Pe 26 octombrie 2026, Monitorul Oficial a publicat Decizia Curții Constituționale nr. 275, pronunțată încă din 26 martie. Curtea a respins, unanim, excepția ridicată în 309 dosare împotriva plafonării și a indexării pensiilor militare de stat. Motivarea se sprijină aproape în întregime pe o singură frază: „nu au intervenit elemente noi”.
Ce contestă pensionarii militari de aproape zece ani e simplu. Prin OUG nr. 59/2017, Guvernul a schimbat Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat în două puncte. Pensia netă nu mai poate depăși media soldelor nete din baza de calcul (art. 60), iar pensia nu se mai actualizează odată cu soldele celor activi, ci se indexează doar cu inflația (art. 59). OUG nr. 114/2018 a rescris apoi cele două articole, fără să le schimbe esența. Pe acestea le-a declarat constituționale Curtea încă o dată.
Zece instanțe, cinci convinse
Dosarul de la CCR nu a fost unul obișnuit. Judecătorii au judecat împreună nu mai puțin de 309 dosare, 308 dintre ele conexate la primul. Dosarele au venit de la zece instanțe: curțile de apel Brașov, Galați și Iași și tribunalele Brașov, Brăila, Covasna, Galați, Iași, Vaslui și Vrancea. Excepția a fost ridicată de sute de pensionari, unii direct, alții prin sindicate și asociații ale cadrelor în rezervă.
Cinci dintre aceste instanțe au scris, într-o parte din dosare, că apreciază excepția ca fiind întemeiată. Curtea de Apel Brașov a fost cea mai precisă: textele ar fi neconstituționale pentru că ordonanța a fost adoptată fără avizul prealabil al Consiliului Legislativ, cerut de art. 79 din Constituție, deși pe fond, în opinia ei, plafonarea în sine e constituțională. Alte instanțe au considerat excepția neîntemeiată, iar o parte nu și-au exprimat opinia, deși legea le obliga; Tribunalul Iași a explicat că ar fi însemnat o antepronunțare.
Un detaliu procedural spune și el ceva. Președinții celor două Camere, Guvernul și Avocatul Poporului au primit actele de sesizare ca să-și spună punctul de vedere și nu au trimis niciunul (pct. 23 din decizie). În 2024, într-un dosar asemănător, Guvernul recunoscuse că critica privind avizul Consiliului Legislativ este întemeiată (Decizia nr. 89/2024), iar acum nu s-a mai pronunțat deloc.
O motivare prin trimitere
Partea esențială a deciziei încape în două paragrafe. La pct. 30, Curtea arată că s-a mai pronunțat asupra acelorași texte și enumeră, „spre exemplu”, optsprezece decizii, de la Decizia nr. 8/2021 la Decizia nr. 54/2025. La pct. 31 urmează concluzia: „Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.”
Formula e obișnuită în jurisprudența Curții, iar în sine nu e un viciu: o instanță constituțională nu are de ce să rescrie aceeași motivare de douăzeci de ori. Problema e că în spatele trimiterii stă un raționament construit în 2023–2024, în deciziile nr. 723/2023 și 177/2024, care merită cunoscut. Curtea recunoaște acolo că avizul Consiliului Legislativ a fost cerut abia după adoptarea ordonanței și că art. 79 din Constituție „nu se poate interpreta decât în sensul că solicitarea avizului trebuie să fie anterioară adoptării actului normativ” (Decizia nr. 177/2024, par. 91).
Cu toate acestea, viciul nu e sancționat. Potrivit aceleiași decizii (par. 92–95), o astfel de nerespectare a procedurii poate fi sancționată de sine stătător doar când Curtea e sesizată direct, de autoritățile care au acest drept. Pe calea excepției ridicate într-un proces, pensionarul trebuie să arate în plus că i s-a încălcat un drept fundamental. Iar dreptul la pensie nu e considerat încălcat, pentru că legiuitorul îl poate modifica „în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment” (par. 98).
Pentru alte trei ordonanțe adoptate fără aviz prealabil, aceeași Curte a constatat neconstituționalitatea fără nicio condiție suplimentară. În deciziile nr. 221/2020 și 229/2020, excepția fusese ridicată direct de Avocatul Poporului. În Decizia nr. 50/2022 însă, excepția fusese ridicată de o parte într-un proces obișnuit, exact ca în cazul pensionarilor militari. Curtea a admis-o unanim pe art. 79 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, fără să mai examineze vreun drept fundamental (par. 52–53). Pensionarii militari au invocat exact aceleași texte.
