Cum am desființat procedura disciplinară a polițiștilor, de ce a trebuit să o facem și de ce suntem din nou în același punct
de Emil Păscuț
În 2014, am formulat o excepție de neconstituționalitate pentru agentul Emil Florin Dincă, lider al organizatiei SPRD Ilfov. A fost prima excepție din istoria legislației privind Statutul polițistului care a fost admisă de Curtea Constituțională. Decizia CCR nr. 392/2014 a schimbat fundamental regulile jocului disciplinar în Ministerul Afacerilor Interne iar argumentele dezvoltate de mine si insusite de CCR au stat la baza majoritatii exceptiilor admise ulterior in legatura cu legea 360/2002.
Dar ca să înțelegeți ce am făcut atunci, trebuie să știți mai întâi ce exista înainte.
Epoca de piatră a procedurii disciplinare
Înainte de 2014, procedura disciplinară aplicabilă polițiștilor era reglementată prin OMAI nr. 400/2004 — un ordin nesecret al ministrului de interne pe care MAI l-a ascuns cu bună știință, refuzând ani de zile publicarea lui în Monitorul Oficial. Polițistul era cercetat, judecat și sancționat după reguli pe care nu le cunoștea si pe care nu le putea contesta eficient.
Era un barbarism pur. O era glorioasa a maimutelor. Polițistul cercetat disciplinar nu avea nici macar dreptul să primească actul de sancționare disciplinara. Primea doar o adresă de o palmă de la compartimentul de resurse umane prin care era informat, sec, că a fost sancționat. Atât. Fără motivare, fără posibilitatea reală de a se apăra, fără transparență. Multi dintre politisti contestau in instanta adresa de la resurse ( singurul act pe care il aveau) necunoscand distinctia intre o adresa de informare si un act administrativ-disciplinar. Si pierdeau.
Sistemul era construit in mod deliberat sa fie opac, arbitrar, la discreția absolută a șefului ierarhic. Cine îndrăznea să conteste, nu avea cum — nu știa regulile, nu primea actul, nu avea acces la dosarul disciplinar. Era un mecanism de control prin frică, prin abuz de putere, nu un sistem echitabil de justiție internă.
Decizia CCR nr. 392/2014 — Revoluția
Excepția pe care am formulat-o în dosarul lui Dincă Emil Florin a atacat fundația acestui sistem: art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, texte care delegau reglementarea procedurii disciplinare către un ordin al ministrului de interne.
Argumentul central era simplu dar ultrasuficient: polițistul este funcționar public cu statut special. Statutul său se reglementează prin lege organică, conform art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. Procedura disciplinară afectează direct raportul de serviciu, putând duce până la destituire. Prin urmare, delegarea acestei proceduri către un act administrativ inferior — un ordin de ministru, nepublicat, secret — este neconstituțională.
Curtea Constituțională ne-a dat dreptate. Paragrafele 18-22 din Decizia 392/2014 au stabilit principii care reverberează și azi în jurisprudența constituțională:
- polițistul este subiect al unui raport de serviciu care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale;
- aspectele esențiale ce vizează elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul polițistului;
- răspunderea disciplinară afectează executarea raportului de serviciu, putându-se ajunge la încetarea acestuia;
- prin urmare, ea trebuie reglementată prin lege organică.
De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că nerespectarea garanțiilor fundamentale care protejează presupușii autori ai unor fapte ilicite, în fața posibilelor abuzuri ale autorităților desemnate să îi urmărească și să îi sancționeze, reprezintă un aspect ce trebuie examinat în temeiul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Hotărârea din 4 octombrie 2007, Cauza Anghel împotriva României, paragraful 68). Exact acest lucru se întâmpla în MAI: polițiștii erau urmăriți și sancționați disciplinar fără nicio garanție fundamentală, în baza unor reguli ascunse, de către autorități care aveau interes direct în rezultatul procedurii.
Consecințele au fost imediate și seismice.
Anul fără sanctiuni disciplinare
După publicarea Deciziei 392/2014 în Monitorul Oficial nr. 667 din 11 septembrie 2014, OMAI 400/2004 — care oricum nu fusese niciodată publicat — și-a încetat automat efectele juridice. Oricum, din prudenta si ca sa fac o anihilare totala a procedurii abuzive, am solicitat la instanța de judecată anularea acestui ordin și am obținut câștig de cauză definitiv.
