MAI recunoaște că are doar zece medici de medicina muncii pentru toate structurile sale și că se confruntă cu un deficit de personal. Refuză însă să spună cine sunt acești medici, ce unități deservește fiecare și ce boli profesionale s-au declarat. S.P.R. „Diamantul” a cerut informațiile pe Legea nr. 544/2001, iar ministerul se apără acum în instanță.
Orice angajat al Ministerului Afacerilor Interne, polițist sau personal civil, trece periodic printr-un examen medical care stabilește dacă este apt pentru postul pe care îl ocupă. Specialistul care decide aptitudinea, eliberează fișa de aptitudine în muncă și pune diagnosticul atunci când o boală pare să fi fost provocată de serviciu este medicul de medicina muncii. Normele metodologice privind supravegherea sănătății lucrătorilor din MAI, aprobate prin Ordinul nr. 291/2011, se aplică, potrivit art. 1 alin. (2), „tuturor structurilor M.A.I., precum şi tuturor categoriilor de personal ale acestora”.
În martie 2026, S.P.R. „Diamantul” a întrebat ministerul câți asemenea medici are și cum sunt repartizați. Răspunsul, transmis prin adresa nr. 1752709 din 14 aprilie 2026, a fost scurt: în rețeaua sanitară a MAI „sunt încadrați 10 medici specialiști de medicina muncii”.
Zece medici și un deficit recunoscut
Din răspunsurile ulterioare ale ministerului se mai află câteva lucruri. Cinci dintre cei zece medici sunt ofițeri de poliție, iar ceilalți cinci sunt angajați cu contract de muncă. Ministerul admite că „pe linia medicinei muncii se înregistrează un deficit de personal” și explică faptul că ocuparea prin concurs a posturilor vacante este suspendată din 2025, cu unele excepții, prin art. VII din O.U.G. nr. 156/2024, măsură prelungită pentru 2026 prin art. XXII din Legea nr. 141/2025.
Ce nu se află, în schimb, este proporția dintre medici și oamenii pe care îi supraveghează. Ministerul a răspuns că „nu putem comunica numărul de angajați aflați în supravegherea fiecărui medic de medicină a muncii, deoarece acesta diferă în funcție de dimensiunea unităților”. Normele proprii ale MAI cer totuși ca posturile de medicina muncii să fie înființate „în funcţie de numărul de lucrători M.A.I. asistaţi şi de complexitatea condiţiilor de muncă din zona respectivă” (art. 24 alin. (1) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 291/2011). Cu alte cuvinte, cifra pe care ministerul spune că nu o poate comunica este exact criteriul după care trebuia să își dimensioneze rețeaua.
Cererea în 16 puncte și ce s-a primit
Pe 17 iunie 2026, sindicatul a revenit cu cererea nr. 49/JV, în 16 puncte. Nu a mai întrebat lucruri generale, ci a cerut documentele a căror existență ministerul o confirmase deja: dispoziția directorului Direcției medicale prin care unitățile MAI sunt arondate, adică repartizate, celor zece medici; numele medicilor și localitatea în care lucrează; fișele celor zece posturi; documentele care au stat la baza încadrării a cinci dintre posturi ca funcții de polițist; numărul total al lucrătorilor aflați în supraveghere; planificarea examenelor medicale; statisticile bolilor profesionale.
Răspunsul ministerului, nr. 1753616 din 20 iulie 2026, a comunicat două informații: câte posturi sunt de polițist și câte de personal contractual, respectiv faptul că nu există posturi de cadre militare. Din cele zece fișe de post a trimis una singură, cu mențiunea că atribuțiile „sunt similare pentru toate posturile”. Dispoziția de arondare a refuzat-o pe motiv că ar fi un act administrativ individual, invocând o prevedere din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care stabilește de fapt ce acte se publică în Monitorul Oficial. Numele medicilor le-a refuzat ca date cu caracter personal. În locul documentelor despre statutul posturilor, a răspuns că statele de organizare au caracter clasificat, fără să indice clasa sau nivelul de secretizare. Numărul lucrătorilor supravegheați, norma de personal și planificarea examenelor nu au fost comunicate.
