Vreau sa scriu un alt articol pe care il consider important si relevant pentru voi (despre ipocrizie si lipsa de asumare institutionala), insa mai inainte simt nevoia sa vin cu articolul asta pregatitor. Si textul acesta si articolul despre ipocrizie si lipsa de asumare institutionala, veti vedea ca au legatura cu contextul ” rascoalei” politistilor din 17 ianuarie 2025.
Deci Complexul Demiurgului este un concept psihologic și filozofic care descrie o tendință sau o atitudine a unei persoane de a se percepe ca un „creator” sau „arhitect” suprem al lumii sale sau al mediului în care acționează. Această atitudine poate fi asociată cu un simț exagerat al puterii, al controlului și al responsabilității.
Când acest concept este transpus în psihologie sau filozofie, el descrie indivizi care dezvoltă un simț disproporționat al controlului sau al responsabilității față de o anumită situație, organizație sau chiar față de întreaga societate.Complexul Demiurgului poate fi privit ca o formă extremă de narcisism sau ca o manifestare a unei personalități obsesiv-compulsive.
Persoana afectată de acest complex poate crede că are control absolut asupra unui sistem sau că poate influența totul în jurul său. Este convinsă că lumea (sau mediul său imediat) depinde de deciziile și acțiunile sale. Astfel de persoane pot refuza să lase altora controlul asupra unor aspecte importante, temându-se că acestea nu vor acționa „corect”. Apar tendințe către micromanagement.
În realitate, controlul absolut este imposibil, iar complexul demiurgului este un defect grav, intr-o organizatie.Liderii sau managerii care prezintă acest complex tind să fie autoritari, controlând fiecare aspect al organizației lor. Ei refuză adesea feedback-ul și ignoră perspectivele alternative. Au o tendinta periculoasa sa favorizeze in functii de conducere, oameni fideli care sa nu conteste manifestarile de micromanagement ale “demiurgului”.
Aici pare ca s-ar putea incadra Despescu, cel considerat ministrul ” de facto” al MAI, apreciat de puterea politica tocmai pentru ca este perceput ca administreaza cu mana de fier, Ministerul Afacerilor Interne.
Complexul Demiurgului și Complexul de Superioritate nu sunt același lucru, deși există anumite suprapuneri în ceea ce privește sentimentul exagerat al importanței personale. Cele două concepte diferă în profunzime, motivații și manifestări.
Complexul de superioritate este un mecanism psihologic prin care o persoană maschează sentimentele de inferioritate sau insecuritate printr-o atitudine de superioritate și aroganță. Acest complex este strâns legat de narcisism. Persoana este focalizata statutul personal și pe nevoia de a fi perceput drept superior față de ceilalți.
Exemple:
- O persoană care se laudă constant cu realizările sale și îi discreditează pe ceilalți.
- O atitudine arogantă în interacțiuni sociale, unde ceilalți sunt tratați ca inferiori.
- O tendință de a evita criticile, considerându-le irelevante sau greșite.
Complexul de superioritate este despre percepția asupra propriei valori în raport cu ceilalți. Este mai puțin despre a crea sau modela lumea și mai mult despre a fi recunoscut ca superior.
Deși ambele concepte au legătură cu un sentiment crescut al importanței de sine, Complexul Demiurgului este mai specific dorinței de a controla și de a modela lumea, în timp ce Complexul de Superioritate este o strategie defensivă prin care o persoană maschează insecuritățile printr-un aer de superioritate. Se pot intersecta în unele cazuri, dar nu sunt identice.
Acum, folosind aceste explicatii ( primitive, ca eu nu sunt vreun expert, ci doar un om curios si care cauta raspunsuri), puteti sa reflectati cati dintre sefii pe care ii cunoasteti, se incadreaza intr-un din cele doua tipare. Parerea mea este ca foarte multi dintre ei sufera de Complexul de Superioritate ( exemplare reprezentative din Aparatul Central al MAI ar putea fi Grecu, seful DGF si Minoiu, seful DGMRU).
Dupa ce faceti analiza asta premergatoare ( daca aveti sefi care sufera de asa ceva) ganditi-va cum afecteaza fenomenul asta, viata voastra profesionala!
Emil Pascut
