Cum face IGPR, pervers, o “lex tertia” prin adresa 586721/06.09.2024, ca sa incalce libertatea de exprimare a liderilor sindicali!
Este inerent psihicului uman sa accepti placerea si sa respingi durerea.
Retinand aceasta chestiune, exista o tendinta fireasca, naturala a capilor MAI si a Politiei Romane de a exercita abuziv, puterea functiei publice, prin acte de constrangere/pedepsire a unor lideri sindicali din politie, in scopul de a limita opiniile critice care le provoaca capilor MAI si IGPR, disconfort si durere.
Libertatea de exprimare este un drept fundamental garantat de Constituția, României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Articolul 10 din CEDO prevede că orice persoană are dreptul la libera exprimare, inclusiv libertatea de a critica autoritățile publice. Totuși, acest drept nu este absolut și poate fi restricționat pentru protejarea intereselor publice, cum ar fi siguranța națională, ordinea publică sau buna funcționare a instituțiilor. ( Ingradirea nu se face oricum, ci doar in conditiile aplicarii unui test de proportionalitate. A se vedea art 53 din Constitutie)
Statutul polițiștilor impune neutralitate politică și interzice exprimarea publică a opiniilor politice, pentru a preveni politizarea forțelor de ordine și a menține imparțialitatea lor.
(Ca o paranteza, este oare respectat acest concept cand chiar seful politiei este numit politic, fara examen sau concurs? Sau cand la numirea sefilor IPJ, se cere “avizul consultativ al prefectului”?)
Însă liderii sindicali au un statut special și un mandat care implică adesea exprimarea de opinii critice legate de deciziile guvernamentale sau politicile publice, mai ales când acestea afectează interesele profesionale ale membrilor de sindicat.
În cazul liderilor sindicali din poliție, libertatea lor de exprimare trebuie analizată exclusiv în contextul statutului reglementat de legea 367/2022 a dialogului social si a statutelor organizatiilor sindicale.
Nu este admis a se face o “lex tertia”, cum incearca sa faca in prezent, IGPR, prin adresa 586721/06.09.2024, mixand pervers statutul de lider sindical cu statutul politistului, in scopul pedepsirii liderului sindical pentru acte, opinii si activitati sindicale, dar sub pretextul aplicarii statutului politistului.
Actele si actiunile sindicale sunt protejate, prin vointa imperativ exprimata a legiuitorului, de orice ingerinta a autoritatilor publice ( orice ingerinta!), sub sanctiune contraventionala sau chiar penala.
Crearea si intretinerea voita a unei confuzii intre statutul liderului sindical si cel al politistului, de catre IGPR, are ca scop unic si evident, fraudarea normelor de protectie a liderului sindical precum si ocolirea acelor interdictii legale de ingerinta, impuse autoritatilor publice.
O comparatie cu magistratii este neavenita intrucat magistratii nu se afla intr-o situatie juridica similara cu politistii. Ei nu au drept la asociere sindicala iar opiniile acestora exprimate in public, in afara exercitarii functiei si intr-o calitate sindicala (care nu exista), nu sunt ferite de “orice ingerinta” a autoritatilor publice, sub pedeapsa contraventionala sau penala.
Daca nu avem aceleasi salarii ca magistratii, uite ca totusi politistii au si ei unele libertati si drepturi pe care magistratii nu le au.
Potrivit art 2 din legea 367/2022, organizaţiile sindicale,(…) sunt independente faţă de autorităţile publice, de partidele politice şi de angajator/organizaţiile patronale.
Potrivit art 7 din lege:
(1) Organizaţiile sindicale au dreptul de a-şi elabora reglementări proprii, de a-şi alege liber reprezentanţii, de a-şi organiza gestiunea şi activitatea şi de a-şi formula programe proprii de acţiune, cu respectarea legii.
(2) Este interzisă orice intervenţie din partea autorităţilor publice, a angajatorilor şi a organizaţiilor acestora de natură să limiteze ori să împiedice exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1).
(3) Este interzis orice act de ingerinţă al angajatorilor, patronilor sau al organizaţiilor patronale, fie direct, fie prin reprezentanţii sau membrii lor, în constituirea organizaţiilor sindicale sau în exercitarea drepturilor lor.
(4) Imixtiunile în activitatea unei organizaţii sindicale, de tipul celor prevăzute la alin. (2) şi (3), se constată de către Inspecţia Muncii.
La art 175 in lege sunt fixate sanctiunile contraventionale pentru ingerinte in activitatea sindicala iar la art 176, ingerintele cu un grad de pericol mai ridicat si care, pentru acest motiv, sunt considerate de catre legiuitor, infractiuni.
Art. 176. –
(2) Condiţionarea sau constrângerea, în orice mod, având ca scop limitarea exercitării atribuţiilor funcţiei membrilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepţia infracţiunii prevăzute la alin. (1).
Emil Pascut
PS: Textul de mai sus face parte dintr-o lucrare mai ampla, pe care inca o finisez. Pun acest extras in avans, pentru a evidentia distinct manipularea grosolana a IGPR care face o “lex tertia” din doua statute juridice separate, in scopul constrangerii/pedepsirii unor lideri sindicali si fraudarii interdictiilor legale de ingerinta in activitatea liderilor sindicali.
Sursa imagine: Europa Liberă
