Post Views: 1,017
Cod ECLI: ECLI:RO:CABUC:2025:186.000238
Dosar nr. 15589/3/2022*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 238
Ședința publică din data de 06.02.2025
Curtea constituită din:
Președinte: Cristina Pinciu
Judecător: Daniela Panioglu
Judecător: Ana Corina Tudor
Grefier: Ionela Luminița Mihalache
Pe rol se află soluționarea în contencios administrativ și fiscal a recursurilor formulate de recurenții-pârâți Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea și Inspectoratul de Poliție Județean Ialomița împotriva Sentinței Civile nr. 1266/15.03.2024 pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 15589/3/2022*, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Polițiștilor din România "Diamantul", având ca obiect comunicare informații de interes public.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant prin avocat Cordun Cristina, în baza împuternicirii avocațiale aflate în dosarul nr. 15589/3/2023 al Curții de Apel București, lipsă fiind recurenții-pârâți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra cererii de recurs. Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Arată că nu există o clasificare a informațiilor în sensul de interne și externe, pârâții nu au negat că dețin documentele solicitate, mai mult, acele documente sunt acte pentru încadrarea cheltuielilor cu personalul. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune factura nr. 65/14.06.2024 și ordinul nr. 24061607061741/16.06.2024.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
Curtea,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.06.2022 pe rolul Tribunalului București, Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea și Inspectoratul de Poliție Județean Ialomița, a solicitat obligarea pârâților la comunicarea copiei de pe notele-raport emise de Direcția Generală Financiară din MAI nr. 351510/2018 și 368091/17.09.2018, astfel cum s-a solicitat la pct. 5 din petiția nr. 92/06.05.2022, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința Civilă nr. 1266/15.03.2024, Tribunalul București - Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis, în parte, acțiunea și, în consecință, a dispus obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea, respectiv a pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean Ialomița, să comunice reclamantului o copie de pe notele-raport emise de Direcția Generală Financiară din MAI nr. 351510/2018 și 368091/17.09.2018, astfel cum s-a solicitat la pct. 5 din petiția nr. 92/06.05.2022. A obligat pârâții la plata către reclamant a câte 2000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (rejudecare și recurs).
Împotriva sentinței civile, la data de 24.04.2024, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei de obiect și respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ., sentința instanței de fond fiind netemeinică și nelegală. Având în vedere solicitările reclamantului, a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, întrucât obiectul unei cereri reprezintă pretenția concretă dedusă judecății și trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să fie licit, să fie posibil și să fie determinat/determinabil.
Având în vedere acestea, a învederat că la data de 07.06.2022 Inspectoratul de Poliție al Județului Vrancea a transmis reclamantului răspunsul nr. 23389 din 07.06.2022, în care a indicat, potrivit evidențelor pe care le deține, informațiile solicitate. Potrivit art. 9 alin. (2) coroborat cu art. 397 alin. (1) C.pr.civ., obiectul cererii de chemare în judecată este cel ce fixează limitele judecății.
Ori, cât timp instituția recurentă a furnizat răspunsul astfel cum rezultă din evidențele proprii, a solicitat să se constate că acțiunea este lipsită de obiect, nemulțumirile reclamantului neputând fi echivalate cu un refuz nejustificat așa cum se încearcă a fi probat prin cererea de chemare în judecată. Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea excepției astfel cum a fost formulată și respingerea acțiunii formulate de reclamant ca fiind lipsită de obiect.
Pe fondul cauzei, a invocat dispozițiile art. 7 și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001. În fapt, la nivelul Serviciului Cabinet din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Vrancea, petiția a fost înregistrată sub nr. 23389 din 09.05.2022. În continuare, a fost transmisă adresa reclamantului cu nr. 23389 din 11.05.2022, prin care i-a fost adus la cunoștință că petiția a fost înregistrată și va primi un răspuns în termenul legal prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, și anume în 30 de zile de la înregistrarea solicitării, având în vedere dificultatea, complexitatea și volumul lucrărilor de documentare.
