— Cea mai recentă versiune a ROI, semnată în februarie 2026, reproduce fidel aceleași lacune grave față de Legea nr. 319/2006. Lucrătorii sunt privați de reprezentanți aleși, medicul de medicina muncii lipsește cu desăvârșire, iar CSSM există doar pe hârtie — dacă există și acolo. Iar IPJ Neamț a confirmat toate acestea în scris, prin adresa nr. 56.620/14.04.2026. —
Există o ironie aspră în faptul că instituția chemată să aplice legea nu știe — sau nu vrea — să o citească atunci când e vorba de proprii angajați. Inspectoratul de Poliție Județean Neamț, condus de un chestor, a actualizat în februarie 2026 Regulamentul de Ordine Interioară al structurilor din subordine. 42 de pagini. Sute de articole. Nicio referire funcțională la obligațiile legale privind securitatea și sănătatea în muncă a polițiștilor.
Nu e o omisiune accidentală. E un tipar.
Iar contextul actualizării din februarie 2026 face lucrurile și mai greu de apărat. Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a sesizat că IPJ Neamț publicase pe propriul site versiunea anterioară a ROI cu mențiunea „nedestinată publicității” — o contradicție în termeni pentru un document postat public pe internet. Sesizarea a produs efectul scontat: regulamentul a fost retras de urgență. Și, de vreme ce tot s-au apucat de actualizare, conducerea IPJ Neamț a decis să revizuiască documentul.
Întrebarea firească este una singură: cum poți relua un regulament de la zero, să îi aduci modificări, să îl semnezi din nou — și să nu verifici dacă respectă legea?
Răspunsul posibil e mai deranjant decât întrebarea: fie nu știu ce prevede Legea nr. 319/2006 în materie de securitate și sănătate în muncă, fie știu și au considerat că nu contează. Ambele variante sunt inacceptabile pentru o instituție cu chestor la conducere, cu ofițeri de drept în structură și cu misiunea declarată de a aplica legea.
„COMITETUL” CARE NU EXISTĂ — SAU CARE EXISTĂ ILEGAL
Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă este clară și imperativă. Art. 19 prevede că „la nivelul angajatorului se înființează, se organizează și funcționează comitete de securitate și sănătate în muncă.” Nu „poate înființa.” Nu „are în vedere.” Se înființează.
Art. 58 alin. 1 din HG nr. 1425/2006 — normele metodologice de aplicare a legii — fixează pragul: orice unitate cu cel puțin 50 de lucrători are obligația constituirii CSSM. IPJ Neamț numără sute de angajați. Pragul e depășit de zeci de ori.
Comitetul de Securitate și Sănătate în Muncă (CSSM) nu este un organ decorativ. Este mecanismul legal prin care lucrătorii participă la deciziile care le privesc sănătatea la locul de muncă: evaluarea riscurilor, planul de prevenire, condițiile de lucru în schimburi de 24 de ore, expunerea la factori de stres profesional, accidentele. Este, cu alte cuvinte, vocea polițistului în fața angajatorului său, atunci când vine vorba de propria integritate fizică și psihică.
ROI-ul actualizat în februarie 2026 nu reglementează nimic din toate acestea. Nicio procedură de constituire. Nicio componență. Niciun mandat. Nimic.
Există, totuși, un singur pasaj care menționează CSSM. Art. 121 alin. 4 prevede că „în elaborarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă, MAI se consultă cu sindicatele […] precum și cu comitetul de securitate și sănătate în muncă.” Instituția recunoaște deci, în propriul regulament, că CSSM există și că trebuie consultat. Numai că niciun alt articol din același regulament nu explică cum se constituie acest organ, cine îl compune și cum funcționează.
Este echivalentul juridic al unui contract care prevede că părțile trebuie să se prezinte la judecată — fără să precizeze că judecătoria există și unde se află.
