Articole

Metoda Calului Troian – Analiză Juridică Critică

SPRD

June 26, 2025

Post Views: 532

Metoda Calului Troian – Analiză Juridică Critică: Proiectul OUG Suspendare Polițiști

Autor: Emil Păscuț
Organizația: Sindicatul Diamantul
Data: 26 iunie 2025

I. OBIECTUL ANALIZEI ȘI MODIFICAREA PROPUSĂ

Prezenta analiză juridică examinează proiectul de ordonanță de urgență care introduce un nou alineat (5) la articolul 27 din Legea 360/2002, cu următorul conținut:

Art. 27 alin. (5) propus: “Prin excepție de la prevederile alin. (1), șeful unității dispune încetarea suspendării aprobate în condițiile art.27²⁶ atunci când ia cunoștință de săvârșirea de către polițistul în cauză a uneia sau mai multor fapte care pot constitui încălcări ale interdicțiilor prevăzute la art.45 alin.(1).”

Această modificare permite șefului unității să dispună unilateral încetarea suspendării acordate la cererea polițistului, în cazul încălcării oricăreia dintre cele 10 interdicții din art. 45 alin. (1).

1.1. Interdicțiile din art. 45 alin. (1) Legea 360/2002

Art. 45 alin. (1) – Polițistului îi este interzis:
a) să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propagandă în favoarea acestora;
b) să exprime opinii sau preferințe politice la locul de muncă sau în public;
c) să candideze pentru autoritățile administrației publice locale, Parlamentul României și pentru funcția de Președinte al României;
d) să exprime în public opinii contrare intereselor României;
e) să declare sau să participe la greve, precum și la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;
f) să adere la secte, organizații religioase sau la alte organizații interzise de lege;
g) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar;
h) să exercite activități cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea și demnitatea polițistului sau a instituției din care face parte;
i) să încalce regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilit potrivit Legii nr. 161/2003;
j) [NOUA INTERDICȚIE PROPUSĂ] să exercite o funcție sau să presteze un serviciu în sectorul privat care să presupună desfășurarea de activități cu caracter militar ori de securitate privată, în zone de conflict armat, precum și să desfășoare activități de recrutare, instruire sau consultanță pentru societăți sau companii militare ori de securitate private prezente în zone de conflict armat, cu excepția celor încredințate de autoritățile statului român.

II. STRATEGIA LEGISLATIVĂ “CALUL TROIAN” IDENTIFICATĂ

Mecanismul Strategic Detectat

Componenta legitimă: Introducerea unei noi interdicții (lit. j) privind activitățile militare private în zone de conflict – posibil justificată prin securitatea națională (nu aceasta este ținta analizei).

Componenta abuzivă: Crearea unui mecanism general de control care se aplică la toate cele 10 interdicții, nu doar la cea nouă și legitimă.

Rezultatul: Se folosește acceptabilitatea unei măsuri legitime pentru a introduce un sistem general de control asupra polițiștilor suspendați.

2.1. Evidența strategiei în textul juridic

Formularea actuală (problematică)	Formularea corectă (doar pentru noua interdicție)
“încălcări ale interdicțiilor prevăzute la art.45 alin.(1)” (toate cele 10 interdicții)	“încălcări ale interdicției prevăzute la art.45 alin.(1) lit. j” (doar cea cu justificare legitimă)

III. LIPSA FUNDAMENTULUI LEGAL PENTRU APLICAREA INTERDICȚIILOR ÎN SUSPENDARE

Constatarea juridică fundamentală

NICĂIERI în Legea 360/2002 nu se prevede expres că pe timpul suspendării de orice fel, polițistul trebuie să respecte incompatibilitățile și interdicțiile.

Această absență nu este accidentală – ea reflectă natura juridică reală a suspendării ca întrerupere a raportului de serviciu activ, inclusiv a obligațiilor care decurg din acesta.

3.1. Implicațiile acestei absențe legislative

Principiul legalității în dreptul administrativ: Autoritățile publice pot acționa doar în limitele și condițiile expres prevăzute de lege. Dacă legea nu prevede expres aplicarea interdicțiilor în timpul suspendării, atunci această aplicare constituie depășire de competență.

Metoda legislativă lașă identificată

În loc să reglementeze curajos această regulă în lege, autorii proiectului din MAI încearcă în mod laș să creeze un cadru din care să se poată deduce această regulă, indirect, prin raționament deductiv.