OMAI 400/2004 a devenit primul ordin MAI din istorie anulat integral de o instanta de judecata ( hotararile au fost publicate in monitorul oficial).
MAI a rămas fără procedură disciplinară. Timp de un an și jumătate, până la adoptarea HG nr. 725/2015 și a modificărilor aduse Legii 360/2002 prin Legea 81/2015, ministerul nu a putut sancționa disciplinar niciun polițist. Câteva mii de polițiști aflați în cercetare disciplinară la momentul publicării deciziei au scăpat de sancțiuni, deoarece procedura în baza căreia fuseseră cercetați era declarată neconstituțională.
Nu a fost un vid legislativ întâmplător. A fost prețul plătit de un sistem care funcționase decenii în afara Constituției.
Celelalte victorii la CCR
Decizia 392/2014 a deschis un drum pe care am continuat să mergem, cu sindicatul. Au urmat alte excepții de neconstituționalitate admise, fiecare eliminând câte o zonă de arbitrar din procedura disciplinară:
Decizia CCR nr. 258/2017 (Dan Adobeschi, prin SPRD “Diamantul”) — a declarat neconstituțională sintagma “precum și în situații temeinic justificate, menționate în actele administrative emise în acest scop” din art. 22 alin. (8) din Legea 360/2002. Textul permitea punerea la dispoziție a polițistului în condiții vagi și imprevizibile, la discreția absolută a șefului ierarhic, fără criterii obiective. Curtea a constatat că o astfel de formulare încalcă principiul legalității și al previzibilității normei juridice.
Decizia CCR nr. 833/2020 (Marius Gheorghe Bărbulescu și Ionuț-Bogdan Popovici, prin SPRD “Diamantul”) — a declarat neconstituțional art. 58¹ din Legea 360/2002, care reglementa „atenționarea” polițistului. Curtea a constatat că această măsură, deși declarativ lipsită de efecte juridice, putea avea un impact psihologic semnificativ, contribuia la crearea unei imagini negative despre conduita profesională a polițistului și contrazicea prezumția de nevinovăție. Mai grav, textul nu condiționa atenționarea de existența unor situații concrete, obiective, ceea ce permitea superiorului ierarhic să o folosească arbitrar, ca instrument de presiune și hărțuire, sub protecția legii. Curtea a reținut că o astfel de reglementare este incompatibilă cu demnitatea umană ocrotită de art. 1 alin. (3) din Constituție și orientată în direcție opusă față de cadrul legal privind protecția angajaților împotriva hărțuirii morale.
Decizia CCR nr. 88/2023 (Marius Stan, prin SPRD “Diamantul”) — a declarat neconstituțională sintagma „nu este cercetat disciplinar” din art. 27⁴⁵ lit. b) din Legea 360/2002, care condiţiona participarea agentului de poliție la concursul pentru ocuparea unui post de execuție vacant de ofițer de inexistența unei cercetări disciplinare în curs. Curtea a aplicat testul de proporționalitate și a constatat că măsura, deși urmărea un scop legitim, nu era nici necesară, nici proporțională: simpla deschidere a unei proceduri disciplinare — care se putea finaliza cu constatarea inexistenței abaterii — bloca accesul polițistului la concurs, afectând egalitatea de șanse și dreptul la muncă. Mai grav, Curtea a reținut că evoluția profesională a polițistului putea fi blocată permanent de persoane de rea-credință care depuneau sesizări șicanatorii înainte de fiecare concurs, iar legiuitorul plasa astfel sub semnul hazardului un aspect esențial al dreptului la exercitarea funcției publice. Decizia a continuat linia trasată de Decizia nr. 789/2021, care declarase neconstituțional același text pentru posturile de conducere.
Fiecare dintre aceste decizii a fost un pas în construirea unui sistem disciplinar care respectă drepturile fundamentale ale polițistului. Și fiecare a fost obținută de catre acest sindicat, cu sudoarea fruntii, cu resurse modeste, împotriva rezistenței feroce a aparatului MAI, care prefera opacitatea și controlul discreționar în detrimentul transparenței și legalității.
Lecția neînvățată — 2025
Ar fi fost de așteptat ca după o astfel de serie de lecții constituționale, MAI să fi învățat ceva. Nu a fost cazul. Nu au invatat niciodata, nimic. Pentru ca metaforic vorbind, MAI este o planeta a maimutelor, un teritoriu capturat de analfabetii functional care prospera, infloresc, se valideaza unii pe altii, se trag in sus unii pe altii. Pe scurt, MAI este un teritoriu in afara statului de drept, in care maimutele sunt la putere.
