Salariul de comandă: înghețat din 2018 și de ce se pierd procesele

Din decembrie 2018 încoace, salariul de funcție al polițiștilor a crescut cu 60% până la 100%, după funcție, iar salariul de comandă al șefilor a rămas la aceeași sumă, la leu. Instanțele resping cererile de recalculare, iar motivul stă în felul în care au fost scrise, an de an, ordonanțele de înghețare.

În februarie 2024, un șef de birou din București avea un salariu de funcție de 9.244 de lei brut și un salariu de comandă de 500 de lei brut. Cei 500 de lei înseamnă 5,4% din salariul de funcție, deși Legea-cadru nr. 153/2017 dă șefilor un salariu de comandă de până la 25% din salariul de funcție. Pe fluturaș, rândul „salariu de comandă” arată aceeași sumă din 2019 până azi, oricâte majorări ar fi venit pe rândul salariului de funcție, de deasupra.

Contabilul unității nu a greșit nimic. Suma vine dintr-un drept calculat în 2009, care a fost oprit de atunci printr-un șir de legi și ordonanțe, câte una pentru fiecare an. Mai jos explicăm cum se calculează, când a fost înghețat și de ce colegii care au cerut recalcularea în instanță au pierdut.

Ce scrie legea și ce se plătește de fapt

Art. 8 alin. (1) din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 spune că polițiștii care îndeplinesc funcții de comandă primesc lunar un salariu de comandă „de până la 25% din salariul de funcție”. Alin. (2) lasă lista funcțiilor și procentul concret în seama ordonatorului principal de credite, adică a celui care împarte bugetul ministerului. La M.A.I., acesta e ministrul, iar ordinul lui este clasificat. După lege, salariul de comandă ar trebui să crească odată cu salariul de funcție, pentru că este un procent din el.

Programul de salarizare MAISal calculează altfel. El pleacă de la indemnizația de conducere din decembrie 2009, pe care art. 10 din O.G. nr. 38/2003 o stabilea între 10% și 50% din salariul pentru funcția îndeplinită, cu valoarea de referință de atunci, de 197,3387 lei. Suma a fost redusă cu 25% în a doua jumătate a lui 2010, iar reducerea a fost restituită în 2011 și 2012. A mai primit 10% în decembrie 2015, prin Legea nr. 293/2015, și 25% în ianuarie 2018, prin art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. De atunci nu s-a mai mișcat.

Procentele din 2009 se găsesc în Anexa nr. 1A la Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 132/2004, în forma modificată prin Ordinul nr. 122/2007. Ordinul este nesecret, dar nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Grila leagă procentul de coeficientul de ierarhizare al funcției:

Agenții cu funcții de conducere primeau așadar 10%, iar ofițerii între 25% și 50%. Legea de azi pune plafonul la 25%, așa că toate treptele pentru ofițeri, în afară de cea de 25%, îl depășesc.

Tabelul MAISal anexat dispoziției de salarizare a unui șef de serviciu dintr-un inspectorat județean arată tot traseul. Între 2011 și iunie 2017, salariul lui de comandă a fost de 375 de lei, adică indemnizația lui de conducere din 2009: 38% (treapta coeficienților 4,80–5,25 din grilă) dintr-un salariu al funcției de 987 de lei. Suma a devenit 413 lei în octombrie 2017, când cei 10% din 2015 au fost trecuți în fiecare element, și 516 lei din ianuarie 2018. În martie 2026, același om are un salariu de funcție de 9.372 de lei, iar salariul de comandă este tot 516 lei.

Cu alte cuvinte, aceiași bani care în 2009 însemnau 38% din salariul funcției înseamnă azi 5,5% din salariul de funcție (516 / 9.372). Se întâmplă ca și cum dispoziția de numire în funcția de șef ar fi fost semnată în 2009 și nimeni n-ar mai fi deschis-o de atunci, deși, din decembrie 2018 încoace, salariul lui de funcție a fost majorat de șase ori.

Șaptesprezece ani de înghețări

Salariul de comandă a fost înghețat în fiecare an în care legiuitorul a înghețat salariile, fie numit separat, fie în grupul de elemente din care făcea parte.

Până în 2017, salariul de comandă făcea parte din „salariul funcției de bază”, așa că era înghețat odată cu el, dar creștea și odată cu el. Legea-cadru nr. 153/2017 a desfăcut acest pachet. Salariul de funcție a devenit element de sine stătător, iar salariul de comandă a trecut în categoria „celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar”. Din 2019, actele anuale tratează diferit cele două rânduri: majorările, în anii în care au existat, s-au dat numai „salariilor de funcție”, iar înghețarea a prins „celelalte elemente”. Tranșele din 2019–2022, majorarea de 10% din 2023, aducerea la grila din 2022 în iunie 2023 și majorarea de 5% din 2024 au mers toate pe primul rând al fluturașului, iar salariul de comandă a rămas pe loc.

