O REFORMĂ ANUNȚATĂ, O OBLIGAȚIE IGNORATĂ
În arhitectura statului de drept, nicio instituție nu este mai presus de lege. Cu toate acestea, de peste 17 luni de la termenul limită, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) ignoră cu o nonșalanță managerială de neconceput o obligație legală fundamentală: protejarea propriilor angajați împotriva hărțuirii la locul de muncă. Acest eșec monumental ridică o întrebare fundamentală și extrem de pertinentă: cum poate ministrul Cătălin Predoiu, care a anunțat cu aplomb o „reformă structurală și funcțională” a întregului minister, să fie credibil când managementul său se împotmolește într-o sarcină administrativă elementară?
Încă din martie 2025, Centrul de Formare al M.A.I. din Orăștie admitea, negru pe alb, că la nivelul “eșalonului superior” se află încă “în curs de elaborare și aprobare proiectul de O.M.A.I. pentru aprobarea Ghidului privind prevenirea și combaterea hărțuirii”. Această mărturisire birocratică devine explozivă în contextul legal: Hotărârea de Guvern nr. 970/2023, care impunea crearea ghidului, a intrat în vigoare la 17 octombrie 2023. Au trecut, așadar, peste 500 de zile. 17 luni – la care mai adăugăm jumătate de an – în care mii de polițiști, jandarmi și pompieri au fost lăsați fără un mecanism procedural clar pentru a combate abuzurile.
Această pasivitate a conducerii MAI nu este doar o dovadă de incompetență managerială, ci și o formă de ipocrizie instituțională. Un minister care are ca misiune impunerea legii demonstrează o incapacitate cronică de a se conforma propriilor obligații. În timp ce administrația Predoiu se complace în această letargie, Ministerul Apărării Naționale (MApN) a demonstrat responsabilitate și eficiență. Mai grav, această inacțiune sfidează un avertisment sever de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a condamnat deja România pentru eșecul de a investiga corespunzător cazuri de hărțuire. Ceea ce se conturează nu este imaginea unui simplu blocaj administrativ, ci a unei culturi organizaționale toxice, în care bunăstarea angajaților este retrogradată la capitolul “diverse”.
CUM A IGNORAT ADMINISTRAȚIA PREDOIU O OBLIGAȚIE LEGALĂ ESENȚIALĂ
Pentru a înțelege gravitatea eșecului managerial, este esențială o analiză a obligațiilor legale clare instituite prin HG nr. 970/2023. Actul normativ a fost un mandat explicit, cu un termen de implementare de 6 luni, adică aprilie 2024. În fața acestei obligații, conducerea MAI, sub mandatul ministrului Cătălin Predoiu, a adoptat o strategie a pasivității. Tăcerea a fost spartă doar de demersurile insistente ale Sindicatului “Diamantul” din 10 martie 2025.
Analiza răspunsului oferit de Centrul de Formare din Orăștie dezvăluie o încercare de a crea o iluzie a conformității. Măsurile enumerate – includerea unor teme generice în planurile de pregătire sau afișarea unor planșe – sunt acțiuni de conștientizare, nu mecanisme funcționale de acțiune. Justificarea centrului pentru lipsa unui ghid propriu este emblematică pentru paralizia sistemică: se așteaptă ghidul de la “eșalonul superior”. Astfel, pasivitatea conducerii centrale a devenit o scuză convenabilă pentru inacțiunea la nivel local. Eșecul de la vârf a generat o cascadă de neconformitate în întreaga structură. Responsabilitatea pentru această stare de fapt nu poate fi diluată; ea aparține în totalitate și fără echivoc conducerii ministerului, personificată de ministrul Cătălin Predoiu, care, prin întârzierea sa, a invalidat un act normativ și a expus mii de angajați unui vid procedural periculos.
LECȚIA DE RESPONSABILITATE: MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE A PUBLICAT GHIDUL ANTI-HĂRȚUIRE ÎNCĂ DIN AUGUST 2024
În timp ce Ministerul Afacerilor Interne se pierdea în amânări, o altă instituție fundamentală a statului, Ministerul Apărării Naționale, oferea o lecție de eficiență și respect față de lege. Contrastul dintre cele două ministere anulează orice scuză a MAI legată de complexitatea procedurală. Ceea ce MApN a reușit în mai puțin de 10 luni, administrația Predoiu la Interne nu a fost în stare să finalizeze nici în doi ani.
Dovada se regăsește în Monitorul Oficial nr. 798 din 12 august 2024, unde a fost publicat Ordinul M.168, aprobând “Ghidul privind prevenirea și combaterea hărțuirii… în Ministerul Apărării Naționale”. Prin acest ghid, MApN și-a asumat o “politică de toleranță zero”, angajându-se să trateze “cu seriozitate și promptitudine toate incidentele” și să sancționeze vinovații, inclusiv “până la încetarea raporturilor de serviciu/muncă”. Această abordare riguroasă demonstrează o înțelegere corectă a spiritului legii.