În 2024-2025, atacurile murdare declansate de Directia control intern din IGPR impotriva lui Vitalie Josanu ( de fapt impotriva Sindicatului Diamantul pentru ca Vitalie este doar o piesa in sindicat) m-au fortat sa restudiez cu lupa, procedura disciplinara, atat din perspectiva calitatii reglementarii cat si din perspectiva modului in care se desfasoara in practica.
Rezultatul studiului a fost ca am identificat și prezentat în spațiul public trei vicii grave ale procedurii disciplinare din MAI, nu punctuale, ci sistemice — practicate la nivel național, din 2015 pana in prezent.
Prima: ignorarea obligației legale de audiere a polițistului cercetat disciplinar. Dreptul de a fi ascultat înainte de aplicarea unei sancțiuni nu este o formalitate. Este o garanție fundamentală, consacrată constituțional și legal, prin art 58 indice 3 din legea 360/2002 privind statutul politistului.
Art. 493 alin. (1) din Codul administrativ (legea cadru a functionarilor publici) este si el explicit: sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei și după audierea funcționarului public, sub sancțiunea nulității.
Identic, Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare prevede la art. 142 alin. (4) că audierea se consemnează în scris, sub sancțiunea nulității.
Și totuși, în procedurile disciplinare din MAI, obligatia imperativa de audiere a polițistului cercetat a fost tratată ca o etapa derizorie, facultativa, lipsita de semnificatie, ce putea fi ignorata fara probleme.
Singura explicatie rationala pentru aceasta incapacitate de intelegere a regulilor de drept: existenta analfabetilor functional care au ajuns sa ocupe functii importante in MAI si IGPR si sa faca interpretarea principiilor si normelor de procedura disciplinara.
Aceiasi analfabeti au stabilit ca procedurile institutiei pot fi proprietatea unor compartimente ale persoanei juridice, argument suficient ca sa ii dai afara pe toti pitecantropii din MAI si IGPR care au girat o astfel de aberatie monumentala. Nu se poate ca un astfel de idiot sa fi obtinut pe bune, o diploma universitara in drept, cand el nu a inteles in anii de facultate ca doar “persoanele” fizice si juridice pot avea drepturi si obligatii. Insa acesti idioti sunt produsul glorios al faimoaselor fabrici de diplome, rezultatul a 30 de ani de coruptie in mediul universitar, privat sau de stat. Multi din ei si-au gasit recunoasterea “valorii” profesionale doar la stat si in particular, in MAI. Ii gasiti ofiteri, in functii importante de conducere.
A doua: ignorarea obligației imperative de pregătire a membrilor colectivului din care se selecteaza membrii in consiliul de disciplină.
Art. 62³ alin. (3), introdus in legea 360/2002 in 2015, a stabilit ca “membrii colectivului participă la un program de pregătire privind procedura disciplinară, organizat prin grija structurilor de resurse umane.”
Din 2015 pana in prezent, membrii consiliilor de disciplină din întreaga țară au funcționat fără nicio pregătire specializata prealabila privind procedura disciplinară, în condițiile în care legea impune această pregătire ca o condiție prealabilă desemnării in consiliul de disciplina. Expresia “Prin grija structurilor de resurse” a fost interpretata de generatii de incompetenti cu functii si grade mari ( “tatal” incompetentilor fiind “profesorul” Minoiu iar “mama” lor, profitoarea politica Dorobantu Ioana, sefa lui Minoiu) in sensul ca sefii de resurse umane ar fi fost competenti sa predea efectiv cursuri de pregatire disciplinara, intrucat numirea pe functie de sef la resurse umane ar crea automat, peste noapte, creier suplimentar si educatie specializata.
În cazul cercetării disciplinare nr 2 a lui VITALIE JOSANU de la IGPR, consiliul de disciplină a fost constituit prin Dispoziția IGPR nr. 2741 din 24 martie 2025, iar „instruirea” membrilor a avut loc abia la 27 martie 2025, conform procesului-verbal nr. 856697 — adică după constituirea consiliului. MAI recunoaște acest lucru în propriul Ordin nr. II/1117 din 28 mai 2025 (pagina 21), unde afirmă că „s-a realizat instruirea membrilor nominalizați prin Dispoziția inspectorului general”.