Ulterior, la data de 07.06.2022, reclamantului i-a fost transmis răspunsul cu nr. 23389/07.06.2022, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege. Prin urmare, având în vedere că răspunsul a fost transmis în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea solicitării, a arătat că acțiunea promovată de reclamant nu poate fi decât neîntemeiată, nefiind lezat dreptul la informații de interes public.
Astfel, reclamantul, la punctul nr. 5 din petiție, a solicitat comunicarea unor copii de pe notele-raport D.G.F. nr. 351510 din 28.02.2018 și nr. 368091 din 17.09.2018. A precizat că în cadrul răspunsului formulat cu nr. 23389 din 07.06.2022, cu privire la solicitarea cu nr. 5 din petiție, a menționat următoarele: „Având în vedere că emitentul celor două note-raport este Direcția Generală Financiară, iar acestea sunt păstrate de către Structura Financiară din cadrul IPJ Vrancea, în scopul aplicării măsurilor dispuse în baza acestor note, apreciem că o copie a documentelor respective poate fi pusă la dispoziție doar de către emitent.”
Prin urmare, petentului i-au fost puse la dispoziție informațiile de interes public din competența Inspectoratului de Poliție Județean Vrancea. A învederat că răspunsul transmis nu a reprezentat un refuz nejustificat, iar obligațiile impuse instituției de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, au fost îndeplinite.
În cadrul unui litigiu având ca obiect o acțiune formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ sau nu a soluționat în termen legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim.
În același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în cuprinsul Deciziei nr. 4441/07.12.2006: „În cadrul unui litigiu având ca obiect o acțiune formulată în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a soluționat în termen legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim.”
Or, a învederat că nu este autorul documentelor în discuție, context în care reclamantul avea și are posibilitatea să se adreseze direct Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Generală Financiară pentru clarificarea oricăror probleme legate de acestea. Prin urmare, a solicitat să se constate că recurentul a comunicat sindicatului petent toate informațiile necesare, în limitele legale, fără a-și depăși atribuțiile și fără a cauza vreo vătămare intereselor legitime ale organizației sindicale sau membrilor acesteia.
Faptul că informațiile solicitate nu se încadrează în formatul dorit de solicitant ori nu satisface interesele private ale organizației sindicale nu poate conduce la concluzia că a fost vătămat interesul acestora de a avea acces la informațiile de interes public.
Împotriva aceleiași sentințe civile, la data de 26.04.2024, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Ialomița, prin care a solicitat admiterea recursului, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ.
În motivare, a învederat să se analizeze și să se pronunțe cu privire la admiterea excepției lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, având în vedere condiția cumulativă și esențială a exercitării acțiunii civile, prevăzută de art. 32 C.pr.civ. Excepția lipsei de interes a acțiunii este o excepție de fond, peremptorie și absolută și constă în faptul că obiectul cererii de chemare în judecată fie nu mai poate fi realizat, fie a fost realizat deja, lipsind astfel temeiul acțiunii civile a intimatului, întrucât reclamantul a obținut răspunsul solicitat prin adresa cu nr. 87532 din data de 07.06.2022.
În acest context, a subliniat că, astfel cum rezultă din adresa nr. 87532/07.06.2022 a Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița, intimatului i-au fost comunicate informațiile solicitate. De asemenea, a invocat dispozițiile art. 7 și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001. Or, având în vedere că reclamantului i s-a comunicat răspunsul solicitării la data de 23.11.2023, a considerat că cererea de chemare în judecată este lipsită de interes, motiv pentru care a solicitat admiterea excepției astfel cum a fost invocată și respingerea acțiunii.
De asemenea, a solicitat să se analizeze și să se pronunțe cu privire la admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive, având în vedere că solicitările de valorificare a informațiilor publice invocate în cererea de chemare în judecată fac referire la notele-raport emise de către Direcția Generală Financiară, aspect evidențiat chiar în punctele solicitate de către reclamant. Astfel, având în vedere că raportul juridic instituie o ierarhie instituțională în sensul Legii nr. 218/2002, conducătorul unității neavând calitatea de ordonator principal de credite, excepția este întemeiată pe prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.
