Tribunalul București a obligat Guvernul României, Prim-ministrul și Secretariatul General al Guvernului să ne explice de ce funcția de secretar general adjunct al MAI e ocupată din 2017 de aceeași persoană, prin decizii „temporare” reînnoite din șase în șase luni. Sentința civilă nr. 7557 din 17 iulie 2026 ne-a fost comunicată în scris abia acum, cu motivarea completă.
Ce a sosit la sediu
Pe 3 noiembrie 2026 a ajuns prin poștă, la sediul sindicatului, plicul trimis de Tribunalul București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. În el se află sentința civilă nr. 7557 din 17 iulie 2026, pronunțată în dosarul nr. 36943/3/2025, împreună cu cele patru încheieri prin care instanța și-a amânat pronunțarea între 4 iunie și 17 iulie.
Soluția o știam din vară, de pe portalul instanțelor, unde apăruse ca un paragraf scurt. Motivarea, adică explicația scrisă a judecătorului pentru ce a hotărât, a fost redactată abia pe 23 octombrie și expediată în aceeași zi. Acum o avem pe hârtie, cu toate argumentele.
Dispozitivul, partea care spune ce trebuie să facă fiecare, sună așa: instanța „Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive. Respinge excepția inadmisibilității. Admite cererea […]. Obligă pârâții să comunice reclamantului informațiile de interes public solicitate la punctele 1 și nr. 6 din petiția nr. 1500/04.10.2025”. Pârâții sunt Guvernul României, Prim-ministrul României și Secretariatul General al Guvernului. Pe românește, Guvernul trebuie să răspundă la cele două întrebări pe care le-a lăsat fără răspuns.
Ce am întrebat și de ce
Gândiți-vă la o firmă în care postul de director adjunct a rămas liber. Regulamentul spune că, până se organizează concursul, patronul poate pune pe cineva „pe interimat”, dar numai în mod excepțional și pentru cel mult șase luni pe an, cu o singură prelungire, tot excepțională. Acum imaginați-vă că interimatul ține de nouă ani, iar din șase în șase luni patronul semnează o hârtie nouă pe care scrie, de fiecare dată, „temporar”.
La Ministerul Afacerilor Interne, acest director adjunct se numește secretar general adjunct. Funcția face parte din categoria înalților funcționari publici, adică vârful administrativ al ministerului, iar ocuparea ei e reglementată de Codul administrativ (OUG nr. 57/2019). Art. 509 alin. (3) permite exercitarea temporară a unei astfel de funcții vacante doar „în mod excepțional”, la propunerea justificată a conducătorului instituției. Art. 510 limitează exercitarea temporară la „maximum 6 luni într-un an calendaristic”, cu o prelungire, tot „în mod excepțional”, de cel mult încă șase luni. Decizia nr. 363/2025 a prim-ministrului invocă ea însăși, printre temeiuri, tocmai art. 509 alin. (3) și art. 510 alin. (1).
Ioana Dorobanțu, chestor șef de poliție, exercită „cu caracter temporar” o funcție de secretar general în MAI din 23 mai 2017. Situația se sprijină pe 16 decizii succesive ale prim-ministrului (14 de exercitare temporară și două de încetare), publicate în Monitorul Oficial, pe care le-am prezentat pe larg în articolul din 23 octombrie.
| Perioada | Funcția exercitată temporar | Deciziile prim-ministrului |
|---|---|---|
| 18.01.2021 – prezent | secretar general adjunct | nr. 60/2021, 384/2021, 60/2022, 409/2022, 581/2022, 307/2023, 15/2024, 238/2024, 24/2025, 363/2025, 11/2026, 249/2026 |
| 22.07.2020 – 18.01.2021 | secretar general | nr. 287/2020; încetare prin nr. 57/2021 |
| 23.05.2017 – 22.07.2020 | secretar general adjunct | nr. 425/2017, fără termen; încetare prin nr. 286/2020 |
Prin petiția nr. 1500 din 4 octombrie 2025, trimisă în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, am pus Guvernului șapte întrebări. Două dintre ele au ajuns în instanță. Prima (punctul 1) cerea motivele de fapt și de drept pentru care funcția de secretar general adjunct al MAI e ocupată continuu, din 2017, de aceeași persoană, în baza unei împuterniciri pe care prim-ministrul o emite la fiecare șase luni. A doua (punctul 6) cerea motivele pentru care prim-ministrul a permanentizat-o în funcție, deși Codul administrativ, citat chiar în Decizia nr. 363/2025, vorbește despre o exercitare temporară.
Legea nr. 544/2001 dă instituției 10 zile să răspundă, iar la cererile complexe cel mult 30 de zile (art. 7). Informațiile nu ne-au fost comunicate, așa că pe 23 octombrie 2025 am depus plângerea la Tribunalul București, în baza art. 22 din aceeași lege.
Cum s-a apărat Guvernul
Secretariatul General al Guvernului a răspuns în instanță, în decembrie 2025, în numele tuturor celor trei pârâți. Întâmpinarea nu explică nicăieri interimatul. Se ocupă, în schimb, să arate că nu aveam dreptul să întrebăm.
