Un polițist de frontieră a cerut inspectoratului său să negocieze acordul colectiv al unității pentru 2027. I s-a răspuns că nu e parte la negociere, că sindicatul lui nu e reprezentativ și că se aplică acordul semnat la minister. În aceeași zi, același inspectorat le-a cerut sindicatelor să-i dovedească cine e reprezentativ. Pe 68 de unități ale MAI le-am întrebat același lucru. Niciuna nu a numit până acum un sindicat.
Pe 12 octombrie 2026, un agent-șef de la Poliția de Frontieră din Suceava a trimis Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației o petiție scurtă. Cerea inițierea negocierii și încheierea acordului colectiv al unității pentru anul 2027, transmiterea proiectului de buget către partea îndreptățită să negocieze și invitarea la negociere a sindicatului din care face parte, S.P.R. „Diamantul”. Acordul colectiv e documentul prin care o instituție publică și funcționarii ei stabilesc, de exemplu, condiții de muncă, programul zilnic sau perfecționarea profesională.
Răspunsul, nr. CR 3226396 din 26 octombrie 2026, semnat de șeful inspectoratului și de șeful Biroului Juridic, respinge tot. Acordul colectiv e o „facultate” a instituției, care „poate încheia anual” un asemenea acord. Polițistul, „lipsit individual de calitatea de parte la negociere”, nu poate declanșa procedura. Sindicatul lui „nu este reprezentativ la nivelul I.T.P.F. Sighetu Marmației și nu este afiliat la o federație reprezentativă”. Cu două săptămâni înainte, la o cerere a sindicatului, același inspectorat adăugase că „aplică” acordul colectiv încheiat la nivelul Ministerului Afacerilor Interne.
Tot pe 26 octombrie, inspectoratul a trimis unei liste de cinci sindicate o adresă prin care le cerea hotărârea instanței sau certificatul de grefă, dovada reprezentativității, acordul-cadru încheiat cu instituția și dovada afilierii. Cu alte cuvinte, în ziua în care i-a spus polițistului că nu are cu cine negocia, inspectoratul încă întreba cine este, de fapt, partea cu care ar trebui să negocieze.
Un acord pe care Ministerul Muncii nu l-a înregistrat
Acordul invocat de inspectorat este „Acordul colectiv privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special – polițiști din Ministerul Afacerilor Interne”, înregistrat la minister cu nr. 20240/2026. A fost negociat la nivelul grupului de unități al ministerului, între Ministerul Afacerilor Interne și federații sindicale, și se aplică, potrivit propriilor clauze, tuturor structurilor care au polițiști.
Problema e nivelul. Hotărârea Guvernului nr. 302/2022, care reglementează acordurile colective ale funcționarilor publici, spune la art. 24 alin. (2) că „acordul colectiv se poate încheia exclusiv la nivelul unei autorități sau instituții publice, clauzele acestuia producându-și efectele numai pentru personalul din cadrul autorității sau instituției publice respective”. Ministerul Muncii a scris același lucru Ministerului Afacerilor Interne încă din 2024, prin adresele nr. 370/FOG din 23.05.2024 și nr. 539/SIRP din 05.12.2024. Prin adresa nr. 432/FOG din 12.10.2026, ministerul a arătat că acordul colectiv „se încheie între autoritatea sau instituția publică și funcționarii publici din cadrul respectivei autorități sau instituții publice, acesta neputând fi încheiat la nivelul unui grup de unități”, motiv pentru care acordul negociat la nivelul Ministerului Afacerilor Interne „nu a fost înregistrat iar documentația a fost restituită”.
Unitățile ministerului îl aplică totuși. Inspectoratul de frontieră din Sighet a explicat că verificarea legalității unui acord colectiv și constatarea nulității lui sunt „atributul exclusiv al instanței de contencios administrativ” și că, până atunci, acordul „își produce efectele potrivit clauzelor sale”.
Legea dialogului social leagă însă aplicarea acordului de înregistrarea lui. Acordurile colective ale funcționarilor publici se înregistrează „conform procedurii prevăzute de lege pentru înregistrarea contractelor colective de muncă” (art. 106 alin. 2 din Legea nr. 367/2022), iar acestea „se aplică de la data înregistrării lor la autoritatea competentă” (art. 111 alin. 1). Un acord restituit de Ministerul Muncii fără înregistrare nu are, așadar, de la ce dată să se aplice. Dacă unitățile îl aplică totuși, o fac împreună cu sindicatele reprezentative care l-au semnat, părți ale aceluiași acord, care îl tratează drept valabil, deși legea nu îi recunoaște efecte fără înregistrare. Sindicatele care ar trebui să vegheze ca drepturile polițiștilor să aibă un temei legal acceptă, în complicitate cu conducerile unităților, un acord pe care legea îl lasă fără efecte.
68 de unități, nicio listă de sindicate
Pe 30 septembrie 2026, S.P.R. „Diamantul” a trimis, pe Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, aceeași cerere la 68 de unități ale Ministerului Afacerilor Interne, între care toate cele 41 de inspectorate de poliție județene și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București. Cele 15 întrebări priveau rolul fiecărei unități la încheierea acordului de la minister. Punctul 12 cerea un singur lucru, simplu: care sunt organizațiile sindicale reprezentative la nivelul unității și ce hotărâri judecătorești de constatare a reprezentativității i-au fost comunicate, așa cum cere art. 56 alin. (8) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social.