Performanța MApN face ca inacțiunea MAI să pară nu doar neglijentă, ci sfidătoare. Ambele ministere sunt structuri complexe și ierarhizate. Dacă MApN a putut, ce anume a împiedicat MAI? Absența unui răspuns plauzibil indică o lipsă de voință politică și managerială la cel mai înalt nivel.
LEGEA TRANSPARENȚEI, O SIMPLĂ SUGESTIE PENTRU MAI: DIALOGUL SOCIAL, SUFOCAT DE BIROCRAȚIE ȘI TĂCERE
Eșecul ministerului condus de Cătălin Predoiu – chiar dacă și-a delegat atribuțiile… nu și indemnizația – nu este doar unul de fond, ci și unul procedural, dezvăluind un dispreț îngrijorător față de transparența decizională și dialogul social. Comportamentul conducerii MAI sugerează că legi esențiale, precum Legea nr. 52/2003, sunt considerate simple sugestii. Faptul că, la doi ani de la termen, MAI nu are nici măcar un proiect finalizat pentru a fi supus consultării publice, reprezintă o încălcare de facto a spiritului legii.
Refuzul tacit al dialogului este cu atât mai grav cu cât Sindicatul Diamantul a demonstrat o abordare constructivă, argumentând pe larg de ce consultarea este crucială pentru a crea un act normativ eficient și drept. Prin ignorarea lor, conducerea MAI nu respinge doar un partener de dialog, ci și o oportunitate de a crea un regulament mai bun. Această atitudine se înscrie într-un tipar mai larg de ostilitate față de critică, declanșând o vânătoare de vrăjitoare împotriva celor care îndrăznesc să semnaleze nereguli. Întârzierea ghidului și refuzul dezbaterii publice se potrivesc perfect în această logică a opacității, care alimentează neîncrederea și perpetuează disfuncționalitățile.
COSTUL UMAN AL AMÂNĂRII: CONDAMNAREA ROMÂNIEI LA CEDO, UN AVERTISMENT IGNORAT DE VÂRFUL MINISTERULUI DE INTERNE
Dacă dimensiunea administrativă a eșecului este una a incompetenței, cea umană este a neglijenței crase. Inacțiunea conducerii MAI, în frunte cu ministrul Cătălin Predoiu, ignoră cu o iresponsabilitate uluitoare un avertisment direct și sever: condamnarea României la CEDO în cauza C. contra României. În acest caz, statul român a fost sancționat tocmai pentru eșecul de a gestiona eficient o plângere de hărțuire, Curtea criticând lipsa unei anchete interne corespunzătoare și “victimizarea secundară” a reclamantei.
Legătura dintre această condamnare și obligația MAI este directă. Scopul ghidului pe care ministerul refuză să-l finalizeze este exact crearea mecanismelor interne a căror absență a fost sancționată de CEDO. Faptul că această întârziere de 17 luni are loc după publicarea hotărârii transformă neglijența în nesăbuință. Conducerea MAI nu mai poate invoca ignoranța. Fiecare zi care trece fără un ghid funcțional este o zi în care ministerul expune conștient statul român riscului unei noi condamnări. Astfel, incompetența managerială a administrației Predoiu se traduce direct într-o răspundere juridică și financiară pentru întreaga țară, plătită, în final, de toți contribuabilii.
UN MINISTRU AL REFORMELOR PE HÂRTIE, UN EȘEC ÎN PRACTICĂ
Eșecul lamentabil al ministrului Cătălin Predoiu de a produce un simplu ghid procedural în doi ani nu este un accident, ci un diagnostic: cel al unei incompetențe manageriale cronice, incompatibilă cu anvergura reformei pe care o promite. Dovezile sunt copleșitoare: o întârziere care sfidează legea, contrastul umilitor cu MApN, disprețul față de transparență și ignorarea unei condamnări la CEDO.
Acest eșec specific se integrează perfect într-un tablou mai larg al disfuncționalităților din MAI, semnalate constant de noi și presă: condiții de muncă precare, lipsa dotărilor și o atmosferă de intimidare. Întârzierea ghidului nu este o excepție, ci regula într-un sistem în care demnitatea angajaților pare ultima pe lista de priorități.
În fața acestui eșec, se nasc întrebări legitime: Cum poate un ministru care aspiră să reformeze din temelii un sistem atât de complex să fie incapabil să gestioneze o sarcină administrativă de bază? Cât timp mai trebuie să treacă pentru ca siguranța angajaților MAI să devină o prioritate reală, dincolo de discursuri festive? Câte condamnări la CEDO și câte milioane de euro plătite din bani publici sunt necesare pentru a trezi un minister din letargia iresponsabilității? Și, în final, cine răspunde personal și politic pentru acest eșec care lasă mii de oameni în uniformă expuși și neprotejați în fața abuzului? Până când aceste întrebări nu vor primi un răspuns concret, prin fapte, Ministerul Afacerilor Interne va rămâne o instituție care cere cetățenilor să respecte o lege pe care propria sa conducere se dovedește incapabilă să o aplice.
Vitalie Josanu