Anul 2026 arată cel mai limpede cum lucrează cele două formule. Legea nr. 141/2025 îngheață salariul de funcție printr-un articol separat, art. XVI alin. (1): „în anul 2026, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară (…) se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2025”. Salariul de comandă este prins de articolul următor, art. XVII, prin formula generală: „cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar (…) se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2025”. Ambele texte se aplică „în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții”. Cu alte cuvinte, în 2026 stau pe loc amândouă, dar de la niveluri diferite: salariul de funcție de la cel din decembrie 2025, după șase majorări, iar salariul de comandă de la cel din 2018.

Același fluturaș, două ritmuri

Linia punctată arată maximul permis de art. 8 din Anexa VI, adică 25% din salariul de funcție plătit. Procentul concret din ordinul ministrului poate fi mai mic, dar, aplicat salariului de funcție de azi, ar urca odată cu el.

De ce se pierd procesele

Un grup de cinci ofițeri cu funcții de conducere din D.G.P.M.B. a cerut Tribunalului București, în martie 2024, recalcularea salariului de comandă. Ei au cerut ca procentul din dispozițiile lor de numire, de 38% (la unul dintre ei, 47%), să fie aplicat salariului de funcție aflat în plată. Tribunalul le-a dat câștig de cauză în parte, în ianuarie 2025. Curtea de Apel București a casat sentința în februarie 2026 și a trimis cauza înapoi la tribunal. Motivul: prima instanță nu analizase succesiunea normelor, înghețările, ordinele ministrului și hotărârea prealabilă a Înaltei Curți pe această temă. La rejudecare, pe 12 octombrie 2026, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată. Hotărârea poate fi atacată cu recurs.

Primul motiv pentru care asemenea cereri cad este chiar textul legii. Art. 7 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 4 alin. (2) din Anexa nr. VI enumeră salariul de comandă printre părțile salariului lunar, separat de salariul de funcție. Ordonanțele de înghețare prind exact această categorie, a elementelor care „fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar”. Comparația cu majorarea de excelență de la art. 15 din Anexa VI arată de ce. Această majorare (salariul de excelență) a scăpat de înghețare prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 75/2024 tocmai pentru că nu face parte din salariul lunar. Salariul de comandă este în situația opusă, așa că analogia cu art. 15, folosită în multe cereri, lucrează împotriva reclamanților.

Al doilea motiv este că niciuna dintre majorările din 2019–2024 nu menționează salariul de comandă. Toate vorbesc limitativ despre elementul principal al salariului lunar: „salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare”. Judecătorul nu poate extinde o majorare la un element pe care textul nu îl numește.

Al treilea motiv ține de felul în care sunt formulate cererile. Procentul de 38% sau 47% trecut în dispozițiile de numire poartă numele vechi, de „indemnizație de conducere”, și vine din grila de mai sus, emisă în baza O.G. nr. 38/2003: 38% pentru coeficienții 4,80–5,25 și 47% pentru 6,00–6,10. Legea de azi pune plafonul la 25%, așa că cererea pretinde aproape dublul maximului legal. Procentul corect, cel din ordinul ministrului S7/2018, este într-un act clasificat pe care reclamantul nu îl poate depune la instanță. La aceasta se adaugă Decizia nr. 258 din 23 iunie 2025 a Înaltei Curți, prezentată în unele cereri care circulă printre colegi ca fiind favorabilă. Prin ea, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă sesizarea Tribunalului Vaslui chiar pe întrebarea dacă salariul de comandă este înghețat la nivelul din decembrie 2018. Motivarea nu este însă neutră. Înalta Curte arată că instanțele găsesc răspunsul în deciziile ei anterioare: trei aplică plafonarea, la gărzile medicale (Decizia nr. 59/2020) și la sporurile pentru condiții de muncă (deciziile nr. 52/2024 și 104/2024), iar una, Decizia nr. 75/2024, o înlătură pentru art. 15. Criteriul care le desparte este tocmai apartenența la salariul lunar, iar salariul de comandă este numit expres acolo.

Nici dosarul din care a pornit sesizarea nu a ajuns la fond. În el, un fost ofițer al Poliției de Frontieră ceruse, în iulie 2024, recalcularea salariului de comandă pentru 2018–2020. În încheierea de sesizare, Tribunalul Vaslui își spusese deja părerea: salariul de comandă face parte din salariul lunar, deci este înghețat. După decizia Înaltei Curți, tribunalul a respins cererea în decembrie 2025, ca prescrisă, pentru că termenul de trei ani se împlinise pentru fiecare lună din perioadă, și a respins și cererea de repunere în termen. Reclamantul nu a mai declarat recurs: portalul instanțelor nu arată nicio cale de atac, așa că sentința a rămas definitivă. Capătul privind recalcularea pensiei, judecat separat și suspendat până la încheierea primului dosar, s-a perimat în septembrie 2026, pentru că nimeni nu a cerut reluarea judecății în cele șase luni. Cu alte cuvinte, întrebarea a ajuns până la Înalta Curte, dar omul a pierdut pe termene, fără ca vreun judecător să spună dacă salariul lui de comandă trebuia sau nu înghețat.

