Cu ce se ocupa DGPI, pe hartie? Preiau de pe pagina lor:
“Direcția Generală de Protecție Internă este structura specializată cu atribuții în domeniul securității naționale, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, cu personalitate juridică, care desfășoară activități de identificare, contracarare și înlăturare a amenințărilor, vulnerabilităților și factorilor de risc la adresa informațiilor, patrimoniului, personalului, misiunilor, procesului decizional și capacității operaționale ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne, precum și a celor care pot duce la tulburarea gravă a ordinii publice.”
Cu ce a fost celebra, DGPI, in trecut? Cu participarea ca instrument la rafuieli politice, cand colectau si livrau informatii compromitatoare despre adversari, stapanilor politici. Hai sa zicem ca asta era partea care ii ingrozea cel mai tare pe politicieni, ca multi erau (ca si acum) pe combinatii si se simteau vulnerabili. Niciun politician care se respecta nu vrea ca informatii compromitatoare sa ajunga la dusmanii lui politici. Si, in 2016, politicienii au convenit sa renunte la DGPI ca instrument de rafuiala politica. I-au militarizat, au mai scos din ei la pensie si, cel putin pana in zilele astea, nu s-a mai auzit in spatiul public de băgăciuni politice din partea DGPI.
DGPI si-a ingustat teritoriul si a ramas instrument de asigurare a “ordinii publice” la MAI. E foarte important in ce cheie se citeste ” ordinea publica”. Daca ne gandim la ordinea publica ca fiind ordinea de drept, suprematia legii, se naste un unghi de vedere. Daca ne gandim la ordinea publica, ca fiind linistea si pacea detinatorilor de putere in MAI, e un alt unghi de vedere.
Poate DGPI lucreaza ceva, ceva si pe la ordinea de drept. Nu stiu ce. Ca la cate abuzuri dezvaluim noi cu sindicatul de ani de zile, sau chiar alte sindicate, n-am auzit sa culeaga vreodata DGPI ceva si sa mearga pe fir. Sa cada vreun cap de sef.
Insa pe noi ne intereseaza partea poate mai putin notorie in care DGPI lucreaza pe langa ordinea de drept, pentru linistea stapanilor din MAI. Nu o sa ma duc la marele scandal al interceptarilor ilegale din 2023 ( Vezi “Puterea din umbra”, investigatia Recorder) care s-a stins cu chiu cu vai.
O sa ma duc intr-o zonă oarecum de nișă a specialitatilor intunecate ale DGIPI care nu a atras vreodata, atentia publicului, prea intens, pentru ca victimele au fost si sunt, de obicei, sefi low sau mid level. Si ma refer la momentele in care unui sef i se cere, de sus, sa faca un pas in spate din proprie initiativa. Fie ca trebuie sa faca loc altuia, cu oua mai mari si mai grele, fie că s-a intamplat un rahat neprevazut care a atras mânia publică iar MAI si/sau IGPR au nevoie sa scoata rapid un tap ispasitor, cat de cat dolofan, să fie saturată mulțimea care cere jertfă, vinovați, pedeapsă exemplară.
Momentele astea nu au fost chiar rare si de fiecare data cand s-a intamplat asa ceva, “prostimea” ( cei cu functii de executie in MAI) a ramas cu gura cascată, neintelegand cum de se trezeste ăla, când se dă jos din pat la 6 dimineata, că el a decis “spontan” sa renunțe la functie.
Pai noi suntem obisnuiti cu oameni dedicati carierei trup si suflet, care ling, pupă, fac sluj, fac orice ca sa prinda o functie de conducere in politie. Și când in sfârsit o prind, mai degrabă si-ar omori mamele decat sa renunte la funcții. O explicatie a “spontaneitatii” renuntarii la funcție este amenintarea cu ce stie DGPI.
In practica, marea majoritate a sefilor sunt uimitor de intelegatori si renunta fara ezitare la funcție, atunci cand patria mama, MAI-ul si IGPR le solicita! Altii, rari, s-au aratat berbeci incapatanati.
Au refuzat, au rezistat la amenintari si s-a apelat ca solutie de avarie, la DGPI sa rezolve problema. Sa-i execute. Sa taie nesimtitului, accesul la informatii clasificate, ca sa poata fi, in sfarsit, dat jos din functie si pus la dispozitie. Deci pana la conflict, omul era valabil, cand s-a dovedit capatanos si nu a vrut sa renunte” spontan” la scaun, a aparut subit DGPI care tocmai atunci ( si nu mai devreme) l-a gasit plin de bube in cap, unele bube chiar vechi de doi, trei ani de zile. Cati politisti cunoasteti cazuri din astea, in care DGPI a aparut, ca prin minune, exact in derularea unui conflict intre politistul nedisciplinat si organele superioare, dupa ce amenintarile nu si-au produs efect, si l-a curatat instant pe obraznic, de accesul la informatii clasificate? Sunt sigur ca stiti destui. Pe unul, sef de birou, chiar l-am salvat acum ceva ani, cu o exceptie de neconstitutionalitate. (Atentie, nu vreau sa generalizez. Ma refer strict la cazuri stranii cand DGPI a aparut in timpul conflictului, dupa faza de amenintari, si nu inainte. Ca poate au fost cazuri in care s-a procedat corect.)
