București – Într-un sistem public măcinat de inechități salariale, un caz de o importanță rară a ajuns pe masa Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Un agent de poliție (Alin Rusu, lider SPRD din cadrul Politiei de Frontiera) contestă legalitatea acordării celebrului “spor anticorupție” de 12,5% către întreg personalul din Direcția Generală Anticorupție (DGA) și Direcția Generală de Protecție Internă (DGPI), susținând că practica Ministerului Afacerilor Interne (MAI) a creat un privilegiu nelegal și o discriminare sistemică între angajații săi.
Cazul nu este doar despre un supliment salarial, ci despre un principiu fundamental: respectarea legii și a deciziilor instanței supreme chiar de către instituțiile menite să apere legea.
Ce este „Sporul Anticorupție” și de ce a devenit o problemă?
Prevăzut de Legea-cadru a salarizării, majorarea de 12,5% din salariul de functie/solda de functie a fost gândita ca o recompensă pentru personalul care se află în prima linie a luptei cu corupția internă. Legea este, însă, extrem de specifică.
Recent, prin Decizia nr. 60/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ). Instanța supremă a tranșat definitiv disputa, stabilind cu caracter obligatoriu pentru toată lumea că sporul se acordă doar personalului care îndeplinește CUMULATIV două tipuri de activități:
- Prevenirea corupției (educație, campanii, analize de risc).
- ȘI Combaterea corupției (activități de cercetare penală, investigații, flagrante).
Or, practica din cadrul MAI este cu totul alta: sporul se acordă neselectiv, “la pachet”, întregului personal din DGA și DGPI, indiferent dacă lucrează la biroul Juridic, la Resurse Umane, la Financiar sau la ferma de pui.
Dovada incontstabila: O analiză a Regulamentului DGA ( publicat in MO)
Petiționarul aduce un argument absolut, bazat chiar pe actele interne ale ministerului. O simplă privire asupra Regulamentului de Organizare și Funcționare al DGA, un document public, arată că însăși structura internă face imposibilă îndeplinirea condiției cumulative pentru majoritatea angajaților:
- Structurile de Combatere (Poliția Judiciară) investighează, dar nu au atribuții formale de a crea campanii de prevenire.
- Structurile de Prevenire (Direcția Prevenire) educă, dar nu au competența legală de a face acte de urmărire penală.
- Structurile de Suport (Juridic, Financiar, Logistică etc.) nu fac, prin natura postului, nici prevenire, nici combatere.
Concluzia este șocantă: Acordarea sporului este o ficțiune administrativă. Banii nu se dau pentru activitatea reală, ci pentru simpla apartenență la o structură (DGA sau DGPI). Este definiția perfectă a unui privilegiu de corp.
Bătălia la CNCD: “Nu vrem sporul, vrem să opriți privilegiul!”
Așa cum era de așteptat, CNCD a încercat să evite o decizie pe fond, invocând din oficiu că nu ar avea competență, sugerând că speța ar ține de instanțele de judecată.
Replica petiționarului, însă, este menită să blocheze această tentativă de eschivare și să forțeze o decizie de principiu:
“Nu cerem Consiliului să interpreteze legea – a făcut-o deja Înalta Curte. Cerem să analizeze FAPTA Ministerului de Interne de a ignora o decizie obligatorie a instanței supreme. Mai mult, nu cerem bani pentru noi. Cerem încetarea privilegiului ilegal acordat altora. Vrem restabilirea egalității și a legalității,” a transmis petiționarul în punctul său de vedere.
De ce contează acest caz pentru toți angajații din sistemul public?
Miza acestui dosar depășește cu mult situația unui singur polițist sau a unui singur spor. Cazul reprezintă un test fundamental pentru statul de drept și ridică o întrebare esențială: o autoritate publică, fie ea și Ministerul de Interne, are dreptul să ignore legea si o decizie obligatorie a Înaltei Curți?
Dacă practica MAI este validată, se creează un precedent periculos în care principiul “la muncă egală, plată egală” este anulat, iar privilegiile bazate pe apartenența la anumite “caste” devin noua normalitate.
Rezultatul acestui caz, aflat acum în mâinile CNCD, va arăta dacă mecanismele de corectare a nedreptăților din România sunt funcționale sau dacă, din nou, interesele de sistem triumfă în fața legii. Este un caz tipc de coruptie institutionala de ” scratch my back and I will scratch yours” care merita urmarit.
DGA SI DGPI primesc “spaga” de 12.5%, de la Aparatul Central al MAI, ca sa ramana mereu servili si protectori ai intereselor unor functionari inalti din Aparatul Central. Adica sa protejeze coruptia inalta, de guler alb, aparat central, in loc sa o infrunte.
