Din iunie 2025, Ministerul Afacerilor Interne le scrie polițiștilor că „au fost inițiate demersurile” pentru ca sporul pentru condiții grele de muncă să fie inclus în indemnizația de concediu. Pe 20 noiembrie 2026, ministerul a răspuns că deciziile Înaltei Curți „nu reprezintă documente de sustenabilitate financiară” și că problema va fi reanalizată după adoptarea bugetului pe 2027.

Prin aceste răspunsuri se refuză aplicarea legii, iar cei vinovați nu sunt trași la răspundere. Ultimul dintre ele este adresa nr. 1754961 din 20 noiembrie 2026 a Direcției Informare și Relații Publice a M.A.I., trimisă ca răspuns la petiția S.P.R. „Diamantul” nr. 258/EP. În petiție am întrebat ministerul ce a făcut concret, în ultimele 17 luni, pentru ca normele de salarizare să fie puse de acord cu legea, în ce stadiu este proiectul, cine răspunde de el și când va fi adoptat. Răspunsul nu spune ce s-a făcut și nici cine răspunde, iar singurul reper de timp pe care îl dă este bugetul pe 2027.
Ce spune legea și ce a promis ministerul
Potrivit art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, polițiștii aflați în concediu de odihnă „primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute”. Sporul pentru condiții grele de muncă, primit lună de lună de polițistul care lucrează într-un loc atestat prin buletinele de determinare, este un astfel de drept. Cu toate acestea, inspectoratele îl scot din calcul atunci când polițistul pleacă în concediu, invocând normele de salarizare aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/7/2018, un ordin clasificat pe care polițistul nu îl poate citi.
Înalta Curte de Casație și Justiție a lămurit chestiunea prin Decizia nr. 23/2021, pronunțată în recurs în interesul legii pentru polițiștii de penitenciare: sporurile pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase intră în drepturile cuvenite pe durata concediului. Apoi, prin Decizia nr. 73 din 3 martie 2025, a constatat că în toată țara s-a conturat „o singură opinie consolidată la nivel național”, potrivit căreia indemnizația de concediu a polițiștilor trebuie să includă acest spor (§ 50). Problema nu mai „suscită neclarități” (§ 54), așa că nu mai era nevoie de o nouă dezlegare.
La început, ministerul a părut să fi înțeles. Pe 6 iunie 2025, Direcția Generală Financiară ne-a scris, prin adresa nr. 453069, că „au fost inițiate demersurile necesare” pentru modificarea Ordinului nr. S/7/2018 „în considerarea celor reținute de instanță”. Pe 16 martie 2026, prin adresa nr. 694746, secretarul de stat a scris că aspectele reținute de Înalta Curte „se află în atenția structurilor” ministerului, „în vederea definitivării unor soluții”. Aceeași frază a revenit, cuvânt cu cuvânt, în adresa nr. 469406 din 23 iunie 2026 a Direcției Generale Financiare. Ambele adrese ale direcției, cea din 2025 și cea din 2026, poartă semnătura directorului general, chestorul principal de poliție Răzvan Grecu.
„Nu reprezintă documente de sustenabilitate financiară”
Pe 8 noiembrie 2026 am trimis ministerului petiția nr. 258/EP, cu cinci hotărâri favorabile polițiștilor, pronunțate în numai trei zile, între 20 și 22 octombrie, patru dintre ele definitive. Am pus patru întrebări: ce demersuri concrete s-au făcut, cu data, numărul și structura care le-a făcut; în ce stadiu este proiectul și cine răspunde de finalizarea lui; dacă Ordinul nr. S/138 din 7 septembrie 2026, care a modificat Ordinul nr. S/7/2018, a rezolvat și această problemă; în sfârșit, când estimează ministerul adoptarea modificării.
Răspunsul din 20 noiembrie reia, ca punct de plecare, fraza din iunie 2026 despre aspectele aflate „în atenția structurilor”. Nu indică niciun demers, niciun număr de înregistrare și nicio dată, deși în iunie 2025 ministerul ne scrisese că demersurile fuseseră deja „inițiate”. Despre Ordinul nr. S/138/2026 nu spune nimic. Despre stadiul proiectului spune doar, în general, că ordinele de salarizare se pregătesc de structurile financiară, de resurse umane și juridică, se discută cu sindicatele reprezentative și „se aprobă de către ministrul afacerilor interne”.
Partea nouă vine la final. Ministerul precizează „că deciziile instanței supreme nu reprezintă documente de sustenabilitate financiară” și că punerea în executare a efectelor Deciziei nr. 73/2025 „generează un impact financiar suplimentar”. Prin urmare, soluția trebuie reanalizată „inclusiv după adoptarea bugetului de stat și a măsurilor fiscal bugetare pentru anul 2027”.
Fraza merită citită de două ori. Nimeni nu a pretins că o decizie a Înaltei Curți ar fi un document de sustenabilitate financiară, pentru că rolul ei este să spună ce prevede legea, nu de unde se plătește. Ministerul a transformat astfel o întrebare despre aplicarea legii într-o discuție despre bani și a răspuns la discuția despre bani. Legea care spune că polițistul își păstrează în concediu „drepturile bănești avute” nu are însă nicio condiție bugetară. Prin acest răspuns, aplicarea ei e amânată, deocamdată, până după bugetul pe 2027.