ALEGEREA REPREZENTANȚILOR — DREPTUL CONFISCAT
Problema nu se oprește la absența CSSM ca organ. Chiar dacă CSSM există undeva, în vreun document intern necomunicat, compoziția sa este probabil viciată de la origine.
Legea e limpede: art. 5 lit. d) din Lg. 319/2006 definește reprezentantul lucrătorilor cu răspunderi SSM ca „persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale.” Nu de șeful IPJ. Nu de structura de resurse umane. De lucrători.
ROI-ul IPJ Neamț nu conține nicio procedură de alegere a acestor reprezentanți. Nu există reglementată nicio adunare, niciun vot, nicio modalitate prin care polițistul de rând să poată desemna pe cineva care să îi reprezinte interesele în materie de securitate și sănătate la locul de muncă.
Ce există în schimb? Art. 120 ROI atribuie „coordonarea și controlul activităților de securitate și sănătate în muncă” structurii de resurse umane. Cu alte cuvinte, angajatorul și-a atribuit sieși controlul unui domeniu în care legea impune participarea lucrătorilor. Este exact inversul a ceea ce prevede art. 8 alin. 6 din Lg. 319/2006: lucrătorul desemnat SSM trebuie să aibă „în principal atribuții privind securitatea și sănătatea în muncă și, cel mult, atribuții complementare.” Structura de resurse umane are ca atribuție principală gestiunea personalului. SSM e, pentru ea, o notă de subsol administrativă.
Gravitatea acestei confiscări a dreptului de reprezentare nu este formală. Un CSSM fără reprezentanți aleși democratic este un CSSM capturat de angajator. Iar un angajator care controlează simultan mecanismul de siguranță menit să îl supravegheze pe el însuși nu mai are, practic, niciun mecanism de siguranță.
MEDICUL DE MEDICINA MUNCII — O SPECIALITATE INEXISTENTĂ LA IPJ NEAMȚ
Aici rezidă poate cea mai flagrantă dovadă a neînțelegerii legislative. IPJ Neamț pare să creadă că orice medic e medic de medicina muncii. Nu este.
Medicina muncii este o specialitate medicală distinctă, reglementată separat, cu pregătire postuniversitară specifică, cu competențe proprii și cu atribuții legale exclusive. Un medic generalist — fie el și „medic de unitate” în rețeaua sanitară proprie MAI — nu poate exercita atribuțiile medicului de medicina muncii fără atestatul corespunzător. Este același principiu care îl împiedică pe medicul de familie să efectueze intervenții de neurochirurgie.
Art. 25 alin. 2 din Lg. 319/2006 nu lasă loc de interpretare: „Supravegherea sănătății lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicină a muncii.” Și Ordinul MAI nr. 291/2011 — normele metodologice proprii ale ministerului pentru supravegherea sănătății lucrătorilor — a fost emis tocmai pentru a institui această supraveghere prin medici de medicina muncii în unitățile MAI.
ROI-ul IPJ Neamț menționează în art. 58 exclusiv „medicul de unitate” — în contextul gestionării concediilor medicale. Medicul de unitate este un medic generalist. Nu are competența legală de a întocmi fișele de aptitudine în muncă. Nu are competența de a evalua dacă un polițist care lucrează 24 de ore consecutive, expus la stres operațional major, este apt pentru postul său. Nu are competența de a identifica și declara bolile profesionale.
Consecințele practice sunt concrete și grave: polițiștii IPJ Neamț nu au, cel mai probabil, fișe de aptitudine în muncă întocmite legal. Bolile profesionale generate de activitatea specifică — tulburările de stres posttraumatic, afecțiunile musculo-scheletale, patologia cardiovasculară asociată muncii în schimburi — nu sunt monitorizate și declarate conform art. 34 din Lg. 319/2006. Riscurile specifice posturilor nu sunt evaluate de un specialist competent.