Asa se poate explica de ce nici DGPI si nici DGA nu gasesc vreodata coruptie si ilegalitati in aparatul central al MAI. Sau la IGPR. Sau la IGPF. Victimele lor sunt, aproape mereu, agenti de politie, rotite minuscule si usor dispensabile ale sistemului. Sau, din cand in cand, cate un sefulet cazut in dizgratie, din provincie. Asa se poate explica si de ce a participat DGPI, slugarnic, la executia disciplinara lui Josanu Vitalie, presedintele sindicatului Diamantul. Deci dupa trei luni de la publicarea a doua articole pe pagina sindicatului si participarea la o emisiune publica TV, DGPI, condusa de ginerele faimosului Liviu Luca “Petrom”, a ” descoperit”, prin mijloace informative complexe, “infractiunile disciplinare” ale presedintelui SPR Diamantul, dar n-a descoperit legea 367/2022 a dialogului social, publicata in Monitorul Oficial, care reglementeaza ca infractiune, ingerinta angajatorului, in activitatea sindicatelor. Scarpina-ma tu, Gogule, ca te scarpin si tu cand o sa ai nevoie! Un fel de combinatie a la Piedone, dar la MAI.
Vasile Raven
Note depuse pentru petent, azi 23.07.2025:
Către,
CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
În atenția Colegiului Director
Dosar nr. 407/2025 (Petiție nr. 4541/16.06.2025)
Petiționar: Rusu Sebastian Alin
PUNCT DE VEDERE ELABORAT
privind excepția necompetenței materiale invocate din oficiu de catre CNCD
Domnule Președinte,
Onorați Membri ai Colegiului Director,
Subsemnatul, Rusu Sebastian Alin, în calitatea mea de petiționar-salariat discriminat, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 și cu dreptul la apărare, formulez prezentul punct de vedere, prin care solicit, în mod respectuos, dar ferm, respingerea excepției necompetenței materiale ca fiind vădit neîntemeiată și menținerea cauzei pe rolul Consiliului în vederea soluționării pe fond, pentru argumentele de fapt și de drept pe care le voi dezvolta în continuare.
PREAMBUL STRATEGIC
Înțeleg pe deplin tendința procedurală a oricărei autorități de a interpreta în mod restrictiv sfera sa de competență. Cu toate acestea, în prezenta cauză, o astfel de abordare ar echivala nu cu o prudență juridică, ci cu o abdicare de la mandatul fundamental încredințat Consiliului de către legiuitor: acela de a fi garantul principiului nediscriminării și de a sancționa faptele – nu legile – care încalcă acest principiu.
Demersul meu nu este o critică adusă legii, ci o acuzare adusă conduitei unei autorități publice – Ministerul Afacerilor Interne – care, prin conduita ilicita, a instituit un privilegiu nelegal și a generat o stare de discriminare sistemică.
I. CLARIFICAREA OBIECTULUI REAL AL SESIZĂRII: O FAPTĂ DE DISCRIMINARE, NU O CHESTIUNE DE LEGALITATE A NORMELOR
Excepția invocată de Consiliu se fundamentează pe o premisă eronată, anume că petiția mea ar contesta un act normativ sau ar solicita acordarea unui drept salarial, demersuri ce exced competenței CNCD. Doresc să demontez această reîncadrare juridică forțată, clarificând fără echivoc:
1. Ce NU solicit Consiliului:
- NU solicit interpretarea Legii-cadru nr. 153/2017. Această interpretare a fost deja realizată, cu forță obligatorie erga omnes, de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 60/2024.
- NU solicit anularea unui act normativ sau administrativ. Competența de anulare revine instanțelor de contencios administrativ.
- NU solicit acordarea unui drept salarial în favoarea mea. Remediul corect, pe care îl detaliez mai jos, este încetarea privilegiului acordat nelegal.
2. Ce SOLICIT Consiliului:
- Să constate existența unei fapte de discriminare săvârșite de Ministerul Afacerilor Interne, constând în acordarea neselectivă și nelegală a majorării de 12,5% întregului personal din cadrul DGA și DGPI.
- Să constate că această conduită a MAI, manifestată după publicarea Deciziei ÎCCJ nr. 60/2024, nu mai posedă nicio justificare obiectivă și rezonabilă, devenind un tratament preferențial arbitrar.
- Să dispună, în virtutea competențelor sale legale, măsurile necesare pentru înlăturarea consecințelor faptei discriminatorii, respectiv să recomande ferm MAI să înceteze această practică și să reintre în legalitate.
Așadar, ne aflăm pe tărâmul analizei unei conduite discriminatorii a unui institutii centrale cu rol de angajator, care stabileste modul in care se interpreteaza si se aplica legea 153 din 2017 in to ministerul si pentru toate structurile, indiferent ca sunt formate din politisti, cadre miltare, personal contractual) prin prisma O.G. 137/2000, un domeniu ce reprezintă însăși rațiunea de a fi a Consiliului.
II. ANALIZA FAPTICĂ: REALITATEA ADMINISTRATIVĂ DIN CADRUL DGA ȘI DOVADA CARACTERULUI FICTIV AL ÎNDEPLINIRII CONDIȚIILOR LEGALE
Pentru a demonstra că practica MAI este una discriminatorie, este esențial să analizăm dacă personalul beneficiar al sporului îndeplinește condițiile cumulative impuse de lege (“prevenire ȘI combatere”). O analiză a structurii DGA, pe baza Regulamentului de Organizare și Funcționare aprobat prin OMAI 158/2017 (document public), relevă o realitate administrativă de necontestat, care probează argumentele mele.
