unei persoane care nu conștientizează pe deplin implicațiile acțiunilor sale.
Ce este un „idiot util”?
Termenul de „idiot util” este frecvent întâlnit în politică și sociologie, descriind o persoană care susține o cauză sau o ideologie fără să înțeleagă complet agenda ascunsă din spatele acesteia. În general, această persoană acționează din idealism sau naivitate, contribuind involuntar la interesele unor grupuri sau organizații care o manipulează.
Deși „idiotul util” nu comite neapărat o ilegalitate, el devine un instrument în mâinile altora.
Participația improprie – o manipulare penală
In dreptul penal, conceptul de participație improprie se referă la situațiile în care o persoană (autorul moral) determină o altă persoană (autorul material) să comită o faptă ilegală, deși aceasta din urmă fie nu are discernământ, fie nu înțelege caracterul infracțional al acțiunii sale.
Un exemplu clasic este cel în care un adult convinge un copil să fure, profitând de faptul că minorul nu înțelege consecințele juridice ale faptei. În acest caz, autorul moral este cel care poartă răspunderea penală.
Ambele concepte implică ideea de manipulare și utilizare a unei persoane pentru a obține un rezultat. Totuși, diferențele sunt esențiale:
„Idiotul util” acționează voluntar, dar este prost informat sau manipulat ideologic, fără implicații penale directe.
În participația improprie, manipularea are loc într-un context clar infracțional, iar autorul moral răspunde juridic.
Atât „idiotul util,” cât și “participația improprie” sunt exemple puternice ale vulnerabilității unei persoane în fața manipulării.
Uneori ma uit la MAI si vad cateodata un lant de ilegalitati cu un tipar comun, declansate la varful DGF.
Cum este, ca exemplu concret si inca fierbinte, chestiunea asta recenta a blocarii revizuirii din oficiu a pensiilor militare afectate de calculul gresit al excelentei.
Grecu, seful DGF, a instigat la blocaj ( sa nu se elibereze fise de pensie cu pct 7 rectificat) iar sefii de structuri financiare teritoriale au acceptat. Si ma intreb unde s-ar incadra oamenii astia? La “participatie improprie”? La “idioti utili”? La “complicitate”?
De ce autoritatea functiei valoreaza in MAI mai mult decat autoritatea legii? Ce mesaj transmite aparatul central (Predoiu si Despescu), victimelor si politistilor in general, acceptand conduita asta toxica, nelegala, generata de un singur om?
Uneori, in anumite situatii determinate, si unii lideri sindicali actioneaza ca “idioti utili”, servind interesele grupului de putere din MAI. Interesul grupului de putere- care poate fi si contrar legii – nu se confunda cu interesul MAI care este mereu unul subordonat legalitatii.
(La afirmatia de mai sus, folosesc expresia ” idiot util” in sens descriptiv, adica conform definitiei tehnice, nu in scop ofensator.)
Cum este situatia de acceptare a secretizarii abuzive a metodologiei de salarizare, chestiune care pentru colegii mei, nu pare sa fie un subiect important.
Emil Pascut