Alte dovezi de neintelegare si dispret fata de lege au venit din interiorul sistemului, dupa publicarea criticilor mele:
- IPJ Galați: prima pregătire organizată la 11 aprilie 2025, conform adresei nr. 1199716/SRU;
- IPJ Botoșani: prima pregătire la 29 mai 2025, conform adresei nr. 34957, confirmată și prin adresa 35749/10.06.2025. Colectivul fusese constituit la 17 decembrie 2024 — membrii au funcționat 5 luni fără nicio pregătire;
- DGPMB: prima pregătire în aprilie 2025;
- IPJ Neamț: pregătirea în perioada 9-14 ianuarie 2025, dar colectivul fusese constituit tot la 9 ianuarie 2025 — o imposibilitate logică, un paradox temporal care dovedește că pregătirea a fost o formalitate retroactivă.
Cazul lui Marius Bărbușanu de la IPJ Neamț ( prima cercetare, cea” secreta” a lui Vitalie de la IPJ Neamt) este emblematic: la 4 decembrie 2024 individul a fost numit în colectiv, la 9 ianuarie 2025 a fost desemnat președinte al consiliului de disciplină prin Dispoziția nr. 487.312, iar pregătirea consiliului a început abia la 9 ianuarie 2025. A fost pus să conducă un consiliu de disciplină înainte de a fi pregătit pentru acest lucru. Pentru ca scopul lor nu era respectarea legii, ci executia lui Josanu, cerintele legii erau niste prostii inutile consumatoare de timp. Viteza executiei era esentiala, nu legalitatea.
Toate sancțiunile disciplinare propuse de consilii ale căror membri nu au fost pregătiți sunt lovite de nulitate (Atentie, nulitatea nu este un efect automat! Ea trebuie ceruta in cadrul legal si trebuie constatata de o instanta de judecata).
A treia: ignorarea obligației de abținere de la emiterea actelor procedurii disciplinare ( inclusiv sanctiune si solutie la contestatie) cand politistul subiect al procedurii disciplinare se afla in concediu ( medical sau de odihna, nu conteaza).
Cel mai relevant caz este cazul lui Ioan Canarau unde turma de analfabeti ( in frunte cu Dorobantu Ioana, care a semnat respingerea contestatiei lui Canarau sub numele lui Predoiu, ascunzandu-si identitatea si eventuala imputernicire) a emis acte disciplinare atunci cand Canarau era in concediu. Si in considerarea acestui argument, Canarau a obtinut suspendarea destituirii la Curtea de Apel Galati.
Un alt caz inca necunoscut voua dar relevant este cazul agentului Alexandru Nastasel din DGPMB ( lucrez acum sa ii finalizez actiunea pentru instanta de judecata), unde atat actul de destituire disciplinara, solutia de respingere a contestatiei, actul de incetare a raportului de serviciu, s-au emis toate trei, halucinant, in timp ce omul era in concediu. Deci nici macar un singur act nu au fost in stare sa il emita acesti incapabili, cand Nastasel se afla la munca.
Aceste trei vicii nu sunt erori izolate. Sunt practici instituționalizate, tolerate și reproduse sistematic. Documentate cu cazuri concrete: Vitalie Josanu — cercetări disciplinare la IPJ Neamț și la IGPR; Ioan Cănărău, președintele Sindicatului Europol Neamț — cercetare disciplinară desfășurată de IGPR cu aceleași vicii procedurale; Wilhelm Bendriș si Alexandru Nastasel— la DGPMB. Structuri diferite, cazuri distincte, aceeași metodă de eludare a garanțiilor procedurale, cu deplina cunoaștere a caracterului ilegal. Si alte sute si mii de cazuri in care erorile s-au repetat identic, cade aia le si numim “sistemice”). Nu există situații izolate, ci o metodă instituțională de încălcare legi in vigoare.
Luate împreună, cele trei vicii desenează imaginea unei proceduri disciplinare care funcționează nu pentru aflarea adevărului și aplicarea echitabilă a legii, ci pentru confirmarea unei decizii deja luate de conducerea ierarhică. Polițistul cercetat nu este un subiect de drepturi, ci vita selectata pentru abator, un obiect al procedurii.
