SALARIILE ȘI DREPTURILE POLIȚIȘTILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ: O ANALIZĂ COMPARATIVĂ

Motto: “Siguranța nu este o destinație, ci un proces continuu.” – Albert Einstein

Chiar dacă deranjăm și creăm ”frezoane” pe șira spinării la nivelul Aparatului Central, noi vom continua să scriem, să facem analize, să ne informăm membrii, să apărăm imaginea breslei noastre, să ne luptăm pentru drepturile noastre și să rămânem aceiași lideri de opinie în mediul sindical din Poliția Română. Pentru că ”avem cu ce” și cam asta credem că trebuie să facă un Sindicat. Știu că suntem cei mai incomozi, prin mulțimea adreselor și solicitărilor noastre, suntem iscoditori, căutăm, stoarcem de date, smulgem informații, inclusiv prin instanță, pentru că avem nevoie de date concrete, probe, nu emitem doar vorbe. Cuvintele noastre au mereu acoperire în concret și asta îi doare cel mai tare: gândim mai mult ca ei. Culmea e că de munca noastră profită și casapii din structurile ”de protecție internă” (a cui și față de cine?) sau executanții lor docili de pe la ”control intern”.

Voi porni de la ideea că Poliția este un pilon esențial al societății, asigurând ordinea publică și protejând cetățenii, un truism ca multe altele, spuse la vreme de sărbătoare și ceremonii. Însă realitatea vorbelor este reflectată de condițiile de muncă, salariile și drepturile polițiștilor, care variază semnificativ între statele Uniunii Europene, reflectând nu doar diversele contexte economice, ci și valorile culturale și sociale ale fiecărui stat. Această analiză își propune să expună aceste diferențe, concentrându-se asupra salariilor, restricțiilor drepturilor și condițiilor de pensionare.

Din datele adunate, cu precizarea că este vorba despre VENITURILE ANUALE IMPOZABILE (cu rata de impozitare diferită de la o țară la alta, unele aplică impozitarea unitară, altele impozitare progresivă), pot prezenta următoarele:

Salarii medii ale polițiștilor în Uniunea Europeană

N/A = nu se aplică.

Se vede de aici, că România se plasează undeva pe la coada clasamentului, prost plătiți și printre cei mai puțini față de media Uniunii Europene. Putem prezenta și o paralelă între veniturile minime și maxime în Poliție:

Desigur, valoarea salarială nu reflectă întru totul nivelul de atractivitate a domeniului și dincolo de specific, gradul de risc, solicitare, un interes special prezintă și gradul de încorsetare a polițistului în ceea ce privește drepturile și libertățile civile (dreptul la grevă, afaceri, politică), astfel încât să înțelegem în ce mod construcția salarială se raportează – într-o formulă compensatorie – la aceste dezavantaje statutare asumate. E drept, că putem fi suspectați de oarecare relativitate, legislația specială prezintă un volum al cărui prelucrare necesită un efort de studiere extraordinar, pentru culegerea situațiilor specifice. De aceea, cifrele oferite trebuie recenzate ca atare. Într-o variantă cât se poate de laconică, putem prezenta aceste concluzii:

Ierarhie a Avantajelor

1.  Luxemburg: Salariu foarte mare, restricții moderate, pensionare favorabilă.
2.  Olanda: Salarii ridicate, drepturi moderate, opțiuni pentru pensionare anticipată.
3.  Danemarca: Salarii bune, drepturi acceptabile, pensionare flexibilă.
4.  Germania: Salarii decente, restricții stricte, opțiuni limitate de pensionare anticipată.
5.  Finlanda: Salariu bun, restricții moderate, pensionare standard.
6.  Austria: Salariu decent, restricții moderate, pensionare standard.
7.  Suedia: Salariu decent, restricții moderate, pensionare standard.
8.  Franța: Salariu decent, restricții severe, pensionare anticipată posibilă.
9.  Irlanda: Salariu decent, restricții moderate, pensionare standard.
10. Belgia: Salariu mediu, restricții moderate, pensionare standard.
11. Italia: Salariu mediu, restricții moderate, pensionare standard.
12. Spania: Salariu mediu, restricții moderate, pensionare standard.
13. Cipru: Salariu mediu, restricții moderate, pensionare standard.
14. Portugalia: Salariu mediu, restricții moderate, pensionare standard.
15. Slovenia: Salariu mediu, restricții moderate, pensionare standard.
16. Cehia: Salariu mediu, restricții moderate, pensionare standard.
17. Polonia: Salariu mediu, restricții moderate, pensionare standard.
18. Grecia: Salariu relativ mic, restricții severe, pensionare standard.
19. România: Salariu relativ mic, restricții semnificative, pensionare favorabilă pentru condiții speciale.
20. Ungaria: Salariu mic, restricții moderate, pensionare standard.
21. Estonia: Salariu mic, restricții moderate, pensionare standard.
22. Letonia: Salariu mic, restricții moderate, pensionare standard.
23. Lituania: Salariu mic, restricții moderate, pensionare standard.
24. Croația: Salariu mic, restricții moderate, pensionare standard.
25. Malta: Salariu mediu, restricții moderate, pensionare standard.