Art. 58 alin. 1 din HG 1425/2006 prevede că din CSSM face parte de drept medicul de medicina muncii. Dacă IPJ Neamț nu are un astfel de specialist contractat, CSSM — dacă există — este compus ilegal. Dacă nu există CSSM și nu există medic de medicina muncii, avem o dublă ilegalitate administrativă într-o instituție fondată pe principiul legalității.
CE SPUNE LEGEA, CE FACE IPJ NEAMȚ
| Obligație legală | Temeiul | Situația la IPJ Neamț |
|---|---|---|
| Constituirea CSSM | Art. 19 Lg. 319/2006 + art. 58 HG 1425/2006 | Absent din ROI. Contradicție internă în art. 121 alin. 4 |
| Alegerea reprezentanților de către lucrători | Art. 5 lit. d) Lg. 319/2006 | Nicio procedură. SSM atribuit structurii de resurse umane |
| Supraveghere sănătate prin medic de medicina muncii | Art. 25 alin. 2 Lg. 319/2006 + Ordinul MAI 291/2011 | Menționat doar „medicul de unitate” (art. 58 ROI) |
| Plan de prevenire și protecție | Art. 13 lit. b) Lg. 319/2006 | Absent din ROI |
| Evaluarea riscurilor | Art. 12 alin. 1 lit. a) Lg. 319/2006 | Absent din ROI |
| Rapoarte anuale SSM accesibile sindicatelor | Art. 17 Lg. 319/2006 | Tacere instituțională absolută la solicitările sindicatului |
| Formatul dovezii instruirii stabilit prin regulament intern | Art. 21 alin. 4 Lg. 319/2006 | Absent din ROI |
Șapte neconformități. Într-un regulament recent actualizat. De o instituție cu resurse juridice proprii, cu ofițeri de drept în structură, cu chestor la conducere.
IPJ NEAMȚ A RĂSPUNS ÎN SCRIS. ȘI A CONFIRMAT TOT.
Dacă până acum neconformitățile puteau fi considerate omisiuni neinvocate, un schimb de corespondență desfășurat chiar în perioada actualizării ROI le transformă în recunoașteri formale pe hârtie oficială, cu antet și semnătură.
La 11 martie 2025 apoi la exact un an după Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a adresat IPJ Neamț petițiile nr. 37 și 40, — o solicitare formală de informații privind CSSM, componența sa, modul de alegere a reprezentanților, rapoartele anuale SSM și calificarea medicului implicat. Nu o sesizare vag formulată, ci puncte concrete, fiecare cu temeiul legal precis.
IPJ Neamț a răspuns celei mai recente după fix 30 de zile — la 14 aprilie 2026, prin adresa nr. 56.620, semnată de inspector principal de poliție Ciofu Ramona, responsabil cu Legea nr. 544/2001. Răspunsul, în loc să liniștească îngrijorările sindicatului, le-a confirmat sistematic.
Confirmarea nr. 1 — medicul de unitate în locul medicului de medicina muncii.
La punctul 3 al răspunsului, IPJ Neamț comunică oficial că din CSSM face parte, printre alții, „medicul de unitate.” Aceasta nu este o formulare nefericită. Este o recunoaștere în scris că instituția nu a înțeles — sau nu a aplicat — distincția dintre medic generalist și medic de medicina muncii, distincție pe care art. 58 alin. 1 din HG 1425/2006 o impune explicit. Medicul de unitate dintr-o structură MAI nu deține, de regulă, specializarea în medicina muncii. IPJ Neamț nu a furnizat nicio dovadă că medicul participant la CSSM deține certificatul de specialist în medicina muncii eliberat de Ministerul Sănătății.
Confirmarea nr. 2 — „consultare directă” în loc de alegeri.
La punctul 4, răspunsul IPJ Neamț susține că reprezentanții lucrătorilor în CSSM „au fost desemnați în urma unui proces de consultare directă desfășurat la nivelul unității.” Această formulare este revelatoare tocmai prin ce omite: nicio dată a alegerilor, niciun număr de participanți la vot, niciun proces-verbal de alegere. Art. 52-54 din HG 1425/2006 nu prevăd „consultare directă.” Prevăd alegeri. Diferența nu este semantică — este diferența dintre un reprezentant legitim, mandatat de colegii săi, și un funcționar desemnat administrativ de angajatorul pe care ar trebui să îl supravegheze.