Din acest dosar rămân două lecții pentru oricine vrea să ceară în instanță drepturi salariale. Se pot recupera doar sumele din ultimii trei ani dinaintea cererii. Un dosar suspendat până la soluționarea altuia trebuie repus pe rol imediat ce acela rămâne definitiv, altfel se pierde după șase luni, fără judecată.

Unde rămâne o cale

Fiecare ordonanță de înghețare se aplică doar „în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții”, așa că s-ar putea crede că cei numiți în funcții de comandă după decembrie 2018 scapă de ea. Art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 îi aduce însă în aceeași situație: până la aplicarea integrală a legii, noii numiți se salarizează „la nivelul de salarizare pentru funcții similare” aflat în plată, adică la suma înghețată a colegului din aceeași funcție. Ordonanțele pentru 2023 și 2024 au derogat de la acest articol numai pentru salariul de funcție și numai acolo unde nu există o funcție similară în plată, ceea ce arată că pentru celelalte elemente regula se aplică în continuare. Înghețarea a acoperit așadar fiecare an din 2019 încoace, atât pe cei rămași în funcție, cât și, prin art. 39, pe cei numiți ulterior, iar în instanță nu există azi o cale cu șanse reale.

Faptul că instanțele nu pot trece peste înghețare nu face înghețarea corectă. Înghețările repetate ale salariului de comandă sunt în mod vădit incorecte, pentru că lovesc chiar criteriul pe care legea îl pune la baza salarizării: complexitatea și importanța muncii. Art. 6 lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 cere ca salarizarea să se facă „în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor”, iar lit. f) cere ierarhizarea funcțiilor „în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate”. Art. 1 alin. (1) din Anexa VI cere ca polițiștii să fie salarizați în raport cu „responsabilitățile, atribuțiile, rolul, complexitatea și importanța socială a funcției exercitate”. Salariul de comandă este unul dintre elementele care transpun în practică valoarea și complexitatea muncii de conducere. Înghețat la nivelul din 2018, în timp ce salariul de funcție a continuat să crească, el cântărește tot mai puțin: la șeful de serviciu din exemplul de mai sus, de la 8,9% din salariul de funcție în decembrie 2018 (516 / 5.805) la 5,5% în 2026 (516 / 9.372).

Pentru că salariul de comandă a fost înghețat an de an, munca de conducere a ajuns să fie plătită pe căi ocolitoare. S-a încetățenit obiceiul de a acorda funcțiilor de conducere majorarea de excelență de la art. 15 din Anexa VI, de 50%, indiferent dacă cei care o primeau erau sau nu excelenți. Aceeași tendință de reparație se vede și la majorarea Bayraktar, prevăzută de art. VIII din O.U.G. nr. 26/2024. Pe harta majorării publicate de sindicat, la același birou șeful are de regulă cu 2–3 puncte procentuale mai mult decât subordonații săi de la execuție, iar procentele cele mai mari, de până la 27%, sunt la funcții de conducere. Cu alte cuvinte, blocarea salariului de comandă a denaturat celelalte forme de recompensare a muncii, pentru că funcționarii publici au tendința firească de a corecta defectele legii acolo unde pot și unde au interes.

Textele de azi nu lasă instanței loc de interpretare, iar calea care rămâne este cea legislativă. Ea nu presupune o normă nouă, pentru că regula de calcul există deja în art. 8 din Anexa VI și este blocată, an de an, doar de clauza de înghețare din actul anual de salarizare. Ajunge ca acest act să scoată salariul de comandă din înghețare, iar din acel moment se aplică regula în vigoare: procentul din ordinul ministrului, la salariul de funcție aflat în plată. Până atunci, un șef de serviciu cu un salariu de funcție brut de 9.372 de lei primește pentru răspunderea de comandă 516 lei, adică mai puțin de un sfert din suma maximă permisă de lege, de 2.343 de lei (25% din salariul de funcție).

Pe motivele deja prezentate (înghețările succesive anuale), S.P.R. „Diamantul” nu a promovat până acum acțiuni pentru recalcularea salariului de comandă, deși s-au primit solicitări în acest sens de la membri cu funcții de conducere, de la șefi de post până la șefi de serviciu. Sindicatul anunță public o acțiune numai atunci când are convingerea că șansele de câștig depășesc 60%, iar pentru salariul de comandă textele și jurisprudența de azi nu ne dau această convingere. Între dorință și temeinicie este o diferență mare: uneori dorința își găsește sprijin în lege, alteori nu, iar în cazul salariului de comandă, deocamdată, nu și-l găsește.

Emil Păscuț, S.P.R. „Diamantul”