Strategia evazivă: Se evită dezbaterea directă asupra principiului prin crearea unui mecanism aparent “procedural” care să implice existența obligației, fără să o declare expres.

Efectul: Eludarea responsabilității legislative pentru o decizie controversă și transferarea interpretării către practicienii dreptului și instanțe.

Modificarea propusă încearcă să umple retroactiv această “lacună” prin crearea unui mecanism de sistare, recunoscând implicit că:

Legislația actuală nu impune respectarea interdicțiilor în suspendare
Este necesară o modificare legislativă pentru a crea această obligație
Prin urmare, interpretarea actuală din practica administrativă este contra legem

IV. RECUNOAȘTEREA IMPLICITĂ A UNEI TEZE CONSTITUȚIONAL PROBLEMATICE

Tehnica legislativă identificată: Prin reglementarea dreptului de a sista suspendarea pentru încălcarea interdicțiilor, se recunoaște implicit că polițistul suspendat trebuie să respecte toate aceste interdicții. Această recunoaștere se face fără dezbaterea directă a constituționalității unei asemenea obligații.

Principiul juridic aplicat: Ubi poena, ibi delictum (unde este pedeapsa, acolo este și fapta interzisă). Dacă se reglementează sancțiunea pentru încălcare, înseamnă că se recunoaște existența obligației.

4.1. Problema fundamentală a tezei recunoscute

Teza implicită: “Polițistul suspendat la cerere trebuie să respecte toate incompatibilitățile și interdicțiile”

Formula constituțional problematică:
Restricții complete + Obligații complete = Beneficii ZERO

Formula constituțional corectă:
Restricții ⟷ Beneficii (contrapartidă echitabilă)

V. INCOMPATIBILITATEA CU PRINCIPIILE DREPTULUI MUNCII

5.1. Principiul prerogativei disciplinare din Codul Muncii

Art. 247 alin. (1)-(2) Codul Muncii: “(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. (2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat […]”

Inconsistența identificată: Codul Muncii limitează prerogativa disciplinară la “abateri în legătură cu munca”. Pentru polițistul suspendat, care nu prestează muncă și nu primește salariu, nu pot exista “abateri în legătură cu munca”. Modificarea propusă extinde abuziv această prerogativă în sfera vieții private.

VI. ÎNCĂLCAREA DREPTURILOR FUNDAMENTALE

Încălcări directe ale Constituției României

Art. 30 – Libertatea de exprimare (ÎNCĂLCARE PARȚIALĂ)

Interdicțiile problematice: lit. b) opinii politice la locul de muncă sau în public, lit. d) opinii contrare intereselor României

Art. 30 alin. (1) Constituția: “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”

Analiza: Pentru polițistul suspendat neplatit, restricțiile asupra exprimării opiniilor politice în public și a opiniilor contrare României rămân problematic justificate, având în vedere că nu mai reprezintă instituția și nu primește contrapartida salarială.

Art. 41 – Dreptul la muncă (ÎNCĂLCARE DIRECTĂ)

Interdicțiile problematice: lit. g) activități de comerț direct sau prin persoane interpuse, participarea la administrarea sau conducerea societăților comerciale (cu excepția calității de acționar), lit. h) activități lucrative care lezează onoarea și demnitatea

Art. 41 alin. (1) Constituția: “Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.”

Analiza: Pentru polițistul suspendat neplatit, restricțiile asupra activităților comerciale și lucrative devin problematic justificate, mai ales că persoana trebuie să se întreții economic fără sprijinul statului.

Art. 39 – Libertatea întrunirilor (ÎNCĂLCARE PARȚIALĂ)

Interdicția problematică: lit. e) participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau alte întruniri cu caracter politic

Art. 39 Constituția: “Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme.”

Analiza: Interdicția se aplică doar la întruniri cu caracter politic, nu la toate demonstrațiile. Pentru polițistul suspendat neplatit, restricția asupra participării la întruniri politice este nejustificată.

Art. 40 – Dreptul la asociere (ÎNCĂLCARE PARȚIALĂ)

Interdicția problematică: lit. a) partide politice

Art. 40 alin. (1) și (3) Constituția: “(1) Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere. […] (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.”