Confirmarea nr. 3 — refuzul rapoartelor anuale SSM.
La punctul 5, IPJ Neamț refuză transmiterea rapoartelor anuale SSM și a proceselor-verbale ale ședințelor CSSM, apreciind că „nu există o obligație de transmitere exhaustivă a tuturor documentelor interne.” Este o interpretare eronată a legii: art. 69 din HG 1425/2006 impune explicit angajatorului să prezinte anual în fața CSSM un raport scris și să îl transmită ITM în termen de 10 zile. Documentele SSM nu sunt „acte interne” ale angajatorului — sunt instrumente de transparență față de reprezentanții lucrătorilor și față de autoritățile de control. Refuzul de a le comunica unui sindicat reprezentativ, invocând discreția instituțională, nu are temei legal.
La 20 aprilie 2026 — la nici șase zile după primirea răspunsului — sindicatul a formulat revenirea nr. 113/JV, demontând punct cu punct fiecare eludare și solicitând 24 de clarificări concrete: data alegerilor, numărul votanților, procesul-verbal, certificatul de specialist al medicului, contractul cu medicul de medicina muncii, numărul de ședințe CSSM față de minimul legal de 4 pe an. Această revenire a fost comunicată concomitent ITM Neamț, spre știință.
Cronologia este edificatoare: sindicatul a sesizat în martie 2025 și martie 2026, a primit răspunsuri evazive cu confirmarea în scris a neconformităților, a formulat revenire în 6 zile. IPJ Neamț, în toată această perioadă, a actualizat ROI-ul — și nu a remediat niciuna dintre problemele semnalate.
O ZONĂ DE IMPUNITATE ADMINISTRATIVĂ
Conducerea IPJ Neamț ar putea invoca art. 50 alin. 1 din Lg. 319/2006, care prevede că structurile MAI „organizează, coordonează și controlează activitatea de securitate și sănătate în muncă din unitățile lor, prin serviciile de prevenire și protecție create sau desemnate de aceste instituții.” Cu alte cuvinte: controlul intern, nu Inspecția Muncii.
Argumentul e parțial valabil și, tocmai de aceea, parțial periculos. Excepția de la controlul ITM vizează modalitatea organizării SSM în structurile cu statut special — nu dispensarea de obligațiile substanțiale pe care le impune legea. A permite unei instituții să invoce regimul special pentru a se sustrage oricărui control extern, concomitent cu absența oricărui control intern funcțional, înseamnă a crea o zonă de impunitate totală.
Iar impunitatea, în materie de securitate și sănătate în muncă, nu e un concept abstract. Se măsoară în polițiști care nu știu că au dreptul la reprezentanți aleși. În afecțiuni profesionale nedeclarate. În riscuri neevaluate. În accidente a căror cauzalitate nu va fi niciodată cercetată corect.
CÂND BIROCRAȚIA UCIDE: DOUĂ TRAGEDII ÎN 46 DE ZILE
MAI asigură, prin răspunsul la cererea sindicatului, că activitățile SSM se desfășoară „cu respectarea strictă a cadrului normativ aplicabil” și că „nu există indicii” de neconformitate. Realitatea din teren spune altceva — și o spune în termeni care nu mai permit eufemisme administrative.
5 martie 2026. Un polițist din IPJ Timiș, în jurul vârstei de 40 de ani, este găsit împușcat mortal pe un câmp din localitatea Secusigiu, județul Arad. Primele cercetări indică o posibilă sinucidere. Conform surselor citate de Știrile ProTV, bărbatul „ar fi avut probleme de sănătate.” Nu avusese familie. Nu existau testări psihologice pe care să nu le fi trecut.