Primul argument a fost că Guvernul nu poate fi chemat în judecată pentru că este „un organ colegial, fără personalitate juridică”, care ar putea sta în proces doar atunci când i se contestă propriile acte. E ca și cum consiliul de administrație al unei firme ar spune că nu poate primi scrisori, fiindcă e o ședință, nu o persoană.
Al doilea argument a fost că acțiunea ar fi inadmisibilă. Nu am avea un interes legitim, iar întrebarea despre motivele interimatului n-ar fi o pretenție „licită” sau „determinată”. Într-un pasaj, întâmpinarea spune chiar că „finalitatea juridică a demersurilor reclamantului este alta decât acea afirmată”. Tradus, nu întrebați ca să aflați, întrebați ca să ne încurcați.
Al treilea argument, pe fond, a fost că informațiile nu țin de Guvern, că petiția a fost trimisă mai departe la Ministerul Afacerilor Interne și că numirea s-a făcut legal, prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului de resort. Prin urmare, nu ni s-ar fi refuzat nicio informație de interes public. Decizia nr. 363/2025, de pildă, e semnată de prim-ministru și contrasemnată de secretarul general al Guvernului. Când i-am întrebat chiar pe ei de ce semnează astfel de decizii din șase în șase luni, ne-au trimis la ministerul care doar le propune.
Ce a reținut instanța
Tribunalul a respins toate cele trei apărări, iar motivarea se poate citi și fără școală de drept.
Despre Guvern ca pârât, instanța a pornit de la o regulă de bun-simț. Într-un proces pe Legea nr. 544/2001, conflictul e între cel care cere informația și cel căruia i s-a cerut răspunsul. Cum petiția a fost adresată și Guvernului, Guvernul răspunde în instanță. Dacă primești scrisoarea, nu poți pretinde că nu exiști.
Despre inadmisibilitate, tribunalul a constatat că obiectul plângerii e „clar determinat”, că temeiul de drept a fost indicat și că o astfel de plângere nu cere parcurgerea vreunei proceduri prealabile. Concluzia instanței a fost că excepția „a fost invocată în mod nejustificat”.
Pe fond, instanța a constatat că informațiile despre felul în care e exercitată o funcție publică vacantă, inclusiv cea de secretar general adjunct al MAI, sunt în mod evident informații de interes public. A citat Decizia prim-ministrului nr. 363/2025, prin care Ioana Dorobanțu exercită funcția „cu caracter temporar” și „pentru o perioadă de 6 luni”. A pomenit și „deciziile similare emise anterior (începând cu Decizia 425/2017)”. Pe această bază a apreciat că întrebările noastre sunt justificate.
Tribunalul a mai reținut că nu trebuie să dovedim un interes propriu, pentru că am cerut informații de interes public clar determinate. Altfel spus, oricine are dreptul să întrebe cum e condusă o instituție publică, fără să explice de ce vrea să știe.
Cel mai important pasaj privește trimiterea petiției la MAI. Instanța a observat că actele au fost emise de conducătorul Guvernului, iar pârâții „nu au arătat și probat motivele pentru care au decis redirecționarea cererii către o entitate subordonată, respectiv către M.A.I.”. Cine semnează decizia trebuie să poată spune și de ce a semnat-o.
În sfârșit, instanța a explicat la ce ne folosesc informațiile. Ele ne sunt necesare „pentru a stabili dacă părțile sunt sau nu în ipoteza unei practici nelegale a împuternicirilor succesive, emise la intervale de 6 luni”, o procedură începută încă din 2017.
Ce am câștigat și ce nu
Am câștigat dreptul la un răspuns. Guvernul, prim-ministrul și Secretariatul General al Guvernului trebuie să ne spună în scris de ce o funcție declarată vacantă e ocupată „temporar” de aceeași persoană din 2017. Dacă aceste motive există, ele trebuie puse pe hârtie, sub semnătură. Dacă nu există, rămâne greu de explicat de ce au fost semnate 16 decizii.
Ca să fim corecți cu cititorii, trebuie spus și ce nu a hotărât instanța. Tribunalul nu a spus că deciziile sunt nelegale și nu le-a anulat, pentru că nu acesta era obiectul procesului. Acțiunea pentru anularea Deciziilor nr. 24/2025 și nr. 363/2025 a fost respinsă de Curtea de Apel Iași (Sentința nr. 63/2026), iar partea disjunsă, de Curtea de Apel Galați (Sentința nr. 226/2026), aflată acum în recurs. Legalitatea fiecărei decizii, luată separat, e una. Faptul că vârful administrativ al ministerului e condus de nouă ani prin soluții declarate temporare e altă discuție, iar instanța a obligat Guvernul să o poarte în scris.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu lasă astfel de hotărâri la bunăvoința autorităților. Dacă nu sunt executate, instanța de executare poate aplica instituției o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, iar celui care a câștigat procesul îi poate acorda penalități (art. 24 alin. 3).
Pentru nouă ani de decizii „temporare”, instanța a cerut un singur lucru: o explicație scrisă, de la cei care le-au semnat.
Sentința, integral
Mai jos sunt cele patru pagini ale sentinței civile nr. 7557/2026, așa cum ne-au fost comunicate.
S.P.R. „Diamantul”