Analiza: Art. 40 alin. (3) poate justifica restricția pentru polițiști în general, dar rămâne discutabil dacă se aplică și celor suspendați neplatiti

Principiul fundamental: TOATE aceste interdicții sunt justificate rațional prin plata beneficiilor (salariul lunar și beneficiile conexe), NU în absența lor. Fără contrapartida financiară și statutară, restricțiile devin arbitrare și neconstituționale, indiferent de justificarea lor teoretică.

Confirmarea din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, art. 2 lit. f): “principiul recunoștinței față de loialitatea, sacrificiile și privațiunile suferite de militari, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și familiile acestora pe timpul carierei.”

Implicația juridică: Propria legislație recunoaște că restricțiile și obligațiile sunt contrapartida pentru sacrificiile și privațiunile active din timpul carierei. Pentru polițistul suspendat neplatit, care nu mai face sacrificii active și nu mai suferă privațiuni în serviciul statului, menținerea restricțiilor devine lipsită de fundamentare legală.

Argumentul din construirea dreptului la pensie: Conform Legii 223/2015, dreptul la pensie militară se construiește pe baza unui număr minimal de ani de vechime în serviciul de poliție, la care se poate adauga vechime reprezentând munca în viața civilă, nesupusă niciunei restricții (art. 3 lit. f – “vechime cumulată”). Această reglementare demonstrează că legislatorul însuși recunoaște că există perioade din viața polițistului care nu sunt supuse restricțiilor statutare și totuși sunt valorificate pentru drepturi. Prin urmare, logica că “odată polițist, întotdeauna sub restricții” este contrazisă de propria legislație a sistemului.

Confirmarea din art. 16 alin. (1) lit. b) Legea 223/2015: “au o vechime efectivă de cel puțin 25 de ani, din care cel puțin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu”

Constatarea juridică: Legea prevede că doar 15 ani din 25 trebuie să fie “vechime în serviciu” pentru pensia de limită de vârstă. Aceasta înseamnă că 10 ani pot fi vechime civilă – perioade în care persoana nu era supusă restricțiilor statutare dar tot se valorifică pentru drepturi. Dacă legislatorul acceptă că 10 ani de muncă civilă (fără restricții) se pun la socoteală pentru pensie, cum poate susține că suspendarea temporară (care este tot o perioadă “civilă”) trebuie să rămână sub restricții statutare? Aceasta constituie o contradicție în propriul sistem juridic al polițiștilor.

Inconsistența în aplicarea principiilor – “Două măsuri, două cântare”

Trebuie observat și cazul polițiștilor activi care ajung să ocupe funcții politice: exemplu chestorul Despescu Bogdan pus de PSD secretar de stat în MAI, Benone pus de PNL șef IGPR (funcție asimilată secretar de stat), și Dorobanțu Ioana, numită din 2017, din 6 în 6 luni, prin decizia primului ministru, secretar de stat adjunct la MAI, în contra Codului administrativ care obligă la ocuparea funcției pe bază de concurs.

Observația crucială: Faptul că funcția Dorobanțu a fost transformată informal în funcție politică (reînnoire repetată prin decizie politică, nu concurs) demonstrează că aceștia au sprijin politic activ, la fel ca Benone și Despescu.

Întrebarea fundamentală: De ce unii polițiști să fie supuși interdicțiilor iar alții, nu?

Dublul standard identificat:

Polițistul suspendat neplatit = supus tuturor restricțiilor, nu poate exprima opinii politice
Polițiștii în funcții politice = ocupă poziții eminamente politice, beneficiază de sprijin partidist, iau decizii politice, încalcă Codul administrativ pentru menținerea în funcții

Această diferență de tratament demonstrează că aplicarea restricțiilor este arbitrară și dependentă de conveniența politică și de loialitatea față de putere, nu de principii juridice coerente.

Art. 26 – Viața privată (sub controlul unităților de poliție cu rol de angajator)

Art. 26 alin. (1)-(2) Constituția: “(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”

Efectul cumulativ: Transformarea vieții private în sferă de control a angajatorului

6.1. Încălcarea testului constituționalității (art. 53)

Art. 53 alin. (2) Constituția: “Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.”

