FSNPPC a mers la ministru cu o listă de paisprezece puncte și s-a întors cu un singur rând confirmat: ce exista deja.
Întâlnirea de joi, 29 octombrie, nu a fost o negociere. A fost o primă întâlnire de lucru cu un ministru abia instalat, în prezența conducerii ministerului, aceeași care a dus MAI acolo unde se află: în situația de azi, în care totul este posibil când convine și imposibil când costă. Profesioniștii definesc negocierea drept interacțiunea prin care două părți aflate în dezacord ajung la o înțelegere, iar regulile ei sunt elementare: documentare, priorități ierarhizate, alternativă la un eventual eșec, recapitularea în scris a fiecărui punct convenit. Din ce s-a comunicat nu se vede niciuna. Niciun comunicat nu pomenește un proces-verbal, un termen sau un angajament scris: o discuție fără acestea nu leagă pe nimeni de nimic, https://www.bzi.ro/ce-se-intampla-cu-salariile-politistilor-in-2027-anuntul-ministrului-marian-neacsu-dupa-discutiile-cu-sindicatele-5632894?utm_source=SBZI&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-POST&fbclid=IwdGRzaAVVN7ZjbGNrBVU3SGV4dG4DYWVtAjExAHBkb2YFc3J0YwZhcHBfaWQMMzUwNjg1NTMxNzI4AAEfSdGL0m_vCRSRnrCrzDl-s43RpPUnQTCgdPJ6a8TuA4z0MTx64n95uDZMKQM_aem_i5cEXb_DpcfMIhkQlE-BYg&sfnsn=wa#goog_rewarded.
Comunicatul MAI are un titlu cu trei priorități: protejarea drepturilor personalului, reducerea deficitului de angajați și creșterea încrederii cetățenilor, https://www.mai.gov.ro/ministrul-marian-neacsu-la-prima-intalnire-cu-sindicatele-din-mai-protejarea-drepturilor-personalului-reducerea-deficitului-de-angajati-si-cresterea-increderii-cetatenilor-sunt-prioritatile-mele/. Corpul textului nu are o cifră, o dată sau o măsură. Singurul angajament concret este că „actualul mecanism de plată va fi menținut” pentru munca în zilele de repaus săptămânal. Ministrul susține protejarea drepturilor câștigate și va urmări identificarea soluțiilor pentru menținerea și, „acolo unde condițiile permit”, îmbunătățirea lor, iar eventualele majorări din anul următor vor fi cântărite în funcție de bugetul fiecărei instituții. Formularea spune printre rânduri mai mult decât voia. Ministrul „va urmări identificarea soluțiilor”, adică nu le are încă, iar întâlnirea este prima dintr-o serie de consultări, adică documentarea abia începe. Cine caută soluții pentru menținerea unor drepturi existente recunoaște că nu le poate garanta. Anul viitor pot apărea surprize. Presa a rezumat la fel: sume nu s-au spus, sporuri noi nu s-au anunțat, calendar nu s-a fixat, discuțiile continuă pe măsură ce se întocmește bugetul. Singurul reper de timp a fost dat de ministru însuși, la instalare: un bilanț intermediar la jumătatea lui decembrie, https://sprd.ro/marian-neacsu-mai-declaratii-salarii-pensii-imputerniciri/.
Cele trei priorități anunțate de MAI, protejarea drepturilor personalului, reducerea deficitului de angajați și creșterea încrederii cetățenilor, nu sunt însoțite de nicio măsură, iar rezultatul final o arată. Plata SDSL nu garantează reducerea deficitului de angajați. Criza de personal este cea care determină suprasolicitarea angajaților, inclusiv în weekend și în sărbătorile legale, iar sporul plătit pentru aceste zile devine astfel un spor-problemă: nu răsplătește o excepție, ci o stare permanentă. Cu atât mai puțin are vreo legătură cu creșterea încrederii cetățenilor, care nu se obține printr-un spor de weekend, ci printr-un polițist odihnit, în număr suficient și ajuns pe funcție prin concurs. Din intențiile anunțate de minister, finalul ședinței lasă astfel mai multe semne de întrebare decât răspunsuri.
Formula este veche, iar literatura despre tactica negocierii o descrie fără menajamente: „da, dar”. Partea cu „da” liniștește, partea cu „dar” aduce argumentele care demonstrează, pas cu pas, că nu se poate. Aici „da” a fost repausul săptămânal, iar „dar” a fost bugetul. Mai există tactica schimbării negociatorului: cel nou are libertatea să invoce argumente noi și chiar să retragă concesiile predecesorului, iar partea de la masă, extenuată deja, îl primește de regulă cu ușurare. Un ministru venit de curând poate declara istorie orice s-a promis înainte, fără să încalce nimic.