Drepturi și Libertăți ale Polițiștilor

1.  Implicare Politică: Restricții severe în majoritatea țărilor, cu interzicerea activităților politice în România, Franța și Germania.
2.  Dreptul la Grevă: Interzis în multe state, inclusiv România, Germania și Franța, limitând capacitatea de negociere.
3.  Venituri Externe: Politicile variază - în Olanda, Finlanda, Germania, Franța veniturile externe sunt permise, dar cu condiții clar delimitate. 

Dacă vorbim despre condițiile de pensionare, vom observa o tendință la nivel european, întrucâtva o direcție imprimată de socialiștii europeni, de majorare a vârstei de pensionare și nu doar pentru polițiști. Măsura reflectă tendința de îmbătrânire a populației europene și nevoia păstrării în activitate a forței de muncă, suficient cât să nu dezechilibreze raportul dintre forța activă și pensionari, ce condiționează sustenabilitatea sistemului de pensii.

Condițiile de pensionare diferă considerabil între state:

•   România: Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani, cu posibilitatea de a scădea până la 13 ani pentru munca operativă.
•   Germania: Vârsta standard este de 67 de ani, cu opțiuni pentru pensionare anticipată (până la 5 ani).
•   Franța: Vârsta standard este 62 de ani, cu opțiuni de pensionare anticipată în funcție de vechimea în muncă și sănătate.

Spre deosebire de alte state europene, în România încă nu avem elaborat un ghid al carierei, astfel încât nu se garantează o predictibilitate și transparență în domeniu. Statele în care polițiștii se pensionează la vârste peste 50 de ani direcționează polițiștii spre munca de birou și coordonare, ocupă funcții de conducere, sunt formatori. În România avem însă o situație nefirească, menținând în stradă polițiști peste 50 de ani iar funcțiile de coordonare sunt, în continuare, sinecuri politice ((prima funcție politică e ocupată chiar de Inspectorul General – polițist ”apolitic” numit politic, chiar sub nasul DGIPI) sau de cumetrii.

Divergențele în salariile, drepturile și condițiile de pensionare ale polițiștilor din Uniunea Europeană evidențiază nevoia urgentă de echilibru între remunerarea corectă și protecția drepturilor fundamentale. Așa cum subliniază Einstein, ”siguranța este un proces continuu”. O abordare mai echilibrată ar putea nu doar să îmbunătățească condițiile de muncă, ci și să sporească moralul și eficiența forțelor de ordine, contribuind astfel la o societate mai sigură și mai justă. Per general, la nivelul Uniunii Europene, sistemul de apărare și ordine publică nu se prezintă a fi unul așezat într-un top al profesiilor, raportat la venituri și avantaje cetățenești. Până și în Marea Britanie polițiștii nu se bucură de un salariu atractiv, ceea ce contribuie la scăderea calitativă a resursei umane și chiar recrutări de personal dintre imigranți sau proaspăt naturalizați, cu altă cultură, educație, concept de viață și evident, pretenții salariale scăzute.

Iar scăderea numărului de polițiști la suta de mii de locuitori la nivelul Uniunii Europene este un trend constatat încă din anul 2016, de aceea citez următoarele:

”Numărul de ofițeri de poliție din UE a scăzut încet în ultimii ani. UE a avut un total de 1,6 milioane de ofițeri de poliție în 2016, o reducere de 3,4% începând cu 2009.În ansamblu, în anul 2016, în Uniunea Europeană existau 318 de polițiști la 100.000 de persoane sau un polițist la 314 de persoane. Cu toate acestea, există diferențe mari între statele membre: Ungaria (90 de ofițeri de poliție la 100 000 de persoane în 2015), Finlanda (137), Danemarca (186 în 2015) și Suedia (203) Malta (505), Grecia (492) și Croația (490 în 2015).” (sursa https://infocons.ro/16-milioane-de-ofiteri-de-politie-ue/).

Vitalie Josanu

Sursa imagine: https://x.com/EU_Eurostat/status/1081082803691778050