Criteriul constituțional	Pentru noua interdicție j)	Pentru celelalte interdicții
Necesitatea în societatea democratică	✅ Posibil necesară – securitate națională	❌ Nu este necesară pentru polițist neplatit – lipsește contrapartida care justifică restricția
Proporționalitatea	✅ Posibil proporțională cu riscurile	❌ Flagrant disproporțională – restricții fără beneficii
Fără atingerea existenței dreptului	✅ Nu anulează dreptul	❌ Anulează în fapt exercitarea drepturilor fundamentale

VII. EXEMPLELE PRACTICE ALE APLICĂRII ABUZIVE

Scenarii de aplicare care devin posibile:

Polițist suspendat la cerere → vinde legume la piață pentru supraviețuire → sistarea suspendării
Polițist suspendat la cerere → exprimă o opinie politică în public pe Facebook → sistarea suspendării
Polițist suspendat la cerere → participă la o demonstrație pașnică de protest cu caracter politic împotriva Guvernului Bolojan → sistarea suspendării
Polițist suspendat la cerere → candidează pentru consiliul local din satul natal → sistarea suspendării
Polițist suspendat la cerere → își deschide un SRL sau PFA pentru activități comerciale → sistarea suspendării
Polițist suspendat la cerere → face activități de comerț prin intermediul unui SRL sau PFA → sistarea suspendării

VIII. IMPACTUL ASUPRA CATEGORIEI PROFESIONALE

8.1. Efectele asupra polițiștilor

Descurajarea solicitărilor de suspendare pentru probleme personale legitime
Vulnerabilizarea polițiștilor care exercită acest drept
Crearea unui instrument de presiune și control social
Transformarea dreptului în cursă cu obstacole

8.2. Precedentul pentru sistemul public

Extinderea la alte categorii de angajați publici
Erodarea progresivă a drepturilor statutare
Normalizarea controlului asupra vieții private

IX. DENATURAREA INSTITUTULUI SUSPENDĂRII

9.1. Transformarea naturii juridice

Înainte de modificare	După modificare
Drept al polițistului pentru interese personale legitime	Privilegiu precar supus controlului comportamental total
Suspendarea pentru probleme personale	Suspendarea sub supravegherea permanentă
Viața privată liberă	Viața privată sub control institutional

X. COMPARAȚIA INTERNAȚIONALĂ

Standardul european: În sistemele democratice occidentale, suspendarea fără plată echivalează cu suspendarea obligațiilor profesionale, iar viața privată rămâne liberă de control institutional. Modificarea propusă plasează România sub standardele democrațiilor consolidate.

XI. SOLUȚIA JURIDICĂ CONSTITUȚIONALĂ

11.1. Textul alternativ recomandat

Art. 27 alin. (5) – versiunea constituțională:
“Prin excepție de la prevederile alin. (1), șeful unității poate dispune încetarea suspendării doar în cazul încălcării dovedite a interdicției de la art. 45 alin. (1) lit. j), după efectuarea unei proceduri contradictorii, dacă fapta prezintă risc grav și imediat pentru securitatea națională.”

11.2. Justificarea soluției

Limitarea la interdicția cu justificare constituțională reală
Standard de probă clar (“încălcări dovedite” nu “pot constitui”)
Procedură contradictorie obligatorie
Criteriu restrictiv (risc grav și imediat)

XII. CONTEXTUL INSTITUTIONAL ȘI TENDINȚELE PROBLEMATICE

Observații asupra stilului de conducere institutional

Această modificare legislativă se înscrie într-o tendință mai largă de consolidare a controlului asupra polițiștilor, observabilă în activitatea DGMRU (Direcția Generală Management Resurse Umane) și în modelul de conducere autocratică promovat de secretarul de stat Despescu. Mentalitatea de control excesiv asupra personalului se reflectă și în abordarea neo-securistă a unor factori de decizie, inclusiv a ministrului Predoiu, care deși se prezintă în haine liberale, promovează măsuri restrictive.

Această orientare a fost exprimată explicit în declarația publică din martie 2025: “Noi încă vă tratăm democratic” – o formulare care sugerează că tratamentul “democratic” este o concesie temporară, nu un drept fundamental al angajaților.

Modificarea propusă reprezintă astfel nu doar o problemă juridică izolată, ci parte dintr-o strategie instituțională de reducere progresivă a drepturilor polițiștilor și de consolidare a controlului ierarhic până la limite ce amintesc de relații de tip servil.