În susținerea celor invocate, potrivit art. 36 teza 1 din C.pr.civ., „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.” În cadrul unui litigiu având ca obiect o acțiune formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ sau nu a soluționat în termen legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Astfel, a arătat că instituția recurată nu este autorul documentelor în discuție, context în care reclamantul avea și are posibilitatea să se adreseze direct Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Generală Financiară pentru clarificarea oricăror probleme legate de acestea. A solicitat să se constate că recurenta a comunicat sindicatului petent toate informațiile necesare, în limitele legale, fără a-și depăși atribuțiile și fără a cauza vreo vătămare intereselor legitime ale organizației sindicale sau membrilor acesteia.
Pe fondul cauzei, a învederat că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. A învederat că textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită, astfel că interpretarea dată în speță nu este justă, întrucât recurentul a comunicat reclamantului răspunsul în sensul Legii nr. 544/2001, instanța de fond calificând ca fiind un refuz nejustificat, chiar parțial, al comunicării.
Astfel, a solicitat să se constate faptul că nemulțumirile reclamantului nu pot fi asimilate ori echivalate cu un refuz nejustificat de comunicare a informațiilor solicitate, mai ales că autoritatea publică poate avea calitatea de pârât exclusiv în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ ori nu a soluționat în termenul legal sau a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau un interes; mai ales că instanța de fond a reținut că recurentul nu și-a fundamentat soluția dispusă față de reclamant, atâta vreme cât actul administrativ are la bază înscrisuri care întăresc sintagma „pericol pentru ordinea publică”, așa cum în mod subiectiv a reținut instanța de fond în cuprinsul hotărârii.
A învederat că a răspuns întrebărilor tuturor punctelor solicitate de către intimat, fiind transmis, punctual, faptul că la nivelul Structurii Financiare din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița au fost înregistrate la data de 28.03.2018 Nota-Raport nr. 351.510/28.02.2018 având ca obiect instituirea unor măsuri privind încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin bugetul pe anul 2018, respectiv la data de 25.09.2018 Nota-Raport nr. 368.091/17.09.2018, având ca obiect încetarea prevederilor Notei-Raport nr. 351.510 din 28.02.2018 privind instituirea unor măsuri privind încadrarea în cheltuieli de personal aprobate prin bugetul pe anul 2018.
Referitor la punctul 3, a precizat că cele două note au fost transmise de către Direcția Financiară din I.G.P.R. în format letric. În ceea ce privește întrebarea 4, a menționat că structura internă care păstrează notele respective este Structura Financiară din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița, în scopul aplicării măsurilor dispuse în baza acestor note.
Referitor la punctul 5, având în vedere că emitentul celor două note-raport este Direcția Generală Financiară din Ministerul Afacerilor Interne, a apreciat că o copie a notelor-raport poate fi pusă la dispoziție exclusiv de către emitent. Serviciul Financiar Contabilitate din cadrul acestei unități a opinat că Notele-Raport 351510/28.02.2018 și 368091/17.09.2018 emise de Direcția Generală Financiară din MAI sunt informații ce nu sunt destinate publicității, fiind necesare doar îndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către personalul de specialitate din subordine, divulgarea acestora afectând interesele și activitatea instituției recurente. În acest sens, a menționat punctul 33 din Decizia Curții Constituționale nr. 50/2017.
Având în vedere că emitentul Notelor-Raport 351510/28.02.2018 și 368091/17.09.2018 emise de Direcția Generală Financiară din MAI nu a stabilit că informațiile pot fi destinate publicității, în opinia recurentului, sunt supuse unui regim de circulație confidențial, chiar dacă nu au caracter clasificat. A solicitat să se observe că a comunicat sindicatului petent toate informațiile necesare, în limitele legale, fără a-și depăși atribuțiile și fără a cauza vreo vătămare intereselor legitime ale organizației sindicale sau membrilor acesteia.