Condiția celui de-al doilea text încălcat a apărut chiar în dosarele pensiilor militare: Curtea o trimite la Decizia nr. 723/2023 (par. 129), dată pe plafonare, și abia după aceea a aplicat-o și în alte materii, de pildă la restituirea proprietăților (Decizia nr. 520/2024). De când până când încălcarea unui text constituțional, art. 79, e sancționată doar dacă apare și un al doilea text constituțional încălcat? Se apără Constituția doar în perechi de texte încălcate?
Ce a răspuns Curtea de la ea
Motivare proprie există doar în șase paragrafe, de la pct. 32 la pct. 37, și răspunde la critici pe care deciziile anterioare nu le acoperiseră.
Un pensionar a susținut că plafonarea funcționează ca un impozit ascuns, aplicat doar militarilor, contrar art. 56 și art. 139 din Constituție. Curtea a răspuns că „egalitatea nu înseamnă uniformitate”, că pensionarii militari se află „într-o situație juridică distinctă, reglementată printr-un regim special” (pct. 33–34) și că plafonarea nu e sarcină fiscală, pentru că „vizează exclusiv stabilirea și plafonarea cuantumului pensiei” (pct. 35). Ca să arate scopul măsurii, Curtea citează expunerea de motive a ordonanței: „asigurarea echității și menținerea sustenabilității sistemului pensiilor de serviciu”.
Critica pe art. 53 din Constituție, care cere ca orice restrângere a unui drept să fie proporțională, a fost înlăturată cu argumentul că nu s-a constatat nicio restrângere a unui drept fundamental (pct. 36). În sfârșit, la pct. 37, Curtea arată că nu poate verifica dacă ordonanța a respectat Legea nr. 73/1993 privind Consiliul Legislativ, Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă sau hotărârea Guvernului despre procedurile de avizare, pentru că judecă doar în raport cu norme de rang constituțional.
Răspunsul de la pct. 37 contrazice însă propria jurisprudență. În Decizia nr. 26/2012, Curtea a reținut că, deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, respectarea lor „concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice”. În Decizia nr. 22/2016 a mers mai departe: respectarea Legii nr. 24/2000 „se constituie într-un veritabil criteriu de constituționalitate prin prisma aplicării art. 1 alin. (5) din Constituție”. Pensionarii au invocat chiar art. 1 alin. (5) și chiar Decizia nr. 22/2016 (pct. 17), iar Curtea nu le-a răspuns. Ar fi putut spune că deciziile din 2012 și 2016 au fost date în controlul a priori, iar aici e vorba de o excepție, dar nici asta n-a spus-o.
Cele două răspunsuri despre aviz se completează. Pe Constituție, critica e respinsă prin regula din 2024, care cere încălcarea unui drept fundamental. Pe legile de procedură, nu e analizată deloc. Pe niciuna dintre căi, viciul recunoscut în 2024 nu mai produce vreun efect.
Ce a rămas fără răspuns
Cea mai serioasă lipsă privește chiar egalitatea. Autorii au comparat situația lor cu a militarilor pensionați înainte de OUG nr. 59/2017, ale căror pensii nu sunt plafonate (pct. 17). Curtea răspunde, la pct. 34, că regulile se aplică „în mod uniform tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică”. Numai că ambele categorii sunt pensionari militari, sub aceeași Lege nr. 223/2015, iar decizia nu explică de ce data ieșirii la pensie îi pune în situații juridice diferite. Explicația, principiul tempus regit actum, apare doar în deciziile la care Curtea trimite, de exemplu în Decizia nr. 276/2026, pronunțată în aceeași ședință.
Autorii au invocat și dreptul Uniunii Europene: art. 20 din Carta drepturilor fundamentale și Directiva 2000/78/CE privind egalitatea de tratament în muncă. Ele apar în enumerarea de la pct. 29 și nicăieri în considerente. Lipsește chiar și răspunsul pe care Curtea îl dă de obicei, că dreptul Uniunii nu e normă de referință în controlul de constituționalitate.
O altă lipsă privește chiar dreptul la pensie. În decembrie 2024, prin Decizia nr. 724/2024, Curtea a constatat că pensiile militare, plătite integral de la bugetul de stat, „intră sub incidența dreptului la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție” (pct. 101). A recunoscut că își schimbă astfel jurisprudența anterioară, potrivit căreia doar pensia contributivă era protejată (pct. 103). Tot atunci a arătat că, la pensiile militare, legiuitorul nu are marja pe care o are la celelalte pensii de serviciu, unde e liber să modifice sau să suprime suplimentul „în funcție de posibilitățile financiare ale statului” (pct. 100).