20 aprilie 2026 — exact în ziua în care sindicatul SPRD „Diamantul” transmitea revenirea nr. 113/JV către IPJ Neamț. Un polițist de 20 de ani din cadrul Biroului de Investigații Criminale al IPJ Tulcea este găsit decedat pe un teren din municipiu, în timpul serviciului, în ținută civilă. Posibilă sinucidere, anunță IPJ Tulcea. Cercetările continuă.
Două tragedii. Un interval de 46 de zile. Un bărbat la începutul carierei. Un bărbat la mijlocul ei.
Stresul profesional cronic, expunerea la traumă operațională, programul în schimburi de 24 de ore, izolarea, absența unui mecanism real de monitorizare a sănătății mintale — toate acestea sunt riscuri profesionale cunoscute, documentate, reglementate. Există standarde europene privind managementul riscului psihosocial la locul de muncă. Există obligația evaluării acestor riscuri, prevăzută de art. 7 din Lg. 319/2006. Există obligația supravegherii sănătății prin medic de medicina muncii, inclusiv a sănătății mintale.
La IPJ Neamț — și, se pare, la mai multe inspectorate din țară — aceste obligații există pe hârtie și nu există în practică. Medicul de medicina muncii lipsește sau este înlocuit cu un medic generalist. CSSM fie nu există, fie funcționează fără reprezentanți aleși de lucrători. Rapoartele anuale SSM nu sunt comunicate sindicatelor. Riscurile psihosociale nu apar în niciun document de evaluare.
Iar când un polițist de 20 de ani ajunge să se împuște în timpul serviciului, instituția emite un comunicat cu formularul: „nu există indicii cu privire la săvârșirea unei fapte penale.”
Nu există indicii de faptă penală. Există, în schimb, ani de indiferență instituțională față de sănătatea celor care aplică legea în numele statului. Și există un regulament de ordine interioară recent actualizat, cu 42 de pagini, care nu conține niciun cuvânt despre prevenirea riscurilor psihosociale, nicio procedură de sprijin psihologic, nicio referire la obligația de supraveghere a sănătății mintale a polițiștilor.
Frecvența cu care astfel de tragedii apar în rândul polițiștilor români nu mai permite tratarea lor ca incidente izolate. Ea impune o întrebare instituțională directă: dacă angajatorul nu evaluează riscurile, nu asigură medicul de medicina muncii, nu constituie legal CSSM și nu monitorizează starea de sănătate a angajaților — cine răspunde?
Legea răspunde clar. Practica, deocamdată, tace.
ÎN LOC DE CONCLUZIE
Legea nr. 319/2006 transpune în dreptul românesc Directiva Consiliului 89/391/CEE — piatra de temelie a dreptului european al muncii în materie de sănătate și securitate. Principiul fundamental al acestei directive este simplu: lucrătorii au dreptul să participe la deciziile care le privesc sănătatea la locul de muncă, prin reprezentanți aleși de ei, susținuți de specialiști competenți.
La IPJ Neamț, în 2026, după o actualizare recentă a regulamentului intern, acest principiu nu există. Nu a fost refuzat explicit — a fost ignorat sistematic.
Poate că instituțiile care au primit sesizările sindicatului SPRD „Diamantul” — ITM Neamț, IGPR prin Direcția Control Intern, DSP Neamț și, spre știință, Instituția Prefectului Județului Neamț — vor găsi de cuviință să verifice dacă legea pe care IPJ Neamț o aplică zilnic cetățenilor județului se aplică și față de proprii angajați.
Sau poate că și aceasta va rămâne, ca atâtea altele, o întrebare retorică.
Vitalie Josanu
P.S. O instituție al cărei regulament intern ignoră sistematic obligațiile legale în domeniul SSM ridică o întrebare legitimă despre calitatea actului managerial la vârf: ce anume evaluează examenele de promovare în funcții de conducere din Poliția Română, dacă nu și cunoașterea legislației muncii aplicabile unității pe care urmează să o conducă?