Faptul că informațiile solicitate nu se încadrează în formatul dorit de solicitant ori nu satisface interesele private ale organizației sindicale nu poate conduce la concluzia că a fost vătămat interesul acestora de a avea acces la informațiile de interes public. Astfel, instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că instituțiile pârâte au refuzat în mod nejustificat să pună la dispoziție cele solicitate de către intimat, așa cum rezultă din adresa nr. 87532/07.06.2022 a Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița, intimatului-pârât i-au fost comunicate informațiile solicitate, nemulțumirea acestuia neechivalând cu refuzul ori lipsa emiterii unui asemenea răspuns.
Sens în care, în mod corect, instanța de fond, respectiv Tribunalul București, prin Hotărârea 4953/2022 din data de 11.10.2022, a reținut: „Astfel, împrejurarea că emitentul notelor-raport este Direcția Generală Financiară din MAI, iar reclamantul le-a solicitat de la alte instituții (chiar din subordinea MAI) nu conferă pârâților abilitatea necesară de a le comunica. Astfel, nimic nu împiedică reclamanta să se adreseze în mod direct instituției publice emitente a acestor două acte. În asemenea împrejurări, nu pot îmbrăca forma unui refuz de comunicare explicit/implicit și nici nu fac parte din categoria informațiilor exceptate de la comunicare, câtă vreme legiuitorul a stabilit la art. 5 care informații se comunică, fiind evident că aceste acte, nefiind emise de către instituțiile publice pârâte, nu au abilitatea legală de a le comunica, întrucât nu le gestionează, în baza legii.”
Totodată, a opinat în sensul că noțiunea de depozitar nu dă naștere unor obligații de transmitere a documentului, așa cum au solicitat intimații, nefiind aptă să stabilească cu exactitate obligativitatea exclusivă a obligației de transmitere a documentelor solicitate, fiind evident, așa cum și intimatul are cunoștință de cauză prin existența sintagmei „note-raport emise de către Direcția Generală Financiară”, că noțiunea de autoritate publică nu este relevantă în cauză, nefiind aptă să stabilească în concret poziția de obligativitate a transmiterii unui asemenea document, ci relevant este emitentul actului a cărui solicitare se urmărește.
De asemenea, cu privire la capătul privind acordarea cheltuielilor de judecată, a opinat că intimatul nu justifică un interes legitim și serios prin raportare la principiul bunei-credințe, motiv pentru care pretenția urmărită de către intimat a fost valorificată prin emiterea răspunsului în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile Codului de procedură civilă, ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ale Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Prin întâmpinarea formulată la data de 02.08.2024, intimatul-recurent-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița a solicitat, în esență, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ., să se dispună admiterea recursului, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material, soluția pronunțată de Tribunalul Ialomița fiind netemeinică, dezvoltând aceleași critici ca prin cererea de recurs.
Examinând actele și lucrările depuse la dosar, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Preliminar, având în vedere faptul că recurenții-pârâți Inspectoratul de Poliție al Județului Vrancea și Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița au susținut critici similare în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ., Curtea va analiza cele două recursuri împreună.
Referitor la excepția lipsei de obiect, Curtea reține că aceasta a fost admisă în primul ciclu procesual, prin Sentința nr. 4953/11.10.2022, în considerentele căreia se regăsește argumentul juridic potrivit căruia pârâții au răspuns tuturor solicitărilor. Or, această hotărâre a fost casată cu trimitere spre rejudecare, prin Decizia nr. 972/03.04.2023 a Curții de Apel București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal. În considerentele acestei decizii se reține:
Obiectul este una dintre condițiile pentru exercitarea acțiunii civile, conform art. 32 lit. c) C.pr.civ., și reprezintă pretenția concretă dedusă judecății de către reclamant. O cerere de chemare în judecată poate fi respinsă ca rămasă fără obiect în măsura în care, pe parcursul judecății, pârâtul execută de bunăvoie obligațiile pretinse de reclamant prin cererea introductivă.