Cazul lui Valter Kovacs
Cand am facut public, rezultatul analizelor mele asupra procedurii disciplinare, am facut-o pentru a aduce in atentia si in dezbaterea publica, ilegalitati grave, cronice si sistemice din MAI, dar si pentru a va da sansa, celor care erati deja afectati de proceduri disciplinare, sa invatati din mers si sa folositi ( voi sau avocatii vostri) in apararea voastra, observatiile si argumentele mele.
Cand eu public o dezvaluire, o argumentatie juridica, nu pot sa aleg si cine se foloseste de argumentele mele. Unii poate merita, unii poate nu merita. Insa morala si dreptul ne invata ca nu poti sa pedepsesti un vinovat, facand abuzuri mai mari decat abaterile imputate lui. Nu poti sa sanctionezi incalcarea legii, incalcand la randul tau, legea. Asta este esenta statului de drept. Asta ne separa de statul dictatorial. Normele de convietuire, transformate in norme juridice, separa omul de maimuta.
Valter Kovacs si avocatul lui sunt unii dintre cei care au invatat din lectiile mele publice ( chiar daca un pic cam tarziu, dupa parerea mea, dar totusi vor avea succes daca Curtea de Apel va aprecia ca exista un motiv de ordine publica care poate fi ridicat si insusit din oficiu de catre instanta de recurs)
Curtea de Apel Timișoara, în dosarele 5655/30/2021 și 3998/30/2024, a solicitat IGPR să producă dovada pregătirii membrilor consiliilor de disciplină, iar răspunsul Direcției Management Resurse Umane (adresa nr. 884188/BMDDP/MB/20.11.2025, semnată de Poschină Sabin) a fost revelator:
- “pregătirea” are loc DUPA DESEMNAREA in consiliul de disciplina;
- nu ar exista nicio cerință legală pentru o formă specifică de pregătire;
- nu există certificate de absolvire;
- Dovada atasata pentru instanta: un proces-verbal 671730/25.03.2024 în care o mare experta, functionara la resurse umane, Comisar Militaru Anda, a “pregătit” trei ofițeri in tainele procedurii disciplinare, dupa numirea lor in consiliul de disciplina.
(Poschina este acel individ care este titular sef la Directia Juridica, dar el este imputernicit sef la DMRU, iar locul lui la juridic este ocupat cu imputernicire, din 2021, de Iaru, seful Arestului)
Observati imbecilitatea mare si adanca cat Marea Neagra in care plutesc valorile cu care ne-a procopsit Dumnezeu in functii importante din Aparatul central si IGPR?
Pregătirea trebuie să preceadă desemnarea în consiliu, nu se face dupa numirea in consiliu. Membrii colectivului participă la pregătire în calitate de membri ai colectivului, nu în calitate de membri ai consiliului de disciplina. Colectivul e colectiv, consiliul de disciplina este o alta mancare de peste.
Art. 62³ alin. (3) a stabilit ca “membrii colectivului participă la un program de pregătire privind procedura disciplinară, organizat prin grija structurilor de resurse umane.”
Cu atata imbecilitate din partea acuzatorilor, pare firesc, pare chiar just ca pana si Valter Kovacs sa scape si el de pedeapsa disciplinara, intrucat nimic din cea facut el nu se compara cu aceasta ignoranta distructiva, cu aceasta incompetenta generalizata care caracterizeaza personalul cu rol de pastrare a disciplinei din Aparatul Central si IGPR.
Pregătirea privind procedura disciplinară nu poate fi o simplă formalitate îndeplinită de oricine. Vorbim despre o procedură care poate duce la destituirea unui polițist — un funcționar public cu statut special, ale cărui drepturi sunt garantate constituțional. Membrii consiliului de disciplină decid asupra existenței abaterii, vinovăției, circumstanțelor atenuante sau agravante și propun sancțiunea. Aceștia trebuie să cunoască nu doar procedura, ci și jurisprudența constituțională, garanțiile dreptului la apărare, principiul proporționalității, regulile privind administrarea probelor.
De la Decizia 392/2014 la Decizia 206/2025 — cercul care se închide
Povestea mai are un capitol. La 11 ani după Decizia 392/2014, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 206/2025, prin care a declarat neconstituțional art. 494 alin. (9) din Codul administrativ — textul identic ca formulare cu cel pe care l-am atacat eu în 2014, doar că aplicabil funcționarilor publici “de drept comun”, nu polițiștilor.