Până la 26 octombrie, cele mai multe unități au cerut prelungirea termenului. Zece au răspuns pe fond, iar niciuna nu a numit vreun sindicat reprezentativ la nivelul ei. Șase inspectorate județene, Botoșani, Vâlcea, Satu Mare, Ialomița, Argeș și Suceava, au trimis practic același text, aproape cuvânt cu cuvânt: „din comisia de negociere a Acordului colectiv […] au făcut parte atât membri desemnați din cadrul IGPR, cât și reprezentanți ai organizațiilor sindicale reprezentative, toți mandatați special pentru acest demers”, urmat de un paragraf despre organizarea ministerului. Inspectoratul General pentru Imigrări ne-a trimis la documentele acordului publicate pe site, adică la federațiile de la nivelul ministerului, și a conchis că solicitările „nu pot fi soluționate favorabil”.
Un text identic în șase județe, la o întrebare care privea situația proprie a fiecărei unități, sugerează că răspunsul a fost redactat centralizat, nu din evidențele inspectoratelor. Iar o unitate care nu știe, sau nu spune, ce sindicat e reprezentativ la ea nu poate pretinde, în același timp, că cel care i-o cere nu are cu cine negocia.
Ce spune legea despre polițistul fără sindicat reprezentativ
Legea nu lasă polițistul fără acord colectiv atunci când sindicatul lui nu e reprezentativ. Codul administrativ prevede la art. 487 alin. (2) că, „în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat, acordul se încheie cu reprezentanții funcționarilor publici din respectiva autoritate sau instituție publică, desemnați în condițiile legii”. Hotărârea Guvernului nr. 302/2022 trimite, pentru desemnarea lor, la votul secret a jumătate plus unu din funcționarii instituției. Chiar inspectoratul de frontieră din Sighet a recunoscut, în răspunsul din 9 octombrie, că, în lipsa unui sindicat reprezentativ sau afiliat, partea la negociere sunt „reprezentanții funcționarilor publici desemnați”.
Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, care îi include expres pe funcționarii publici cu statut special în noțiunea de acord colectiv (art. 1 pct. 18), descrie, pentru unitățile fără sindicat, cum se aleg acești reprezentanți, iar noi considerăm că aceeași procedură poate fi folosită și acolo unde sindicatul există, dar nu e reprezentativ: angajații pot constitui un grup de inițiativă care elaborează regulamentul alegerii reprezentanților, iar angajatorul are obligația să informeze tot personalul despre acest regulament în cel mult 10 zile și să faciliteze alegerea, la cererea angajaților (art. 57). Orice intervenție a angajatorului în alegerea reprezentanților sau în împiedicarea ei este contravenție, sancționată cu amendă de la 30.000 la 50.000 de lei (art. 175 alin. 1 lit. h). Aceeași lege declară negocierea colectivă obligatorie la nivelul unităților care au cel puțin 10 angajați (art. 97 alin. 1), într-un titlu care, potrivit art. 95, reglementează și încheierea acordurilor colective, iar nerespectarea acestei obligații se sancționează cu amendă de la 15.000 la 20.000 de lei (art. 175 alin. 1 lit. d), constatată de Inspecția Muncii.
Inspectoratul răspunde că acordul colectiv e o simplă „facultate”, pentru că legea spune că instituțiile „pot încheia anual” asemenea acorduri. Codul administrativ spune însă, pentru situația în care sindicatul nu e reprezentativ, că acordul „se încheie”, iar Legea dialogului social spune că negocierea „este obligatorie”. Între un acord semnat la minister, pe care Ministerul Muncii nu l-a înregistrat, și un acord al unității, pe care unitatea refuză să-l negocieze, polițistul rămâne de fapt fără niciunul care să fie al lui.
Ce poate face fiecare polițist
Dacă sindicatele „reprezentative” nu vor să-și facă treaba, polițiștii trebuie să își rezolve singuri problema: să obțină un acord colectiv încheiat legal, la nivelul unității lor, înregistrat și recunoscut de Ministerul Muncii. Numai un asemenea acord le poate proteja drepturile și interesele.
Primul pas e o cerere scrisă către șeful unității. Pe sprd.ro există un formular gata făcut, „Petiție: acordul colectiv la nivelul unității”: https://sprd.ro/petitie-acord-colectiv-unitate/. Completați-l, semnați-l și trimiteți-l unității din care faceți parte. Cu cât vor primi unitățile mai multe asemenea cereri, cu atât le va fi mai greu să răspundă că nimeni nu a cerut negocierea.
Documentele
Răspunsul I.T.P.F. Sighetu Marmației nr. CR 3226396 din 26.10.2026 (destinatarul mascat):
Adresa I.T.P.F. Sighetu Marmației nr. 3.187.321 din 26.10.2026 către sindicate:
S.P.R. „Diamantul”