Obiectul dedus judecății de recurenta-reclamantă în prezenta cauză este refuzul intimaților-pârâți de a comunica informațiile solicitate prin adresa nr. 92 din 06.05.2021, la care aceștia au răspuns prin adresele nr. 87532/07.06.2022 (IPJ Ialomița) și nr. 23389/07.06.2022 (IPJ Vrancea), atașate cererii de chemare în judecată, adrese pe care recurenta-reclamantă le consideră că reprezintă în realitate un refuz de comunicare a informațiilor solicitate. Așadar, evaluarea răspunsului oferit de intimații-pârâți din perspectiva îndeplinirii obligațiilor prevăzute de Legea nr. 544/2001 reprezintă chiar soluționarea pe fond a prezentului litigiu prin admiterea sau respingerea ca neîntemeiată a cererii. Or, în realitate, prin respingerea cererii ca rămasă fără obiect, tribunalul nu a soluționat fondul cauzei și nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investit.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 501 alin. 1 și 3 C.pr.civ.:
(1) În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul.
(2) Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat.
(3) După casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Curtea constată că nu se mai poate relua discuția asupra excepției lipsei de obiect, invocată de recurenți, fără încălcarea acestor dispoziții legale.
Pe fond,
Potrivit art. 483 C.pr.civ.: „(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ., constituie motiv de casare/nelegalitate încălcarea prin hotărâre sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
În fapt, prin adresa nr. 92 din 06.05.2021, intimatul-reclamant a solicitat pârâților comunicarea unor informații de interes public, astfel: „În baza Legii 544/2001, vă rugăm să ne comunicați următoarele: 1) La ce dată vi s-a comunicat Nota-Raport nr. 351510/28.02.2018 a DGF din MAI. Care este obiectul Notei nr. 351510/28.02.2018. 2) La ce dată vi s-a comunicat Nota-Raport nr. 368091/17.09.2018 a Direcției Generale Financiare din MAI. Care este obiectul Notei. 3) Dacă s-au comunicat cele două Note-Raport pe suport material (hârtie) sau în formă electronică. 4) Care sunt structurile interne din cadrul instituției care le păstrează și în ce scop. 5) Să ne comunicați copii de pe cele două Note-Raport, preferabil pe mail. Cele două note-raport solicitate au caracter de informație publică, având ca obiect măsuri privind încadrarea în cheltuieli de personal aprobate prin bugetul pe anul 2018 și se înscriu perfect în definiția furnizată de art. 2 lit. b) din Legea 544/2001.”
Astfel, prin răspunsul cu nr. 23389/07.06.2022, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean al Județului Vrancea, la punctul nr. 5 din petiție, a răspuns că: „Având în vedere că emitentul celor două Note-Raport este Direcția Generală Financiară, iar acestea sunt păstrate de către Structura Financiară din cadrul IPJ Vrancea, în scopul aplicării măsurilor dispuse în baza acestor note, apreciem că o copie a documentelor respective poate fi pusă la dispoziție doar de către emitent.” De asemenea, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Ialomița a răspuns parțial reclamantului prin adresa nr. 87532/07.06.2022, iar referitor la punctul 5 a susținut că: „Având în vedere că emitentul celor două Note-Raport este Direcția Generală Financiară din MAI, a apreciat că o copie a notelor-raport poate fi pusă la dispoziție doar de către emitent.”
Procedând astfel la examinarea dispozițiilor incidente din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ., privind pretinsa încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material cu privire la pretențiile invocate, Curtea constată că argumentele invocate sunt nefondate, pentru motive convergente cu cele avute în vedere și de instanța de fond.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2001: „(1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public. (2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.”
De asemenea, art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 definește informația de interes public ca fiind orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.
Curtea constată că, în mod legal, instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente ipotezele de excepție prevăzute de art. 12 din Legea nr. 544/2001 și că se impune obligarea recurenților-pârâți la comunicarea informațiilor solicitate, și anume copia de pe notele-raport emise de către Direcția Generală Financiară din MAI cu nr. 351510/28.02.2018 și nr. 368091/17.09.2018, informații solicitate la pct. 5 din petiția nr. 92/06.05.2022. În aceste condiții, Curtea reține că informațiile solicitate sunt de interes public, întrucât privesc activitatea recurenților-pârâți și nu intră sub incidența dispozițiilor art. 12 din Legea 544/2001.