Pentru comparație, Codul muncii nu lasă munca din zilele de repaus la bunul plac al angajatorului. Repausul săptămânal poate fi cumulat peste cel mult paisprezece zile de activitate continuă numai cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului, iar cine lucrează astfel are dreptul la dublul compensațiilor. Munca din sărbătorile legale se compensează cu timp liber în treizeci de zile sau, dacă nu se poate, cu un spor de cel puțin 100% din salariul de bază. Polițistul, aflat în afara Codului muncii, primește ca mare veste că mecanismul existent rămâne.
Singura armă pe care o avea partea sindicală, întrebarea, nu apare în niciun comunicat. Negociatorii serioși învață să răspundă cererilor imposibile cu întrebări deschise de felul „și cum ar trebui să fac asta?”, care întorc povara demonstrației către cel care cere. „În limita resurselor” se cuvenea întoarsă la fel: care sunt resursele, cine le-a stabilit, când se cunosc, ce se taie întâi? În relațiile de muncă obișnuite, consultarea angajaților se face înainte de decizie, nu după ce decizia a fost luată. Bugetul pe 2027 se întocmește acum; cine vrea să fie consultat trebuie ascultat acum, nu informat în martie.
Lista federației cerea, printre altele, menținerea în plată a SDSL și a majorării pentru capacitatea operațională, sporurile calculate la salariul de funcție actual, chiria raportată la prețul pieței, norma de hrană la valoarea actualizată, indemnizația de retenție, Statutul polițistului și Ghidul carierei, pensia actualizată măcar cu salariul de grad. Din toate acestea s-a păstrat primul punct, SDSL, adică plata muncii din sâmbete, duminici și sărbători legale: exact ce exista deja. Majorarea pentru menținerea capacității operaționale, care făcea parte din același punct, nu apare în comunicat. Din celelalte treisprezece nu apare nimic. Întâlnirea a confirmat minimul, nu a dat nimic din ce depășea minimul.
Deficitul de angajați, trecut printre priorități, are o singură măsură concretă la îndemână pentru a opri plecările: indemnizația de retenție, aflată pe listă și absentă din răspuns. Ministrul vorbește despre păstrarea personalului cu experiență și despre pregătirea celui nou, adică despre scopul fără mijloc. Iar când ceea ce se cere este menținerea a ceea ce există deja, miza arată starea reală a dialogului social din MAI: se negociază nu sporirea, ci neamputarea. Predictibilitatea înseamnă contrariul lui „vom vedea la buget”: știi azi ce primești mâine, indiferent de cine face bugetul. A cere predictibilitate și a pleca cu „depinde” este ca și cum ai cere o hartă și ai primi asigurarea că drumul există, rămâne de văzut unde.
Că bugetul statului este în pragul sufocării nu mai are nevoie de demonstrație, iar un ministru nou nu face minuni din hârtie. Tocmai de aceea, cine ajunge la prima întâlnire cu el ar fi trebuit să aleagă și revendicările care nu costă un leu, dar care apasă pe grumazul polițistului mai greu decât orice sumă lipsă din fluturaș. Lista federației le atinge doar pe două, Statutul polițistului și Ghidul carierei, și nici pe acelea cu un termen.
Nu costă nimic publicarea normelor care reglementează salarizarea și raporturile de muncă din MAI, multe rămase nepublicate sau clasificate – numai cât rău produce OMAI S7/2018, tocmai prin ascunderea lui -, astfel încât polițistul să afle din ce text și pe ce temei i se calculează drepturile. Nu costă nimic transparența: criteriile după care se iau deciziile, motivarea lor, accesul la propriul dosar. Nu costă nimic promovarea pe criterii meritocratice, adică pe concurs, pe evaluare reală, nu pe apropiere de șef ceea ce a dus la feudalizarea Poliției Române. Nu costă nimic asigurarea condițiilor de muncă pe care legea le prevede deja, fără rabat și fără excepții de ocazie. Nu costă responsabilizarea actului de decizie și nu costă nimic desființarea sistemului de împuterniciri și desemnări, prin care funcțiile se ocupă fără concurs, după plac, iar sistemul se deprofesionalizează și se feudalizează: fiecare șef cu curtea lui, fiecare curte cu rostul de a nu pune întrebări.
Comunicatul MAI arată că unele dintre aceste teme au fost totuși atinse, între ele numirile în funcții de conducere, accesul la formare și dialogul social la nivelul structurilor teritoriale. Nu consemnează însă niciun răspuns, niciun termen, nicio măsură. A fost pomenit ce doare; nu s-a zis nimic despre intervenția chirurgicală.
Din toată întâlnirea, federația nu s-a ales decât cu o strângere de mână și un loc în fotografie. Cei reprezentați, ca de obicei: cu îngrijorările față de ziua de mâine. Vorba veche: îmbogățim cu gândul și sărăcim văzând cu ochii…
Vitalie Josanu
Sursa imaginii: mai.gov.ro