În martie 2026, răspunzând criticii pe art. 47 alin. (2), Decizia nr. 276 (par. 46) spune contrariul: legiuitorul poate stabili conținutul dreptului la pensie și îl poate modifica „în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment”. Temeiul invocat e Decizia nr. 8/2021, anterioară schimbării din 2024, iar Decizia nr. 724/2024 nu e pomenită nici în Decizia nr. 276, nici în Decizia nr. 275. Cinci dintre cei șapte judecători din completul de atunci (Mihaela Ciochină, Cristian Deliorga, Bogdan Licu, Laura-Iuliana Scântei și Gheorghe Stan) au făcut parte și din completul care a pronunțat, unanim, deciziile din martie 2026.
Decizia nr. 724/2024 lovește și în alte trei puncte ale motivării din martie 2026. Primul e chiar formula de la pct. 31. Raționamentul la care trimite Curtea a fost construit în deciziile nr. 723/2023 și 177/2024, înainte ca pensia militară să fie recunoscută ca protejată de art. 47 alin. (2). Schimbarea din decembrie 2024 e un element nou în sensul propriu al cuvântului, iar Curtea nu l-a discutat în niciuna dintre deciziile pe plafonare date de atunci: nr. 54/2025, 5/2026, 35/2026, 283/2026, 275/2026 și 276/2026.
Al doilea punct e art. 53. Curtea a refuzat testul de proporționalitate pe motiv că nu s-a constatat restrângerea unui drept fundamental (pct. 36). După Decizia nr. 724/2024, plafonarea pensiei militare atinge un drept pe care aceeași Curte l-a calificat drept fundamental, așa că testul trebuia cel puțin aplicat.
Al treilea e condiția pusă pentru viciul de aviz. Potrivit Deciziei nr. 177/2024, pe calea excepției, viciul se sancționează doar dacă e afectat un drept fundamental. Decizia nr. 177 a fost dată în martie 2024, când pensia militară nu era considerată protejată de art. 47 alin. (2). Din decembrie 2024 este, iar condiția pusă chiar de Curte trebuia reexaminată în lumina propriei sale decizii.
Decizia nr. 724/2024 privea impozitarea pensiilor, nu plafonarea lor, iar Curtea poate spune că sunt situații diferite. Criteriul în discuție e însă același: dacă dreptul la pensie al militarilor poate fi ajustat după bani. Pe acest criteriu, Curtea a dat în 2024 și în 2026 două răspunsuri opuse, fără să explice trecerea de la unul la altul. Ar mai putea spune că nimeni nu i-a cerut-o: în rezumatul criticilor din aceste decizii, Decizia nr. 724/2024 nu apare nici la autori. Asta explică tăcerea, dar nu o justifică, pentru că o curte care scrie că „nu au intervenit elemente noi” face o constatare proprie.
Testul de proporționalitate nu ajunge, practic, să fie aplicat. Nu există restrângere, pentru că legiuitorul poate modifica pensia după resursele bugetului; iar fără restrângere, nu mai e nimic de cântărit. În sfârșit, cinci instanțe au considerat excepția întemeiată, iar motivarea nu discută niciunul dintre argumentele lor.
Nimic din toate acestea nu face decizia contestabilă. Deciziile Curții sunt definitive și general obligatorii, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție. Lipsurile contează însă pentru cine vrea să înțeleagă de ce, după cel puțin douăzeci de respingeri, o parte din argumentele pensionarilor nu au primit încă un răspuns.
Șapte luni până la Monitorul Oficial
O decizie a Curții Constituționale produce efecte abia de la publicare. Decizia nr. 275 a fost pronunțată pe 26 martie 2026 și publicată pe 26 octombrie, după 214 zile. Decizia nr. 276, pronunțată în aceeași ședință pe o excepție din 2021 a Tribunalului Teleorman, a apărut încă din 11 septembrie.
Nu e un caz izolat. Am calculat intervalul dintre pronunțare și publicare pentru cele 18 decizii pe care Curtea le citează ca jurisprudență pe aceleași texte, din 2021 încoace, și pentru cele două din martie 2026. În 2021–2022, publicarea venea după aproximativ trei luni. Din 2024 încoace, intervalul a ajuns frecvent la patru–opt luni: 171 de zile pentru Decizia nr. 89/2024, 234 de zile pentru Decizia nr. 686/2024, recordul șirului, și 214 zile acum.
Pentru pensionarii care așteaptă soluția, întârzierea înseamnă luni în care decizia e luată, dar nu pot citi de ce au pierdut.