Si ajung acum la concluzia pe care am folosit-o deja, pentru titlu. Au existat cazuri cand puterea (IGPR sau MAI) a vrut sa rezolve, păstrându-și “mainile curate”, pe un politist care deranja si au folosit in acest scop, DGPI ca proxy. Pare foarte credibil ca la fel au procedat in cazul lui Vitalie Josanu, folosind DGPI ca proxy.
Dam comanda la DGPI sa ne faca o sesizare iar faptul ca vine de la ei ne ajuta ca sa parem neimplicati! (o logica stranie pentru mine, cat timp DGPI face o sesizare pe fapte publice ale lui Vitalie, cu vechime de luni bune, receptionate de toata lumea, inclusiv de IGPR, si ignorate bine mersi)
Suplimentar, implicarea DGPI ne ofera si pretextul perfect sa secretizam actul de sesizare disciplinara, pe motiv ca informatia a venit de la DGPI. Ca sa nu ne afle naibii, presa! Să nu transpire public ca vrem sa il ardem pe Vitalie ăsta!
E adevarat ca eu acum fac ipoteze! Fac niste deductii, cunoscand insa practici ale sistemului si analizand cine trage foloase si ce foloase!
Am sau nu, logica ? Este Benone Matei ( sau altii mai sus de el) interesat sa para neimplicat, obiectiv? Bineinteles, sa scape de un eventual scandal public! Ofera implicarea DGPI si un motiv aparent de secretizare a sesizarii disciplinare? Ofera. Era singura smecherie posibila ( care nu e legala, in mintea mea, dar in căpățânile lor, da) când acuzele, care sunt ridicole, privesc fapte publice ale lui presedintelui SPR Diamantul. Sa nu uitam nici ca cercetarea disciplinara, dupa sesizare, a fost pasata de IGPR la IPJ Neamt. Tot ca sa joace rolul pretinsei obiectivitati si ca sa controleze calea administrativa de atac ( contestatia).
Cum, daca apare un presedinte de sindicat, la televizor, la o emisiune foarte respectabila, Radar TV, in uniforma si zice si el ceva acolo, cat il ajuta capul, in legatura cu posibile efecte ale majorarii salariului de grad, asta este informatie “secret de serviciu’? De ce? Nu a existat un “public” care sa vada emisiunea aia? A fost pe circuit inchis? DGPI cum au aflat? Voi cum ati aflat? Nu tot de la televizor?
Imprejurarea ca DGPI da o informare, nu poate fi un motiv valid, extra-legem, de secretizare. Exista o singura lege care reglementeaza clasificarea informatiilor, legea 182/2002, si indiferent ca se aplica nivelul secret de stat sau secret de serviciu, in orice situatie, este necesar sa existe un prejudiciu demonstrabil care ar fi provocat prin dezvaluire.
Si pentru ca tot am folosit cuvantul “prejudiciu”, domnul avocat Catalin Predoiu de la PNL, domnii de la MAI, domnul cu glaucom de la DGPI care supravegheaza activitatea publicistica a Sindicatului Diamantul, domnii de la IGPR ati aflat povestea asta cu doamna Oana care spioneaza, la ordinul lui Benone Matei ( zice ea, in adresa), toate activitatile extraprofesionale ( de orice natura si in orice domeniu) ale lucratorilor cu functii de executie din IPJ Neamt( care sunt cel putin 600 )?
Ca tot asa, faptele au fost expuse de noi public!
Aduce prejudiciu ? Face cineva verificari? A inteles bine, doamna Oana, ordinul domnului Benone Matei? Chiar asta a vrut si cerut seful IGPR, spionaj la IPJ Neamt ca la nord-coreeni? Ne-am unit cu ăia si noi nu știm? Sau doamna Oana a incălcat cumva limitele dispozitiei sefului IGPR? Daca doamna Oana are dificultati sa inteleagă si sa interpreteze sensul legal al unei dispozitii date de un sef ierarhic, oare doamna Oana e chiar nimerită sa il cerceteze pe presedintele Vitalie Josanu, pe niste aspecte juridice delicate? Ca eu sincer sunt cam ingrijorat. Mi se pare ca nu prea stapaneste interpretarea legii. Sau tocmai asta e calitatea esentiala care o recomanda pentru cazul Josanu?
Emil PASCUT