Cine răspunde
Din răspunsul ministerului reiese că știe foarte bine cine face normele de salarizare. Structurile financiară, de resurse umane și juridică le analizează și le propun, iar ministrul le aprobă. Legea-cadru nr. 153/2017 spune același lucru: normele metodologice se aprobă „prin ordin al ordonatorului principal de credite” (art. 90 din anexa nr. VI), adică al ministrului. Ministerul nu are, așadar, nicio dificultate să spună cine are competența. Problema apare atunci când întrebarea devine cine răspunde pentru faptul că, în 17 luni de la „demersurile inițiate”, competența nu a fost exercitată. Am pus exact această întrebare la punctul al doilea al petiției, unde am cerut structura care răspunde de finalizarea proiectului, și răspunsul a ocolit-o.
Nu este prima oară. La o sesizare anterioară a sindicatului, secretarul de stat ne-a scris, în adresa din 16 martie 2026, că aspectele sesizate „au făcut obiectul unei analize la nivelul conducerii instituției din perspectiva incidenței dispozițiilor legale privind răspunderea disciplinară”. Concluzia analizei a fost că „nu au fost identificate indicii” pentru „angajarea răspunderii juridice”. Așadar, conducerea ministerului a verificat și a constatat că nimeni nu răspunde pentru o practică pe care instanțele o înlătură în toată țara și pe care chiar ministerul promisese că o va corecta.
Când îi obligă instanța, plătesc
În timpul acesta, obținem pe bandă rulantă soluții favorabile la instanțele de judecată. Despre ele, chestorul Răzvan Grecu, directorul general al Direcției Generale Financiare, și direcția pe care o conduce nu au curaj să scrie că nu le execută, pentru că ar fi infracțiune. Numai între 20 și 22 octombrie au fost pronunțate cinci hotărâri, iar în ultimele două săptămâni membrii sindicatului au câștigat alte trei dosare, la tribunalele Covasna, Iași și Prahova, unul dintre ele cu 23 de reclamanți. Inspectoratele declară recursuri, iar curțile de apel le resping.
O hotărâre definitivă nu mai lasă loc pentru formule despre buget. Codul penal pedepsește „neexecutarea hotărârii judecătorești privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului” (art. 287 alin. 1 lit. e). De aceea, la cererea de executare, aceeași instituție scrie cu totul altfel. Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea ne-a răspuns, prin adresa nr. 238.804 din 24 iulie 2026, că „recunoaște obligația de plată” și „înțelege să execute de bunăvoie” o sentință care îl obliga să includă sporul în indemnizația de concediu, cu actualizarea sumelor cu inflația și cu dobânda legală penalizatoare. În alte dosare, I.G.P.R. și Inspectoratul General pentru Imigrări ne-au comunicat cum pun în executare hotărârile definitive.
Așadar, același minister plătește sporul în concediu atunci când îl obligă o hotărâre judecătorească și îl refuză atunci când i se cere să aplice legea pentru toți. Dreptul este același, iar diferența o face doar faptul că polițistul a dat sau nu în judecată. Amânarea nu face ca dreptul să dispară, doar îl mută de pe fluturaș în hotărârea judecătorească, iar acolo costul crește cu inflația și cu dobânzile.
Ce înseamnă pentru polițist
De un an și jumătate, ministerul spune același lucru cu alte cuvinte: întâi că demersurile au fost inițiate, apoi că problema e în atenția structurilor, iar acum că deciziile instanței supreme nu sunt documente de sustenabilitate financiară. În tot acest timp, art. 37 din Ordonanța nr. 38/2003 nu s-a schimbat, iar instanțele îl aplică la fel în toată țara. Legea nu se aplică pe cale administrativă pentru că ministerul a ales să nu o aplice, iar pentru această alegere nu răspunde nimeni.
Până când normele de salarizare vor fi modificate, sporul pentru condiții grele de muncă pe durata concediului de odihnă se obține doar prin instanță. S.P.R. „Diamantul” formulează aceste acțiuni pentru membrii săi, individual sau în grup, iar membrii care primesc sporul și nu îl regăsesc în indemnizația de concediu ne pot trimite fluturașii.
Răspunsurile ministerului, integral
Publicăm mai jos, în ordine cronologică, adresele M.A.I. citate în articol.





S.P.R. „Diamantul”
Surse
M.A.I. – Direcția Informare și Relații Publice, adresa nr. 1754961 din 20.11.2026, răspuns la petiția S.P.R. „Diamantul” nr. 258/EP
M.A.I. – Direcția Generală Financiară, adresa nr. 453069 din 06.06.2025 și adresa nr. 469406 din 23.06.2026; M.A.I. – Secretar de stat, adresa nr. 694746 din 16.03.2026
Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 73 din 3 martie 2025 (M. Of. nr. 402 din 6 mai 2025), § 50 și 54; Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021 (M. Of. nr. 62 din 20 ianuarie 2022)
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, art. 37 alin. (1); Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VI, art. 90; Codul penal, art. 287 alin. (1) lit. e)
Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, adresa nr. 238.804 din 24.07.2026