Ce mai rămâne
Pe criticile formulate până acum, calea constituțională internă e închisă. Decizia nr. 275 a fost dată de o Curte cu trei judecători care nu făceau parte din complet în martie 2025 (Csaba Asztalos, Mihai Busuioc și Dacian Dragoș), iar votul a rămas unanim. O nouă excepție pe aceleași critici ar primi, cel mai probabil, aceeași trimitere la jurisprudență, iar procesele pe fond vor fi respinse de instanțe, care sunt ținute de deciziile Curții. O excepție construită pe Decizia nr. 724/2024 nu ar repeta însă criticile respinse: ar invoca elementul nou, art. 53 și condiția din Decizia nr. 177/2024. Șansele ei sunt mici, pentru că cei cinci judecători care au stat în ambele complete au votat unanim în 2026, cunoscând Decizia nr. 724, dar e singurul argument constituțional care nu apare în deciziile publicate până acum.
Calea care mai are un precedent recent e cea legislativă. În toamna lui 2024, Parlamentul a votat readucerea actualizării pensiilor militare după soldele celor activi. Legea a căzut la Curtea Constituțională prin Decizia nr. 126/2025 nu pentru că actualizarea ar fi neconstituțională în sine, ci pentru că excludea demnitarii și crea două regimuri, unul pentru pensiile deja în plată și altul pentru cele viitoare. O lege care evită ambele probleme nu s-ar lovi de aceeași motivare; rămâne însă întrebarea dacă există voință politică și bani pentru ea.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului rămâne o cale îngustă. Jurisprudența ei acceptă în general reduceri de pensii făcute din motive bugetare, cu o marjă largă de apreciere pentru state, și intervine mai ales când o persoană suportă o sarcină individuală excesivă. Plafonarea afectează partea de pensie care ar depăși media soldelor nete, nu pensia în întregime, așa că pentru cei mai mulți pensionari pragul e greu de atins. Termenul de sesizare este de patru luni de la hotărârea definitivă din fiecare dosar.
Ce ocolește Curtea
Pus cap la cap, șirul de decizii pe plafonare are o trăsătură comună: Curtea ocolește exact punctele în care propria ei jurisprudență ar fi impus o altă soluție.
Prima e Decizia nr. 724/2024, prin care a recunoscut pensia militară ca protejată de art. 47 alin. (2) și a spus că legiuitorul nu o poate modifica după posibilitățile financiare ale statului; nicio decizie pe plafonare de după ea nu o pomenește. A doua e Decizia nr. 50/2022, în care aceleași texte constituționale invocate de pensionari au fost suficiente ca o ordonanță să cadă. A treia e Decizia nr. 22/2016, potrivit căreia Legea nr. 24/2000 e un criteriu de constituționalitate prin art. 1 alin. (5). Și, în Decizia nr. 126/2025, Curtea și-a ocolit chiar regula de la par. 60: discriminarea se corectează acordând dreptul celor excluși, nu luându-l tuturor.
Rămân apoi fără răspuns întrebările al căror răspuns ar fi costat. Testul de proporționalitate de la art. 53 nu e aplicat niciodată. Comparația cu militarii pensionați înainte de 2017, sub aceeași lege și neplafonați, e rezolvată doar prin trimitere. Dreptul Uniunii e invocat și lăsat fără niciun cuvânt, la fel ca argumentele celor cinci instanțe care au găsit excepția întemeiată. Iar sporurile pentru pensia suplimentară și pentru Ordinul „Meritul Militar” nu primesc, în Decizia nr. 276, niciun răspuns individual.
Intenția nu o putem dovedi. Putem constata doar că, de fiecare dată, tăcerea a căzut de aceeași parte, a bugetului. Iar cea mai solidă dovadă nu vine din argumentele pensionarilor, ci din deciziile Curții înseși.
S.P.R. „Diamantul”
Surse
- Decizia CCR nr. 275 din 26 martie 2026, Monitorul Oficial nr. 895 din 26 octombrie 2026
- Decizia CCR nr. 276 din 26 martie 2026, Monitorul Oficial nr. 771 din 11 septembrie 2026
- Decizia CCR nr. 177 din 21 martie 2024
- Decizia CCR nr. 89 din 5 martie 2024
- Decizia CCR nr. 22 din 20 ianuarie 2016, Monitorul Oficial nr. 160 din 2 martie 2016
- Decizia CCR nr. 26 din 18 ianuarie 2012, Monitorul Oficial nr. 116 din 15 februarie 2012
- Decizia CCR nr. 50 din 15 februarie 2022
- Decizia CCR nr. 520 din 22 octombrie 2024
- Decizia CCR nr. 724 din 19 decembrie 2024, Monitorul Oficial nr. 91 din 31 ianuarie 2025
- Decizia CCR nr. 126 din 11 martie 2025, Monitorul Oficial nr. 666 din 16 iulie 2025
- Deciziile CCR nr. 221/2020, 229/2020 și 50/2022 (avizul Consiliului Legislativ)
