
Regulile după care se calculează salariile polițiștilor sunt ascunse, din 2018, într-un ordin secret al ministrului afacerilor interne. Două seturi de documente ale ministerului arată cine a hotărât asta: câțiva funcționari din aparatul central, care își propun singuri, își aprobă singuri și refuză singuri orice cerere de declasificare, trecând peste Constituție și peste lege. Ministrul doar semnează.
Referatul: ei propun, ei aprobă
Orice ordin de ministru pornește de la un referat de aprobare, o notă prin care o direcție îi propune ministrului actul și îi explică de ce trebuie semnat. Pentru Ordinul nr. S/7/2018, cel care stabilește normele de salarizare pentru polițiști, militari și personalul civil din M.A.I., referatul are nr. 348.800 din 25 ianuarie 2018. L-am primit abia acum, ca anexă la întâmpinarea depusă de M.A.I. într-un proces al sindicatului.
Referatul este întocmit de Direcția Generală Financiară (DGF), aceeași care propune, la final, ca ordinul să fie „SECRET DE SERVICIU”. În coloana „HOTĂRÂRE”, unde ar trebui să stea decizia celui care aprobă, semnează directorul general de la Resurse Umane. Deasupra, secretarul general al ministerului scrie „DE ACORD – ROG SEMNAȚI”. Ministrul nu apare nicăieri pe document. Pentru el a rămas doar ultimul paragraf: dacă este „de acord cu forma și conținutul”, este rugat să semneze.
Referatul de aprobare nr. 348.800 din 25.01.2018, integral (2 pagini):


Ce i se explică ministrului? O listă de șaisprezece măsuri obișnuite de salarizare, printre care sporul de noapte, gradațiile, termenul contestațiilor, indemnizația de frontieră, drepturile din zonele izolate. Nimic din listă nu ține de siguranța statului. Cu toate acestea, direcția scrie la final „considerăm necesară clasificarea ordinului”, iar ca temei invocă punctele „8, 9, 36, 54, 65, 117 ș.a.” dintr-un alt ordin secret, (S)66/2009. Polițistul care vrea să afle de ce este secretă regula propriului salariu este trimis, așadar, la un alt document pe care nu îl poate citi.
Cu fraza „considerăm necesară clasificarea ordinului”, autorii referatului ridiculizează trei garanții deodată. Prima este un drept constituțional: art. 31 alin. (2) din Constituție obligă autoritățile publice „să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal”, iar salariul este, înainte de orice, o problemă de interes personal a polițistului. A doua este principiul pe care se sprijină toată salarizarea bugetarilor: art. 6 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017 cere „transparența mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilității salariale”. Un mecanism ținut într-un ordin secret nu este nici transparent, nici previzibil. A treia este chiar definiția secretului: potrivit art. 15 lit. e) din Legea nr. 182/2002, secrete de serviciu sunt informațiile „a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice”. Referatul nu spune ce prejudiciu ar suferi ministerul dacă polițiștii ar ști cum li se calculează sporul de noapte. Nici nu încearcă. Întreaga motivare a secretului este cuvântul „considerăm”. Cineva din direcție a considerat că este necesară clasificarea și nu a considerat necesar să explice de ce, pentru asta, trebuie călcate în picioare Constituția și două legi. Iar ceilalți sunt de acord: secretarul general scrie „de acord”, directorul de la Resurse Umane semnează la „HOTĂRÂRE” și niciunul nu întreabă de ce. Aceasta este aroganța aparatului: decide fără să explice, pentru că nimeni dinlăuntrul lui nu îi cere să explice.
Refuzurile: tot ei hotărăsc că secretul rămâne
Din 2025, sindicatul a cerut de mai multe ori Ministerului Afacerilor Interne să declasifice ordinul. Legea nr. 182/2002 spune, la art. 31, că secretele de serviciu „se stabilesc de conducătorul persoanei juridice”, adică de ministru. Răspunsurile au venit însă tot de la DGF, direcția care propusese secretul în 2018. Cele de mai jos poartă semnătura directorului ei general, chestorul principal de poliție Răzvan Grecu.
În iunie 2025, prin adresa nr. 453069, DGF scria că „nu se pot realiza demersurile în vederea inițierii procedurii de declasificare”. În iulie 2025, prin adresa nr. 485094, la o petiție colectivă înregistrată la Secretariatul General, răspundea, „pe linia competențelor ce revin direcției noastre”, că „nu se poate justifica o eventuală declasificare”. În august 2026, în adresele trimise pentru peste o sută de membri, repeta că „nu au fost identificate situații care să impună declasificarea”.
Refuzul DGF nr. 472688 din 12.08.2026, integral (2 pagini):


În niciuna dintre aceste adrese ministrul nu apare. Nicio adresă nu spune că el a văzut cererea, că a hotărât ceva sau că directorul semnează în numele lui, pe baza unei delegări. Cererea trimisă ministerului ajunge la direcția care a propus secretul, iar directorul ei decide, cu semnătura proprie, că secretul se păstrează. Direcția care a ascuns ordinul se judecă singură și se achită singură.
Miniștrii trec, aparatul rămâne
Din 2018 până în 2024, ordinul a fost modificat de 13 ori, sub mai mulți miniștri, din guverne diferite. Toate modificările sunt la fel de secrete, iar niciun ministru nu a declasificat vreuna. Suntem convinși că miniștrii care s-au perindat pe la M.A.I. în acești ani nu au avut habar că au emis aceste ordine, darămite ce conțin ele.


Pe hârtie, ministrul conduce ministerul și răspunde pentru ce semnează. Documentele arată altceva. Directorii generali, adică linia a doua a aparatului central, rămân în funcție de la un guvern la altul. Ei scriu normele, le fac secrete, le aprobă și refuză să le facă publice. Ministrul, om politic, semnează ce i se pune în față și pleacă odată cu guvernul. Un ministru care semnează fără să știe ce semnează nu conduce ministerul, ci le dă acoperire celor care îl conduc în locul lui. Funcționarii se joacă mai departe de-a ministrul, iar miza jocului lor sunt salariile polițiștilor.
Dacă ne înșelăm, oricare dintre miniștrii care au semnat poate spune public ce conține ordinul S/7/2018 și de ce trebuie ascuns tocmai de polițiștii cărora li se aplică.
S.P.R. „Diamantul”