Decizia 206/2025 a preluat și dezvoltat exact argumentele din Decizia 392/2014: delegarea către Guvern a competenței de a reglementa procedura disciplinară încalcă art. 73 alin. (3) lit. j) și art. 1 alin. (4) din Constituție. Nici hotărârea de Guvern nu este suficientă — aspectele esențiale ale procedurii disciplinare trebuie reglementate prin lege organică.
Extras din Decizia 206: “În consecinţă, Curtea constată că prevederile art. 494 alin. (9) din Codul administrativ aduc atingere dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, deoarece permit reglementarea prin hotărâre a Guvernului în domeniul răspunderii disciplinare a funcţionarului public, care, odată angajată, afectează executarea raportului de serviciu al acestuia, putându-se ajunge chiar la destituire din funcţia publică.”
Prin urmare, “remedierea” din 2015 — mutarea delegării de la ordinul ministrului la hotărârea de Guvern — nu a fost decât o soluție de compromis. Art. 62⁸ din Legea 360/2002, care deleagă către HG 725/2015 stabilirea normelor de aplicare privind răspunderea disciplinară, este afectat de același viciu de neconstituționalitate pe care l-am demonstrat în 2014.
Cercul se închide. Argumentele formulate de mine într-o excepție de neconstituționalitate în 2014 au fost validate din nou, într-o formă amplificată, în 2025. Intrebarea este cine ridica primul, exceptia de neconstitutionalitate a art 62 indice 8 din legea 360/2002?
Planeta maimuțelor
De ce acest titlu? Pentru că, la fel ca în filmul lui Schaffner (1968), ne trezim periodic în același punct din care am plecat. Desființăm o procedură ilegală, MAI o reconstituie sub altă formă, cu aceleași vicii fundamentale, și ciclul reîncepe.
În 2004-2014: procedură ascunsa, prin ordin de ministru nepublicat. Distrusă prin Decizia CCR 392/2014.
În 2015: procedură noua, cu garanții formale pe care nimeni nu le respectă.
În 2025: descoperim că garantii importante al procedurii disciplinare, instituite prin lege, au fost ignorate ani de zile, de o turma de analfabeti implicati intr-o pretinsa pastrare a disciplinei in MAI.
Problema nu este una de legislație. Este una de cultură instituțională. MAI tratează procedura disciplinară ca pe un instrument de putere, nu ca pe un mecanism de justiție. Regulile sunt percepute ca obstacole de eludat, nu ca garanții de respectat. Iar când cineva le arată că au încălcat legea, răspunsul nu este remedierea, ci ascunderea erorilor sub pres si razbunarea.
Și totuși, de fiecare dată, instanțele ne dau dreptate. Curtea Constituțională ne-a dat dreptate. Curțile de apel ne dau dreptate. Canarau, cu ajutorul meu, a obtinut suspendarea destituirilor. Chiar și în cele două dosare ale lui Valter Kovacs de la Curtea de Apel Timișoara, instanța a încuviințat probatoriul și a solicitat IGPR să demonstreze că membrii consiliilor au fost “pregătiți” anterior numirii in consiliul de disciplina.
Istoria procedurii disciplinare în MAI este istoria unei lupte permanente între cei care vor transparență și legalitate și cei care preferă opacitatea și controlul. Este o luptă pe care Sindicatul Diamantul o duce din 2006, pe care o câștigăm bătălie cu bătălie, decizie cu decizie, caz cu caz. Insa lupta nu se opreste niciodata pentru ca maimuțele, de fiecare dată, se adaptează. Dar nu învață.
Munca noastra necesita timp, necesita inteligenta, necesita studiu, necesita sacrificii personale. De multe ori ii provoc pe colegii mei, liderii sindicatului sa faca acest exercitiu de imaginatie: “Ganditi-va la toate schimbarile aduse statutului politistului care nu existau fara Sindicatul Diamantul si sustinatorii nostri!”.
Emil Păscuț
Fondator, presedinte in perioada 2008-2017, președinte de onoare SPRD “Diamantul”
PS: Mai jos aveti incheieri din dosarul lui Kovacs si raspunsul halucinant al IGPR ! Atentie mare la pasajul unde domnul ex-consul Poschina, mester in stiinte juridice, cu supra-expertiza in politia animalelor si in resurse umane, explica instantei ca asa a priceput el din lege, ca “pregatirea” la IGPR se face dupa desemnarea in Consiliul de Disciplina!