Contrar susținerilor recurenților, Curtea apreciază că notele-raport emise de către Direcția Generală Financiară din MAI nr. 351510/28.02.2018 și nr. 368091/17.09.2018 sunt acte supuse comunicării în condițiile Legii nr. 544/2001, deoarece cuprind informații de interes public cu privire la încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin bugetul pe anul 2018, respectiv privind instituirea unor măsuri privind încadrarea în cheltuieli de personal aprobate prin bugetul pe anul 2018.
Astfel, Curtea subliniază că, în temeiul Legii nr. 544/2001, autoritățile publice au obligația de a comunica informațiile de interes public deținute, în forma în care se găsesc acestea, nefiind permisă comunicarea unor adrese în care s-a realizat un rezumat al conținutului actelor primare care cuprind informațiile de interes public solicitate, în măsura în care din materialul probator administrat nu rezultă că ar fi incidente ipotezele de excepție prevăzute la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.
Or, în cauză, instanța de fond a reținut, în mod legal, în primul rând, că nu rezultă că ar fi incidente ipotezele de excepție prevăzute la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, întrucât recurenții-pârâți nu au indicat ipoteza de excludere pe care se bazează și nici nu au făcut dovada că ar fi în discuție acte clasificate sau excluse de la comunicare, având în vedere că sarcina probei le aparține, potrivit art. 249 C.pr.civ.; și, în al doilea rând, că informațiile solicitate privesc activitatea celor doi recurenți-pârâți, se află în posesia lor, astfel că nu are relevanță nici emitentul, nici suportul pe care se află acea informație, modul și forma în care este exprimată.
Astfel, faptul că recurenții-pârâți nu au calitatea de emitenți ai înscrisurilor solicitate nu poate conduce la o soluție contrară, având în vedere că aceștia se află în posesia documentelor solicitate și documentele se referă la activitatea lor. În consecință, prevederile legale în discuție instituie în sarcina recurenților-pârâți obligația de a comunica copii de pe notele-raport, nicidecum de a răspunde prin a indica emitentul acestora, întrucât aceste note se află în posesia lor și conțin informații referitoare la activitatea lor.
În consecință, Curtea reține că sentința recurată nu este afectată de vreun motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C.pr.civ., astfel că, în conformitate cu prevederile art. 496 C.pr.civ., raportat la prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a recurenților-pârâți, Curtea va dispune obligarea, în solidar, a recurenților-pârâți la plata către intimatul-reclamant Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat, potrivit facturii seria AACC nr. 00065/16.06.2024 și a ordinului de plată existente la filele 40-41 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții-pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI VRANCEA, cu sediul în Focșani, str. Cezar Bolliac nr. 12, județ Vrancea, și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, str. Matei Basarab nr. 13-15, județ Ialomița, împotriva Sentinței Civile nr. 1.266/15.03.2024 a Tribunalului București - Secția a II-a de Contencios Administrativ și Fiscal, din Dosarul nr. 15589/3/2022*, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL POLIȚIȘTILOR DIN ROMÂNIA "DIAMANTUL", cu sediul în București, str. Ienăchiță Văcărescu, nr. 17A, parter, ap. 1, sector 4.
Obligă, în solidar, pe recurenții-pârâți la plata către intimatul-reclamant Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a sumei de 3.000 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată pe data de 06.02.2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte,
Cristina Pinciu
Judecător,
Daniela Panioglu
Judecător,
Ana Corina Tudor
Grefier,
Ionela Luminița Mihalache
Red. jud. A.C.T./21.03.2025
Sentința din 20/10/28.12.2023 a Tribunalului București - Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal
Judecător fond: Șerșea Oana Georgiana
Lucrate 3 com. la data de