Principiul fundamental al organizării administrative este specializarea atribuțiilor. O instituție nu poate funcționa eficient dacă toți angajații fac de toate. Acest principiu este reflectat în structura DGA:
- Structuri cu Atribuții EXCLUSIVE de Combatere: Acestea sunt nucleul operativ. Direcția de Poliție Judiciară și Serviciile Județene Anticorupție au ca misiune principală și, adesea, exclusivă, efectuarea de acte de urmărire penală sub conducerea procurorului. Personalul de aici combate corupția, dar nu are în atribuțiile de serviciu elaborarea și implementarea de strategii și campanii naționale de prevenire. Astfel, îndeplinesc o singură condiție.
- Structuri cu Atribuții EXCLUSIVE de Prevenire: Direcția Prevenire are ca obiect de activitate exact ceea ce îi spune numele: campanii de informare, educație anticorupție, analize de risc. Personalul de aici previne corupția, dar nu are competența legală de a efectua acte de cercetare penală (nu are atribuții de combatere). Astfel, îndeplinesc cealaltă condiție.
- Structuri de Suport (Fără Atribuții de Prevenire sau Combatere): Compartimente precum Juridic, Financiar, Resurse Umane, Logistică, Secretariat, Psihologie etc. au rolul de a asigura funcționalitatea administrativă a instituției. Atribuțiile lor sunt de natură pur administrativă și nu se încadrează în nicio definiție rezonabilă a activităților de prevenire sau combatere a corupției.
CONCLUZIILE ANALIZEI SUNT DEVASTATOARE PENTRU APĂRAREA MAI:
- Nicio structură internă de execuție a DGA nu îndeplinește simultan și cumulativ ambele condiții impuse de lege și clarificate de ÎCCJ, datorită principiului specializării.
- O parte semnificativă a personalului DGA (toate structurile de suport și cele de prevenire) nu îndeplinește în mod vădit nici măcar una dintre condițiile operative (combaterea).
- Prin urmare, acordarea “la pachet” a sporului întregului personal este o FICȚIUNE ADMINISTRATIVĂ, un artificiu menit să creeze un avantaj salarial nelegal. Plata nu se face pe criteriul activității desfășurate, ci pe criteriul apartenenței la o structură considerată de elită. Aceasta este însăși esența discriminării prin crearea unui privilegiu de corp.
III. ARGUMENTUL JURIDIC FINAL: BLOCAREA TENTATIVELOR DE DECLINARE A COMPETENȚEI
Onorat Colegiu Director,
Confruntat cu această realitate faptică și juridică, Consiliul nu poate susține în mod rezonabil că nu este competent. Orice tentativă de a trimite cauza la instanța de contencios administrativ ar ignora următoarele:
- Rolul Deciziei ÎCCJ: Petiția mea nu vă cere să interpretați legea, ci să constatați consecințele interpretării deja date de instanța supremă. Vă solicit să constatați că fapta MAI de a ignora această decizie este discriminatorie.
- Diferența dintre Anulare și Constatare: Nu vă cer să anulați statele de plată, ci să constatați că practica de a le emite în această formă constituie o faptă de discriminare și să dispuneți remediile legale aflate în competența dumneavoastră, inclusiv recomandarea fermă de încetare a practicii.
- Mandatul CNCD: Sunteți singura autoritate specializată din România cu mandatul de a investiga și sancționa comportamentele discriminatorii ale autorităților publice. A vă declara necompetent în fața unui caz atât de evident de tratament preferențial nejustificat ar crea un precedent periculos și ar lăsa victimele discriminării sistemice fără un remediu eficient.
PETITUM (CONCLUZII FINALE)
Pentru toate motivele expuse mai sus, vă solicit respectuos:
- Să respingeți excepția necompetenței materiale ca fiind neîntemeiată, reținând cauza spre soluționare.
- Să constatați că obiectul sesizării mele este o faptă de discriminare, nu o chestiune de legalitate a normelor, fiind astfel de competența exclusivă a CNCD.
- Să procedați la analiza pe fond a plângerii, având în vedere că practica MAI de a acorda neselectiv majorarea de 12,5% personalului DGA și DGPI, cu ignorarea Deciziei obligatorii a ÎCCJ nr. 60/2024, constituie o faptă de discriminare directă prin crearea unui privilegiu nejustificat.
Va solicit sa judecati si in lipsa petentului, daca subsemnatul personal sau sindicatul Diamantul care ma reprezinta ( si caruia i-am solicitat asistenta) nu trimite un reprezentant, in conditiile art 28 din legea 367 din 2022.
Solicit sa conexati cauza mea, cu celelalte reclamatii similare pe care le-ati inregistrat, una fiind plangerea doamnei XXYYY (cauza nr 4562/16.06.2025)
Data,
23.07.2025
Cu deosebită considerație,
Rusu Sebastian Alin