O singură boală profesională în cinci ani
Cele mai neobișnuite cifre privesc bolile profesionale. Potrivit adresei din aprilie, în rândul polițiștilor „au fost cercetate și declarate două boli profesionale”, al căror diagnostic nu poate fi comunicat. Pentru ultimii cinci ani, la nivelul întregului minister, a fost cercetat și declarat un singur caz, iar persoana respectivă, a precizat ministerul în iulie, nu face parte din Poliția Română. Perioada în care au fost declarate cele două cazuri de la Poliție nu a fost comunicată nici până astăzi.
Cifra poate însemna două lucruri: fie că munca în MAI nu îmbolnăvește aproape pe nimeni, fie că afecțiunile provocate de serviciu nu ajung să fie semnalate, cercetate și declarate ca boli profesionale. Datele care ar permite să se vadă care dintre explicații e cea corectă există. Normele MAI prevăd că bolile profesionale declarate se înscriu într-un registru unic ținut la Direcția medicală (art. 20 alin. (1)), iar bolile legate de profesie, care nu se declară, se comunică angajatorului „sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor” (art. 19). Ministerul a refuzat totuși statisticile, invocând protecția datelor medicale și, ulterior, faptul că la nivelul direcției de specialitate „nu a fost realizată” o asemenea statistică.
Numele medicului, ascuns de pacient?
Refuzul de a comunica numele medicilor este cel mai greu de împăcat cu restul legislației. Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului prevede, la art. 5 alin. (1), că „Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate”. Normele de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.410/2016, obligă unitățile sanitare să informeze pacienții despre „identitatea şi statutul profesional al salariaţilor”, iar ordinul trebuie aplicat expres și de „ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie”, adică inclusiv de MAI.
Normele interne ale ministerului merg în același sens. Când un medic de unitate suspectează o boală profesională, trimite lucrătorul „la medicul specialist de medicină a muncii la care este arondată unitatea M.A.I. respectivă” (art. 16 alin. (3) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 291/2011). Dacă arondarea și numele medicilor sunt ținute ascunse, polițistul nu are de unde să știe la cine îl trimite norma. Pentru cei cinci medici care sunt ofițeri de poliție există și o obligație expresă: Codul de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin H.G. nr. 991/2005, prevede la art. 14 alin. (2) că polițistul „are obligația de a-și face cunoscută identitatea în legătură cu îndatoririle profesionale ce îi revin”.
Legea nr. 544/2001 tratează exact această situație. Potrivit art. 14 alin. (1), datele personale pot deveni informații de interes public „în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice”. Iar Curtea de Apel Iași a obligat definitiv chiar MAI, prin Decizia nr. 740 din 29 septembrie 2021, să indice funcția ocupată în minister de o persoană nominalizată, reținând că funcția ocupată într-o instituție publică, fie pe bază de contract de muncă, fie de raport de serviciu, nu poate fi încadrată ca informație cu privire la datele cu caracter personal.
În instanță
Sindicatul a contestat refuzul pe două căi. Reclamația administrativă a fost respinsă de comisia ministerului, prin adresa nr. 1753767 din 30 iulie 2026, ca „neîntemeiată”. Acțiunea în justiție a fost înregistrată la Tribunalul București pe 21 iulie 2026 și formează dosarul nr. 29996/3/2026.
În întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Afacerilor Interne nu mai susține temeiul din Legea nr. 24/2000. Argumentul principal a devenit că o parte din informațiile cerute ar trebui create, iar Legea nr. 544/2001 nu obligă o instituție să întocmească statistici la cererea solicitantului. S.P.R. „Diamantul” consideră că apărarea nu se potrivește cu ce s-a cerut: cele mai multe puncte privesc documente pe care ministerul însuși a confirmat că le are, de la dispoziția de arondare la planificarea examenelor și la registrul bolilor profesionale.
Primul termen de judecată este pe 9 noiembrie 2026. Până atunci, polițiștii care vor să știe cine le semnează fișa de aptitudine pot cere acest lucru, în baza Legii nr. 46/2003, chiar unității sanitare la care sunt examinați.
S.P.R. „Diamantul”
